Revista >> Decembrie 2018 [Nr. 210] >> Cercetare & Invatamant superior

70 de ani de horticultură bucureșteană sub semnul excelenței

Radu Ghitulescu

12 Decembrie 2018

Universitatea de Științe Agronomice și Medicină Veterinară din Bucureşti a sărbătorit recent 70 de ani de excelență în educație și cercetare în horticultură, domeniu de elită al științelor agronomice. Istoria sa bogată, prezentul fertil și viitorul promițător sunt descoperite rând pe rând în interviul cu prof. dr. Florin Stănică, prorector USAMV București. Sădim în noua generație dragostea pentru frumos, respectul față de natură și resursele sale, față de tradiții și tot ce este românesc – este o idee plina de miez care sintetizează misiunea nobilă a universității bucureștene.

Care au fost cele mai importante momente din evoluţia Facultății de Horticultură şi personalităţile marcante care şi-au pus amprenta asupra istoriei sale?
Chiar dacă Facultatea de Horticultură din București împlinește 70 de ani, fiind înființată în cadrul Institutului Agronomic București, prin reforma învățământului din 1948, învățământul și cercetarea horticolă bucureșteană au o istorie mult mai lungă și, desigur, mult mai bogată.
Începuturile corespund cu fondarea, în anul 1852, a „Institutului de Agricultură de la Pantelimon”, precursor al USAMV București. Domnitorul Barbu Dimitrie Știrbei îl însărcinează pe Alexandru Slătineanu să organizeze școala care avea, pe lângă profesori, un repetitor și un grădinar. Pe terenul școlii se înființează o plantație cu mai multe soiuri de duzi și un atelier pentru confecționat unelte și echipamente agricole.
În anul 1859, profesorul Pană Buescu editează prima revistă/ziar de agricultură, cu două apariții pe lună. În paginile ziarului, profesorii Școlii de la Pantelimon scriu și articole/lucrări despre culturile horticole.
Din anul 1863, la conducerea școlii vine Petre Sebeșanu Aurelian, care avea să conducă destinele acestei instituții timp de 20 de ani. La doar un an, în 1864, Domnitorul Alexandru Ioan Cuza acordă Școlii de la Pantelimon, cu ocazia „Esposițiunei de Orticultură și Apicultură București”, o medalie pe reversul căreia sunt reprezentate legumele, florile și strugurele alături de stup și albine.
Prin strădaniile directorului Petre S. Aurelian și cu sprijinul nemijlocit al Domnitorului Carol I, la întâi august 1868, acesta pune piatra de temelie a Școlii de Agricultură și Silvicultură de „la Herăstrău, pe stânga Șoselei Mogoșoaiei.”

Încă din 1869, pe noua moșie a școlii se înființează o Pepinieră pomicolă care „producea puieți de măr, păr, zarzăr, caiși, pruni, cireși, vișini, castani și nuci; coacăze și agrișe”, precum și o pepinieră dendrologică cu numeroase specii de arbori și arbuști ornamentali și o grădină de legume.
Prof. Petre S. Aurelian, o personalitate cu preocupări complexe, este unul dintre precursorii specialiștilor viticultori și enologi din România. A publicat un număr foarte mare de articole de specialitate în revistele pe care le-a fondat, printre care: „Împărțirea topografică a viilor din județul Prahova”, descriind podgoria Dealu Mare și Centrele viticole: Scăieni și Frumosu, Cernătești, Urlați și Ceptura și realizând prima monografie a soiurilor de viță de vie cultivate în zonă.
Alături de profesorul H. Dick, prof. Wilhelm Knechtel, adus de Casa Regală a României din Cehoslovacia, este invitat de Aurelian la „Ferestreu”, unde a predat horticultura, entomologia și viticultura. El a scris primul curs de „Entomologie și viticultură”.
În anul 1871, Ion Hențescu a publicat la București lucrarea „Pomologia”, prima lucrare de acest fel, în care a tratat și problemele agrotehnicii pomicole.
După înființarea în anul 1893 a Pepinierelor Istrița și Pietroasa, acestea se constituie în adevărate școli de pregătire a lucrătorilor din domeniu: școala de altoitori (1894) va contribui la răspândirea practicii de producere a viței altoite în zonă, prima școală de ucenici agricoli (viticultori practicieni) - care va funcționa fără întrerupere până în 1931- precum și școala de pivniceri.
Activitatea de cercetare este desfășurată de mari profesori precum I. C. Teodorescu și Nicolae Constantinescu.
Prof. I. C. Teodorescu a deținut în anii 1919-1922 postul de profesor de viticultură la Institutul și Școala Națională de Viticultură din Chișinău, iar în perioada 1922-1948 a ocupat funcția de conferențiar și apoi de profesor la Catedra de Viticultură și Oenologie a Facultății de Agronomie din București.
În paralel, a deținut și funcțiile de inspector și inspector general la pepinierele viticole ale statului și la școlile de viticultură (1922-1926), director și director general al Viticulturii și Horticulturii (1926-1937), secretar general al Ministerului Agriculturii și Domeniilor (1931-1932), șef al secției de Viticultură și Pomicultură din Institutul de Cercetări Agronomice al României (1937-1948), cercetător științific principal al Academiei Române (1950-1955).
Din anul 1929, prin Decret Regal, cele două pepiniere trec în proprietatea Academiei de Înalte Studii Agronomice din București și începe o perioadă lungă, până în anul 1957, în care studenții își desfășoară practica în producție la Istrița și Pietroasa.
Prof. Nicolae Constantinescu desfășoară importante lucrări de cercetare în pomicultură și inițiază primele lucrări de ameliorare a piersicului. La toate catedrele, titularii de discipline scriu cărți de referință pentru Horticultura românească.

