Revista si suplimente
MarketWatch
Inapoi Inainte

Pledoarie pentru relansarea nanoelectronicii în România

12 Decembrie 2018



La începutul lunii noiembrie, la Academia Română au avut loc Forumul Românii în micro- și nanoelectronică şi Seminarul Național de Nanoștiință și Nanotehnologie, în cadrul manifestării denumite Excelența Europeană în Nanotehnologie, o suită de evenimente menite să reunească comunitatea specialiştilor români în micro- şi nanoelectronică, pe un plan superior fiind vizată relansarea domeniului în România. Dr. Andreas Wild și dr. Sorin Cristoloveanu sunt reprezentanții de talie mondială ai electronicii românești care cred în materializarea acestei perspective și, alături de acad. Dan Dascălu, co-liderii inițiativei. Interviul prezent încearcă să identifice modalitatea și instrumentele prin care obiectivul propus, frumos și complicat deopotrivă, poate fi transpus în realitate.

Vă invit să confirmaţi şi totodată să nuanţaţi ipoteza însuflețirii și relansarii domeniului, pornind de la evenimentele organizate la Academia Română.
Dr. Andreas Wild: Evenimentele organizate la Academia Română în colaborare cu Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare în Microtehnologie – IMT București au avut obiective multiple, înglobând sesiuni de comunicări științifice și tehnologice, un seminar național care a trecut în revistă situația curentă a activităților în mai multe unități de cecetare instituțională, o lansare de carte, dar și o masă rotundă care a explorat, într-adevăr, o posibilă poziționare strategică a României pentru a valorifica avantajele sale istorice și a relansa un sector cu mare potențial în a influența pozitiv evoluția economiei și vieții sociale în țară, și nu numai.
Dr. Sorin Cristoloveanu: Într-o discuţie cu acad. Dan Dascălu, în urmă cu vreo 2 ani, ne minunam de succesele obţinute de un număr considerabil de cercetători români ce lucrau în străinătate în domeniul micro-nano-electronic. Trei concluzii ne-au părut evidente:
I. Calitatea şcolii, liceului şi universității româneşti oferă, celor care vreau să reuşească, baze solide.
II. Deşi există relaţii bilaterale între cercetatorii români din afară, mulţi nu se cunosc personal. Lipseşte o cumunitate românească tare, cu putere de lobby internaţional.
III. De realizările lor profită puţin cercetătorii din România.
Forumul şi volumele publicate de Academie cu această ocazie au fost concepute ca o tentativă de remediere. Îmi place mult verbul a insufleți … M-am bucurat de calitatea acestui Forum, mai ales că experţii, din ţară şi din afară, au preferat să sublinieze viziunea lor în diverse domenii, în loc să-și facă publicitate.

La această chemare la echipa naţională au răspuns cei mai valoroşi jucători români din Europa. Ce obiective şi-au fixat la nivelul campionatelor europene şi mondiale în care şi-au propus să evolueze din nou, nu individual, ci ca un grup cu identitate naţională, animat de un ideal comun?
Dr. Sorin Cristoloveanu: Au participat într-adevăr jucători de valoare. Sunt încă mulţi, mai ales în USA, care rămân să fie sensibilizaţi în viitor. Deşi scurtă, întâlnirea din Bucureşti a permis legături care se vor materializa prin construcţia unor proiecte internaţionale dezvoltate în comun, în care să fie implicate şi institute româneşti. Geneza unei echipe naţionale este un obiectiv mai lung. De altfel, nu există un campionat european pe naţiuni. Însă avem deja individualităţi talentate pentru anumite posturi: antrenor (Dan Dascălu), portar (Andreas Wild, care s-a asociat repede proiectului nostru), stoper central (sunt candidat) şi mai mulţi atacanţi de vârf.
Dr. Andreas Wild: Grupul de organizatori de pe lângă comisia „Știința și Tehnologia Microsistemelor”, prezidată de acad. Dan Dascălu, a intenționat să pună în lumină, sub înaltele auspicii ale Academiei Române, atuurile pe care le are România în acest domeniu, printre care: existența unui număr considerabil de cercetători cu renume internațional formați la școala românească; întreprinderi naționale și multinaționale, cu un număr considerabil de angajați, gata să investească pentru a-și extinde activitățile; dar și o tradiție de comunicare și colaborare atestată de cea mai veche conferință de semiconductoare din estul Europei, Conferința Anuală de Semiconductoare (CAS). Răspunsul la invitația de a participa a depășit cu mult așteptările, mai ales din partea cercetătorilor din diaspora europeană. În timpul evenimentelor, un număr considerabil de participanți și-au exprimat dorința de a contribui la consolidarea și lărgirea unei comunități care să poată influența politica de dezvoltare națională, convinși fiind că acest domeniu poate oferi soluții de viitor viabile.

