Revista >> Decembrie 2018 [Nr. 210] >> Cercetare & Invatamant superior

Monica Calotă, directoarea ANPCDEFP: „România a creat un brand de țară prin programul Erasmus“

Radu Ghitulescu

12 Decembrie 2018

În urmă cu o lună apărea în presă o știre care anunța că avem, în fine, și în România un program european cu o rată de absorbție de 98,7%. Și restul numerelor erau impresionante: 320 de milioane de euro alocați în mai puțin de cinci ani, 4.000 de proiecte finanțate, peste 200.000 de participanți ș.a.m.d. Dincolo de aceste cifre, rezultatele progamului Erasmus+ sunt mai importante, dar problema e că nu pot fi cuantificate concret. Cum poți să măsori efectele unui program care are ca obiective să îmbogățească vieți și să deschidă minți? Întrebare dificilă, așa că, pentru a obține un răspuns, am intrat în dialog cu doamna Monica Calotă, directoarea Agenției Naționale pentru Programe Comunitare în Domeniul Educației și Formării Profesionale (ANPCDEFP), entitate care gestionează derularea programului Erasmus în România de aproape două decenii.

La nivel european, generațiile Erasmus sunt tot mai prezente în viață publică. Sandro Gozi, fostul secretar de stat italian pentru Afaceri europene, are chiar și o carte intitulată elocvent „The Erasmus Generation, Already in Power“. Se poate vorbi de un efect similar și în România?
Italia este un exemplu bun în acest sens. Și ex-premierul Matteo Renzi și Federica Mogherini, fostul ministru de externe, au fost la rândul lor beneficiari ai programelor Erasmus, iar la nivel european există mai multe exemple de acest fel. Din păcate însă, în România, beneficiarii programului Erasmus nu reprezintă încă o prezență vizibilă ca factori decizionali la nivel înalt sau în sfera politică. Principala cauză a acestei absențe notabile este decalajul de vârstă: în țările membre, unde generația Erasmus a acces deja „la putere“, programul funcționează de peste trei decenii. În România, de doar 21 de ani, și, dacă ne uităm la eșalonul de top al lumii politice autohtone, vedem că media de vârstă nu este chiar atât de mică. Prin urmare, mai avem de așteptat. Există însă premise ca acest lucru să se întâmple: mulți beneficiari ai programului Erasmus ocupă poziții medii în instituțiile publice din România, iar prezența lor acolo începe să se facă simțită. De exemplu, în Ministerul Educației Naționale sunt mai mulți foști studenți Erasmus și chiar în cadrul agenției noastre lucrează patru foști participanți la program.

Cum putem însă evalua impactul programului Erasmus la nivelul societății românești în ansamblul ei?
În orice țară am fi, este dificil să cuantifici transformările imateriale ale unui program precum Erasmus, ale cărui obiective declarate sunt de a îmbogăți vieți și a deschide minți. În 21 de ani de derulare a programului în România, am avut aproape 500.000 de participanți, ceea ce reprezintă aproximativ 2,5% din populație. Cel mai probabil, o parte din beneficiarii programului nu se mai află în țară, dar chiar și așa procentul este prea mic pentru a putea genera o schimbare de proporții, cu un impact vizibil. Pentru o transformare majoră estimez că trebuie depășit pragul de 8-10% din populație…
Am reușit însă în aceste două decenii să sădim semințele schimbării: Erasmus este tot mai prezent în țară, mai ales în mediul rural și în orașele mici, unde are un impact puternic. Pentru a avea un efect vizibil la scară macro e nevoie de mai mult. Sperăm ca viitorul program, care va intra în vigoare în 2021 și va veni cu o dublare a bugetului și o triplare a numărului de mobilități până la finalul lui 2027, să ne ajute în acest sens. Mai trebuie înțeles însă un lucru: nu doar atingerea masei critice contează. Un program precum Erasmus+ acționează în timp, schimbând mentalități și atitudini, iar reformele în educație necesită o perioadă lungă de timp și constanță în aplicarea măsurilor, indiferent de culoarea politică a partidelor care compun un guvern de la o legislatură la alta.