Care sunt sunt cele mai importante valori şi repere care, transmise din generaţie în generaţie, de-a lungul a şapte decenii, reprezintă moştenirea care fundamentează prezentul şi viitorul învăţământului horticol bucureştean?
Desigur, marii noștri înaintași au avut o contribuție esențială în dezvoltarea învățământului horticol românesc și a cercetării științifice de profil. Prin activitatea și lucrările lor au subliniat necesitatea valorificării potențialului natural al României, prin cultivarea cu specii horticole valoroase. De asemenea, au pus în valoare numeroase genotipuri autohtone de pomi, viță de vie, legume și flori, care au început să fie cultivate pe suprafețe mari sau au fost folosite la crearea de soiuri noi.
În mod constant, fiecare generație a contribuit la dezvoltarea laboratoarelor, câmpurilor experimentale și a zestrei științifice a Facultății de Horticultură prin numeroasele lucrări științifice, manuale, cărți și tratate de specialitate. Se remarcă cele două lucrări monumentale: Pomologia României (10 vol.) și Ampelografia României (9 vol.), editate în colaborare cu colegii din cercetarea horticolă și reeditate în acest an.
Neobosita activitate de cercetare științifică a fost o preocupare a marilor noștri profesori, fiind desfășurată în colective care cuprindeau pe lângă cadrele didactice, laboranți, doctoranzi și studenți. În felul acesta, rezultatele, ideile și chiar dorința de a cerceta, de a inova, de a crea, s-au transmis cu pasiune de la o generație la alta.
Dragostea față de nobila meserie de horticultor a fost sădită constant în inimile generațiilor de studenți, prin cursurile și lucrările practice, precum și prin activitatea nemijlocită în livadă, vie, cramă, sere și solarii, parcuri dendrologice și pepiniere.
Un mesaj esențial a fost acela că cei de la catedră lucrează în slujba țării și în special al celor care trudesc în exploatațiile horticole, indiferent de mărimea și importanța lor. Atât profesorul, cât și ultimul asistent, trebuie să ajute prin ceea ce fac la dezvoltarea horticulturii românești, fiind în contact nemijlocit cu realitățile din producție și cu necesitățile fermierilor.

Care este principalul mesaj pe care USAMV Bucureşti şi-a propus să-l transmită cu ocazia aniversării celor 70 de ani de învăţământ superior horticol?
Ca la orice moment aniversar, s-au omagiat personalitățile care au marcat de-a lungul vremii dezvoltarea facultății, dar și a științei horticole românești, și s-au trecut în revistă rezultatele obținute în activitatea didactică, de cercetare științifică, de inovare și îndrumare tehnică.

În același timp însă, a fost reiterată ideea importanței pe care o are horticultura în economia unei țări în general și a marelui potențial pe care România îl are în acest domeniu. Prin produsele unice pe care le realizează, indispensabile și esențiale pentru viața omului, precum și prin crearea unui ambient natural plăcut în casă, gradină și mediul urban, prin multitudinea și complexitatea speciilor cu care operează, horticultura este considerată, pe bună dreptate, un domeniu de elită între științele agronomice.
Dezvoltarea acestui domeniu pe mai departe este o prioritate a activității din USAMV București.

