.jpg)
Academia Română a fost creată în 1866 pentru a cristaliza cele mai înalte valori intelectuale din provinciile românești într-o societate erudită menită să consolideze identitatea națională pe baza a patru componente esențiale: limbă și literatură, istorie, etnografie și cultură. La...
Către o lume tot mai artificializată
O ştire de dată recentă a trecut oarecum puţin semnalizată în noianul de ştiri şi informaţii de la nivel mondial. Cu atât mai puţin a fost ea semnalizată în peisajul românesc, un peisaj mult prea dominat de bătălia politică şi de manevrele politicienilor de a scăpa de rigorile legii. Despre ce e vorba?
Agenția de presă chineză de stat Xinhua a dezvăluit noul „prezentator de știri cu inteligență artificială“ - o compoziție video digitală creată cu ajutorul inteligenței artificiale din imaginile unor gazde umane, care citește știrile utilizând voci sintetizate. Nu este clar ce tehnologie a fost utilizată pentru a crea prezentatorii robotici, însă se pare că Xinhua a folosit imaginile unor persoane ca bază, iar apoi părți animate ale gurii și feței pentru a transforma prezentatorul într-o marionetă virtuală. Combinând acest lucru cu o voce sintetizată, Xinhua poate programa prezentatorii digitali să citească știrile, mult mai rapid și mai ieftin decât utilizarea proceselor tradiționale.
Potrivit Xinhua și South China Morning Post, au fost creați doi prezentatori digitali (unul pentru emisiunile în limba engleză și unul pentru cele în limba locală) în colaborare cu motorul de căutare chinezesc Sogou. Creatorii susțin că prezentatorii au „perspective nesfârșite“ și pot fi utilizați pentru a genera mai ieftin conținut pentru emisiunile TV ale agenției. Desigur, această tehnologie are limitările sale. În videoclipurile în care prezentatorul digital vorbește în limba engleză, este evident că gama expresiilor faciale este limitată, iar vocea este artificială. Însă în acest domeniu sunt aduse îmbunătățiri rapide și nu este greu să ne imaginăm un viitor în care prezentatorii virtuali nu pot fi deosebiți de cei reali.
Ce înseamnă aşa ceva în cifre? În Statele Unite, de pildă, salariul mediu al unui asemenea prezentator depăşeşte 80.000 de dolari pe an. Depinzând de dimensiunea pieţei şi a importanţei postului de televiziune, aceste salarii pot ajunge până aproape de 1 milion de dolari. Folosirea de prezentatori artificiali ar putea aduce reţelelor de televiziune economii de milioane de dolari anual şi ar putea elimina posibilităţile de erori. În plus, astfel de prezentatori sunt disponibili practic permanent pentru a transmite publicului fluxurile de informaţii.
Astfel de anunţuri încep să apară tot mai des în fluxurile internaţionale de ştiri. Cu câteva luni în urmă, de exemplu, a fost anunţată apariţia primului robot-ofiţer de informaţii din mediul bancar de către o mare bancă americană. Un robot care va înlocui o parte din personalul uman din cadrul respectivei bănci, generând economii serioase pentru statul de cheltuieli salariale al instituţiei.
Începe să devină tot mai evident, în atari circumstanţe, că mediul de afaceri din întreaga lume este tot mai fascinat de posibilităţile generate de inteligenţa artificială şi robotizare. Printre acestea se numără economiile de bani, disponibilitatea permanentă de livrare a acestor roboţi şi, nu în ultimul rând, capacitatea lor de învăţare continuă prin dotarea cu programe de machine learning.
Alte domenii, nu mai puţin importante decât cele două menţionate mai sus, sunt şi ele antrenate în magia inteligenţei artificiale şi anunţă eforturi intense pentru adoptarea tehnologiei în scopul eficientizării activităţii. În prim-plan se regăsesc domeniul manufacturier, sănătatea şi comerţul, dar deja se fac anunţuri şi din alte domenii care ar putea părea cel mai puţin susceptibile la introducerea IA, cum este educaţia.
Unde pare să se plaseze România în acest context? În mod cert, nu încă în zona de aplicare a inteligenţei artificiale în activitatea cotidiană. Motivele ţin de bani şi de dimensiunea pieţei. Aplicarea inteligenţei artificiale nu este un proces ieftin, mai ales că se bazează mult pe cercetare şi punerea în comun de resurse pentru alte tehnologii, cum sunt robotica şi machine learning, pentru obţinerea de produse valoroase. Cât despre dimensiunea pieţei, studiile arată că în România există interes din partea consumatorilor pentru inteligenţa artificială, însă aceasta este privită deocamdată mai mult la nivelul de amuzament.
România se poate plasa însă foarte bine în zona de furnizare de servicii legate de inteligenţa artificială pentru firme mai mari din orice regiune a lumii. În acest sens au şi apărut în timp anunţuri legate de start-up-uri sau firme româneşti care operează pe piaţă de mai multă vreme şi care activează în zona de cercetare aplicativă IA pentru firme mai mari din alte ţări.
Iar asta pentru România înseamnă, in sine, o veste bună. Activitatea în zona de inteligenţă artificială este departe de ceea ce însemna lohn-ul IT şi generază o mare valoare adăugată. Este greu de spus acum, însă, ce va însemna asta pentru ţară în ansamblul ei. Şi asta deoarece între activitatea depusă pentru lansarea de produse şi servicii din sfera IA şi traiul cotidian alături de roboţi inteligenţi este o prăpastie uriaşă. O prăpastie de care destul de puţin oameni par conştienţi deocamdată.
Parerea ta conteaza: 
O cale de a facilita transformarea digitală