Impact la nivel local
Nu putem vorbi încă de un efect la scară națională, însă aveți deja o multitudine de exemple ale modului în care proiectele derulate prin intermediul programului au generat schimbări la nivel de comunitate.
Într-adevăr, am adunat un portofoliu bogat în acest sens și an de an se adaugă noi exemple. De exemplu, un proiect apreciat în cadrul agenției este cel al Asociației „Grup Pont“, care a pornit de la susținerea candidaturii orașului Cluj-Napoca pentru câștigarea titulaturii de „Capitală Europeană a Tineretului“ – lucru care s-a și întâmplat în 2015 – ideea fiind extinsa ulterior la nivel național prin crearea titulaturii de „Capitală a Tineretului în România“, care revine anual unui alt oraș, în urma unui proces de selecție riguros. Nu este vorba doar de acordarea unui simplu titlu, ci de dezvoltarea unei cooperări între comunități și autoritățile locale, utilizând fondurile Erasmus+ și bugetele participative ale primăriilor, prin care tinerii din diverse localități se implică activ în procesele decizionale din orașele lor. Modelul este deja impus și implementat la nivel național – prima Capitală a Tineretului din România în 2016 a fost Timișoara, anul trecut a venit rândul Bacăului, în 2018 a urmat Baia Mare, iar pentru anul viitor a fost ales Iașiul.
Un alt proiect românesc, de referință, apreciat și la nivelul Comisiei Europene, este cel derulat de Centrul de Voluntariat Cluj-Napoca (CVCN), în cadrul căruia s-a realizat în premieră în România un manual de management al voluntarilor, care integrează strategii, modele și exemple de bune practici din acest domeniu, extrase din experiența celor 124 de organizații de voluntariat care activează la nivel local. Avem însă foarte multe proiecte de impact și în zona inițiativelor care se adresează persoanelor cu nevoi speciale, sau din categoria celor care se derulează în zonele defavorizate economic.

Afirmați că unul dintre proiecte a fost nominalizat de Comisia Europeană ca exemplu de bune practică. Este o excepție?
Anul acesta, șase proiecte românești au fost alese drept modele ale unor povești de succes, la nivel european. Dacă ne raportăm la acest nivel, o altă realizare importantă pentru ANPCDEFP este rata de succes a proiectelor pe care le derulăm prin programul Erasmus+, care este de 24%, superioară mediei europene de 38% (Rata de succes măsoară raportul dintre numărul de candidaturi depuse și cel de proiecte selectate, un indice mai mic indicând un interes crescut pentru program – n.r.). Este o realizare incontestabilă, dar posibilitățile noastre de finanțare nu țin de calitatea proiectelor, ci de alocarea bugetară. Ori, pe lângă cele 24% de proiecte pe care le putem finanța anual, avem încă cel puțin alte 40% care obțin punctajul necesar, dar pe care nu le putem susține din cauza limitărilor de buget. Bugetul alocat României este mare – al șaptelea în ierarhia UE – însă nevoile din sistemul nostru de învățământ sunt cel puțin la fel de mari.

Un buget care nu acoperă „cererea“
Având în vedere cererea atât de mare din România, nu puteți beneficia de suplimentări de fonduri din partea CE?
Actualul regulament al programului Erasmus+ prevede că suplimentarea de fonduri nu este posibilă decât în cadrul proiectelor de parteneriate strategice din domeniul educației școlare. În acest domeniu, în afara procesului de selecție realizat de fiecare agenție națională, se face încă o selecție la nivel european. Și pentru că în fiecare an România are multe proiecte bune, iar mulți parteneri români au deja punctaje foarte mari obținute, reușim să realizăm mai multe proiecte decât ne permite bugetul alocat. În 2018, de exemplu, am obținut în plus aproape 2 milioane de euro, în principal prin realocări de bugete de la țări precum Franța și Germania. Așa că, anul acesta, cu bugetul alocat de 10 milioane de euro și cu cele 2 milioane suplimentare, am putut susține 473 de proiecte de parteneriat strategic, dintre care 57 coordonate de România.
Există fluctuații ale „cererii“ pe diversele domenii de acțiune ale programului Erasmus+?
Nu există domenii în care interesul să fie mai scăzut în România. Spuneam că rata medie de succes la noi este de 24%, adică un proiect admis la patru propuneri depuse eligibile, dar în domeniul educației adulților, de exemplu, unde bugetul este foarte limitat, cererea este de 5-6 ori mai mare. În orice domeniu al programului, cererea depășește cu mult posibilitățile de finanțare, ceea ce demonstrează că în România interesul pentru Erasmus+ nu a scăzut, ci, din contră, crește constant, fiind foarte apreciat.