După 1989, învăţământul tehnic şi implicit cel agronomic nu au mai fost la fel de atractive o bună perioadă. Cum a făcut faţă USAMV şi Facultatea de Horticultură acestei tranziţii? Cum a reuşit să crească/menţină constant gradul de interes şi prestigiul profesiei de inginer horticol?
Horticultura românească a fost unul dintre sectoarele de activitate agricolă care a suferit cel mai mult de pe urma schimbărilor din economia noastră: fragmentarea terenurilor fără discernământ a afectat plantațiile de pomi și viță de vie, iar retrocedarea acestora către proprietari, care nu aveau nici cunoștințele tehnice și nici mijloacele cu care să le întrețină, a însemnat primul pas către abandonarea și distrugerea lor. Criza energetică și problemele legate de noua proprietate, de lipsa unor reglementări corecte, dar mai ales cererea de terenuri pentru construirea unor centre rezidențiale, platforme logistice și comerciale au dus la demolarea serelor, solariilor și depozitelor de legume și fructe existente în zonele preorășenești.
Chiar dacă într-o primă fază, după 1989, numărul de studenți de la horticultură a scăzut în București și din cauza înființării unor noi facultăți de profil în alte universități, a reducerii drastice a numărului liceelor de specialitate și a scăderii într-o oarecare măsură a interesului pentru științele agronomice, treptat situația a revenit la normal.
Trebuie spus că după 1990 au crescut interesul și preocupările pentru dezvoltarea unor activități private în domeniul pepinieristicii ornamentale, a activităților de proiectare, amenajare și întreținere a spațiilor verzi private și publice. A apărut astfel, ca necesitate, dezvoltarea învățământului peisagistic, care s-a materializat prin înființarea unei specializări, pentru prima dată în România, în cadrul Facultății din București, în anul 1998.
Prof. Ana Felicia Iliescu alături de arh. Valentin Donose și ing. Florin Teodosiu au fost ctitorii Școlii de Peisagistică, care în acest an a aniversat 20 de ani de existență.
În același timp, prin strădaniile prof. Corneliu Petrescu, continuate de prof. Liviu Dejeu și prof. Ion Nămoloșanu, Facultatea de Horticultură a beneficiat de 3 proiecte TEMPUS în „Biotehnologii horticole”, „Gestiunea economică şi protecția mediului în filiere horticole şi viticole” și respectiv vinificație. Aceste proiecte au avut ca scop dezvoltarea infrastructurii facultății, specializarea cadrelor didactice, dar și implicarea studenților în stagii de studiu și pregătire în străinătate.
Toate aceste activități au crescut atractivitatea facultății și au permis dezvoltarea unui program de studiu în Biotehnologii, care ulterior a devenit facultate de sine stătătoare.

Ce rol a avut în acest proces de consolidare a învăţământului superior horticol înfiinţarea, în premieră în România, a specializării Peisagistică? Dar Staţiunile didactice şi de cercetare de la Pietroasa şi Istriţa?
Specializarea de Peisagistică a deschis un nou drum în evoluția Facultății de Horticultură. Prin dezvoltarea unei program de studiu original și prin angajarea unor cadre didactice specializate în silvicultură, dendrologie, arhitectură, urbanism, design, istoria artelor, etc. s-au creat premisele formării unor noi generații de ingineri peisagiști, care slujesc cu profesionalism domeniul pentru care s-au pregătit.
Deosebit de importantă este afilierea Specializării de Peisagistică la structurile europene (EFLA) și internaționale de profil (IFLA) și participarea activă la viața acestor asociații de arhitecți peisagiști, inclusiv prin organizarea unor manifestări importante în România.
În anul 2005, Stațiunile Didactice și de Cercetare Istrița și Pietroasa au revenit în proprietatea USAMV după ce în anul 1957 fuseseră înglobate (silit) în structurile Institutului de Cercetări Horti-Viticole.
După o serie de investiții în noi laboratoare de cercetare, plantații de pomi și viță de vie, tractoare și echipamente moderne pentru întreținerea culturilor și pentru vinificație, cele două stațiuni - care în acest an au aniversat 125 de ani de existență- au redevenit centre importante de cercetare, inovare și transfer tehnologic.
Cadrele didactice, doctoranzii, masteranzii și studenții continuă tradiția înaintașilor de a dezvolta pe mai departe pomicultura, viticultura și vinificația în cele două stațiuni buzoiene.

Care sunt în prezent atuurile învățământului superior horticol bucureștean? Cum sunt convinşi tinerii să aleagă Facultatea de Horticultură pentru a urma o carieră în domeniu?
Învățământul superior horticol bucureștean are o lungă și bogată istorie, care începe la mijlocul secolului al XIX-lea. Această istorie a fost clădită de mari personalități, care au marcat evoluția horticulturii românești prin realizările lor remarcabile.
Tradiția este continuată de cadre didactice pasionate, cunoscute și recunoscute pe plan național și mondial în societățile profesionale în care activează și prin participarea la cele mai prestigioase manifestări științifice de profil.
După 1995, facultatea este deosebit de activă în activitatea de cooperare internațională cu instituții similare sau de cercetare din majoritatea țărilor europene, dar și din SUA, China, Turkmenistan, Coreea de Sud, Indonezia, Irak, Egipt, Nordul Africii, etc.
Multiplele acorduri de colaborare, laboratoarele de cercetare în comun și mobilitățile asigurate prin programul ERASMUS+, asigură studenților, masteranzilor și doctoranzilor noștri posibilitatea să participe la stagii de studiu și cercetare pe tot mapamondul.
Întreaga pregătire pe durata facultății, grație și bazei materiale excepționale de care se bucură, este centrată pe aplicațiile practice în câmpurile didactice, în sere și solarii, în cramă și laboratoarele de specialitate. Mulți studenți horticultori sunt implicați în programe de internship la companii de prestigiu, formându-se astfel în concordanță cu nevoile pieței forței de muncă.
Facultatea organizează anual o serie de evenimente publice la care participă un număr mare de fermieri, persoane pasionate de horticultură, dar și publicul larg: Expo Flowers (RomExpo), Zilele Horticulturii Bucureștene, în luna mai, Sărbătoarea Cireșului la Istrița, în iunie, prezentări de specii pomicole noi și degustări de fructe și legume organizate periodic, Toamna Horticolă Bucureșteană, Street Delivery (Peisagistică) și multe altele.

Cât de importantă este activitatea de cercetare în cadrul Facultăţii de Horticultură? Ce rol joacă Hortinvest, un centru de cercetare unic în România, în obţinerea de rezultate ştiinţifice notabile, pregătirea superioară a specialiştilor USAMV, precum şi în strângerea relaţiilor cu mediul privat, prin oferirea de servicii şi acces la o infrastructură foarte performantă?
Cercetarea științifică este o componentă esențială a activității din facultate. Studenții de la ciclul de studii de licență și continuând cu cei de la masterat și doctorat sunt implicați activ în lucrări de cercetare în cadrul unor proiecte naționale sau internaționale sau în tematicile de cercetare autofinanțate din fondurile facultății.
În facultate au funcționat până recent două centre de cercetare acreditate CNCSIS: Centrul de Cercetare pentru Studiul Calității Produselor Horticole şi a Substanțelor Utile din Plante și un Centru de Cercetare pentru Pomicultură Integrată.
Cele două centre au fuzionat și, grație unui proiect de finanțare POS – CCE, a fost construit un Centru de Cercetare pentru Studiul Calității Produselor Agroalimentare – HORTINVEST. Prin proiect au fost realizate și dotate cu echipamente de cercetare de ultimă generație 13 laboratoare de cercetare: pomicultură integrată, virologie moleculară, microînmulțirea plantelor, diagnoză pentru protecția plantelor, tehnologii post-recoltă, agrochimie, gestiunea datelor și informatică, analiză senzorială, morfologie vegetală și microscopie, analize fizico-chimice, fiziologia plantelor, biologie moleculară vegetală și fiziologie vegetală moleculară și o seră de cercetare modernă cu 19 compartimente, cu o suprafață totală de aproape 3.000 m2.
Centrul de Cercetare pentru Studiul Calității Produselor Agroalimentare a crescut performanța activității de cercetare, iar multe din rezultatele științifice notabile sunt deja aplicate în mediul economic. Există numeroase colaborări cu ferme de producție, cu asociații de producători, Grupuri de Acțiune Locală (GAL), etc. care beneficiază de activitatea și infrastructura centrului și cu care se desfășoară proiecte de cercetare-dezvoltare și transfer tehnologic în toate domeniile horticole.