Secretele succesului
Care sunt instrumentele prin care reușiți să obțineți aceste rezultate?
În primul rând, este vorba de rețelele pe care le-am dezvoltat, consolidat și extins la nivel național în cursul celor 21 de ani. Vorbim atât de birourile Erasmus din cadrul universităților, cu ajutorul cărora promovăm și gestionăm programele de mobilități de studiu sau plasamente în rândul studenților, cât și de rețeaua inspectorilor responsabili cu proiectele educaționale europene, înființată cu ajutorul Ministerului Educației Naționale încă din 1999. Acestora li se adaugă rețeaua de formatori Erasmus+, cu ajutorul cărora livrăm atelierele de scriere de proiecte, cursurile de diseminare și exploatare a rezultatelor, rețeaua internațională de promotori Erasmus Students Network, care facilitează inserția studenților străini în universitățile din țara gazdă, și rețeaua de multiplicatori Eurodesk, serviciul adiacent de informare pentru tineri, care oferă informații referitor la oportunități de studii, practică și angajare în Europa.
Dincolo de instrumente este însă vorba și de metodele și modul de operare pe care ANPCDEFP le-a dezvoltat și perfecționat în timp. Faptul că beneficiarii români ai programului Erasmus+ sunt eficienți și disciplinați decurge și din modul „strâns“ în care agenția acompaniază proiectele și ține și de modul propriu de organizare. Spre deosebire de alte agenții naționale sau de modelele specifice altor tipuri de fonduri europene, în cadrul ANPCDEFP ciclul de viață al unui proiect nu este fragmentat între experții care se ocupă de selecție, contractare, monitorizare sau verificare a raportului final. Noi considerăm proiectul ca o entitate și ca atare fiecare proiect este alocat unui expert ANPCDEFP, care îl preia din faza de contractare, până la analiza raportului final. Asistăm îndeaproape fiecare etapă a proiectului, le furnizam beneficiarilor toate informațiile necesare – de la reguli, la bune practici – le punem la dispoziție consultanță online, realizăm sesiuni de instruire și de redactare a raportului final etc. Este un mod de abordare specific agenției noastre, pe care l-am dezvoltat având din partea CE libertate deplină de organizare pentru a obține cele mai bune rezultate.

Provocările actuale
Am discutat despre realizări și rezultate, să abordăm însă și reversul medaliei… Care sunt provocările cu care vă confruntați?
Principala problemă pe care o resimțim în prezent la nivel național, dar care este vizibilă și în alte țări membre UE, este o „oboseală“ a programului pe zona mobilităților de studenți, respectiv o stagnare a interesului studenților. Pentru a afla cauzele acestui fenomen, am subcontractat la nivelul agenției un studiu sociologic de amploare, ale cărui rezultate le vom avea în primăvară. Este o problemă reală, care riscă să se acutizeze odată cu lansarea în 2021 a noului program Erasmus, care va veni cu o creștere de buget substanțială pe zona mobilităților de studii pentru studenți. Acesta e și unul dintre motivele pentru care am pledat pentru o creștere graduală în întâlnirile avute cu reprezentanții Parlamentului European. Totodată, am trecut deja la o abordare proactivă a problemei, una dintre măsurile puse în practică fiind campaniile de informare și promovare a programului Erasmus+ în rândul elevilor din clasele a XII-a, care reprezintă viitoarea generație de beneficiari ai programului.

Avantajul startului furat
Pentru că ați adus în discuție viitorul program, conform anunțurilor oficiale acesta va aduce și câteva schimbări importante. Una dintre ele va fi introducerea criteriului incluziunii ca element-cheie al programului.
Aici suntem deja cu un pas înainte. În 2016 am hotărât să creăm și să definim propria strategie națională de incluziune, concentrându-ne atenția pe unitățile de învățământ din mediul rural – o alegere firească având în vedere că în România 42% din populație locuiește în acest mediu – pe organizațiile și instituțiile care se ocupă de persoanele cu nevoi speciale și pe minoritatea roma. Astfel, ne-am stabilit ca obiective încurajarea participării profesorilor din mediul rural în proiectele de mobilitate, facilitarea participării școlilor, autorităților locale și a ONG-urilor în proiectele de parteneriate strategice, îmbunătățirea participării persoanelor cu oportunități reduse în proiectele de parteneriat strategic din domeniul școlar, VET și educația adulților și îmbunătățirea procentului proiectelor de parteneriat strategic care abordează problema incluziunii.
Ne-am stabilit și niște ținte pe care le-am tot depășit. De exemplu, anul acesta, 19% dintre profesorii care participă la mobilități provin din școli din mediul rural – ținta fiind de 15% – proiectele aprobate de parteneriate strategice din mediul rural au ajuns la 12%, față de 10% cât ne propusesem, iar proiectele de parteneriat strategic pe toate domeniile care implică persoane cu oportunități reduse sau nevoi speciale reprezintă deja 43%, față de 30% cât aveam planificat. Prin urmare, faptul că am „furat startul“ încă de acum doi ani reprezintă un avantaj clar în perspectiva viitorului program Erasmus+: suntem nu doar pregătiți, ci am înregistrat deja rezultate foarte bune în acest sens.