Cum răspundeţi cerinţelor venite din partea companiilor, interesate să angajeze resurse umane cât mai calificate în raport cu ce se întâmplă pe piaţa muncii? Ce strategie aţi dezvoltat pentru colaborarea cu mediul economic? Cât de bine sunt pregătiţi studenţii pentru a deveni horticultorii doriţi de angajatori şi pentru a face faţă provocărilor agriculturii de precizie?
Facultatea are relații multiple cu firmele de profil din domeniul horticol, în care, în marea lor majoritate lucrează foști absolvenți ai facultății. Prin contractele de colaborare existente și a convențiilor de practică, studenții au posibilitatea să desfășoare stagii de practică în ferme, să realizeze anumite teme de cercetare pentru lucrarea de licență, disertație sau doctorat în unități de profil. De asemenea, studenții sunt implicați în rezolvarea alături de cadrele didactice a unor probleme punctuale cerute de fermieri.
Așa cum am mai spus, toți membrii comunității academice din horticultură sunt în strânsă relație cu fermierii, asociațiile de producători și câteva grupuri de acțiune locală. Societatea Română a Horticultorilor, Societatea Națională a Pomicultorilor din România și alte organizații de profil se bazează și pe activitatea cadrelor didactice din București. Multe dintre acestea sunt membre active ale unor comisii consultative ale Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, ale Ministerului Cercetării, dar și ale unor foruri publice locale, primării, rețele de magazine din marea distribuție, etc.
Universitatea și facultatea organizează periodic conferințe, forumuri, workshop-uri pe diverse teme, în parteneriat cu operatorii economici, factorii de decizie din ministere, reprezentanți ai mediului de afaceri, ONG-uri, ambasade, etc. pe teme de interes comun, la care participă un număr mare de studenți.
Pe lângă dezvoltarea colaborării la nivel național, un accent deosebit se pune pe colaborarea internațională în cadrul Agenției Universitare a Francofoniei (AUF), dar și a altor rețele universitare și nu numai: GCHERA, inițiativa Belt and Road League, cooperarea 1 + 16, etc.
Desigur agricultura de precizie, agricultura circulară și mai recent bioeconomia sunt cuvinte cheie care impun o regândire a curriculei universitare, a întregului mod de abordare a pregătirii studenților, dar și a cadrelor didactice. Prin participarea activă la forumurile universităților de științe agronomice - științele vieții, organizate de ICA și CASEE la nivel european și regional, la activitățile unor rețele europene precum EUFRIN și EUVRIN, USAMV şi Facultatea de Horticultură se integrează în politica comună de dezvoltare durabilă a societății în general.
Este nevoie însă de investiții serioase în infrastructură, de amplificarea relațiilor cu universitățile partenere de profil politehnic, IT, cibernetică, pentru trecerea la un nou tip de horticultură 4.0, de extindere a rețelelor de Internet of Things și de abordare rapidă a sistemelor de mari baze de date (Big Data Base).

În ce măsură contribuie învăţământul horticol bucureştean la revitalizarea mediului rural, la dezvoltarea agriculturii şi a societăţii în ansamblul său, pe de o parte, şi la confirmarea statutului horticulturii de „regină a ştiinţelor agronomice", pe de altă parte?
Multe din preocupările noastre au în vedere rezolvarea unor probleme tehnice cu care se confruntă producția horticolă. În același timp, ne străduim să promovăm în rândul fermierilor cele mai noi sortimente de soiuri și portaltoi, cele mai eficiente tehnologii, echipamente și modalități de valorificare a producției.
Studenții noștri, viitorii fermieri, sau furnizori de servicii pentru fermieri învață să aprecieze munca în natură și să înțeleagă rolul important și responsabilitățile pe care le au în societate. Prin cursurile și activitățile practice pe care le parcurg, sădim în noua generație dragostea pentru frumos, respectul față de natură, față de resursele locale de sol și apă, față de tradiții și față de ce e românesc.
Folosim orice ocazie pentru a prezenta studenților noștri oportunitățile pe care mediul rural și programele speciale de finanțare precum Tânărul fermier, Investițiile în plantațiile pomicole sau alte măsuri din Programul Național de Dezvoltare Rurală le oferă în acești ani.
Destul de recent, Facultatea de Horticultură a inițiat un program de studiu la distanță, care este deosebit de apreciat de un număr mare de tineri care activează deja în agricultură/horticultură sau care intenționează să înceapă o afacere în domeniu. Acești tineri, mai maturi decât studenții de la formă de învățământ cu frecvență, sunt mai ancorați în realitățile satului românesc și constituie un model pentru aceștia din urmă.
Fiecare disciplină horticolă subliniază rolul esențial pe care-l are în ansamblul științelor agronomice și se străduiește să prezinte studenților importanța vitală a fructelor, strugurilor și legumelor în alimentația omului sănătos, precum și rolul florilor, arborilor și arbuștilor ornamentali în crearea unui ambient plăcut pentru muncă și recreere.
Horticultura ne însoțește pe fiecare dintre noi, într-un fel sau altul, de-a lungul vieții, este prezentă în fiecare zi pe masa noastră, în farfuria sau paharul nostru, este în grădina noastră, este pe stradă, este în parc sau în buchetul de flori pe care-l oferim.
Facultatea de Horticultură din București își continuă de 70 de ani parcursul ascendent, consecventă menirii de a contribui pe multiple planuri la dezvoltarea unui sector unic prin complexitatea, frumusețea, armonia și importanța sa – horticultura românească.