În urma întâlnirii celor mai de seamă reprezentanţi ai nanoelectronicii româneşti, se conturează un drum românesc spre excelența europeană? Pe ce piloni se bazează? Ce vehicule de lucru şi instrumente strategice pot determina schimbarea dorită?
Dr. Andreas Wild: La nivel individual nu există nicio îndoială că cercetătorii formați în România aduc contribuții semnificative la dezvoltarea cunoașterii și a tehnologiei în domenii importante în care există excelență europeană. Unul din pilonii pe care se bazează aceste reușite este, desigur, calitatea școlii românești. Însă proporția tot mai mare a succeselor care se realizează în afara României este, într-un fel, îngrijorătoare pentru posibilitatea de a perpetua în viitor în țară această valoroasă tradiție. Pentru a putea vorbi de un drum românesc spre excelență europeană, sau – de ce nu – mondială, trebuie ca în România să aibă loc ceea ce s-a întâmplat în toate țările care au astăzi poziții de vârf, de la S.U.A. până la Taiwan: un program de dezvoltare și investiții la nivel național, coerent, de lungă durată, capabil să creeze o infrastructură competitivă și condiții de lucru comparabile cu nivelul internațional și, prin aceasta, să fixeze în țară specialiștii de vârf și chiar să atragă talente din alte națiuni.
Dr. Sorin Cristoloveanu: Ingredientele principale sunt excelența individuală şi recunoaşterea unanimă a şcolii româneşti de electronică. Pentru a accentua vizibilitatea pe scena internaţională, colaborările trebuie multiplicate: acorduri bilaterale cu institute mondiale, stagii suficient de lungi în străinătate, doctorate bi-tutelă („sandwich phD“, unde studenţii lucrează jumătate din timp dincolo de frontiere).

Ce rol joacă în această ecuaţie cele două volume recent lansate: Școala româneasca de micro- şi nanoelectronică şi Advvances in micro- and nanoelectronics?
Dr. Andreas Wild: Aceste volume se înscriu în primul rând în activitățile editoriale curente ale Academiei Române, unul fiind Suplimentul 1 la seria „Civilizație Românească”, dedicată centenarului Marii Uniri, celălalt fiind volumul nr. 27 din Seria „Micro and Nanoengineering”. În același timp, aceste două publicații documentează implicit plauzibilitatea ipotezelor la care face referire această discuție. Primul volum reprezintă o demonstrație convingătoare a „teoremei de existență” a școlii românești. Al doilea volum demonstrează vitalitatea cercetării românești contemporane, atât în țară, cât și în străinătate; el s-a limitat la specialiștii din Europa, deși ar putea fi ușor extins pentru a îngloba contribuții importante ale specialiștilor de origine română activi peste ocean.

Paradoxal, comunitatea românească de nanoelectronică suferă de același deficit de care sunt acuzaţi creatorii de politici în domeniu şi decidenţii: incapacitatea de a operaţionaliza discuţiile, ideile, prin fapte şi proiecte concrete. Dincolo de labirintul bunelor intenţii nu există deocamdată o acţiune comună de materializare a unui proiect major transformaţional, în care să fie antrenată întreaga comunitate, capabil să determine o nouă evoluţie a nanoelectronicii în România…
Dr. Andreas Wild: Mă tem că așteptările cu privire la funcționarea instituțiilor de stat sunt – și trebuie să fie - mult mai exigente decât cele care pot fi puse, în mod rezonabil, în fața unei comunități de specialiști formate mai mult sau mai puțin spontan. Această comunitate, încă în devenire, include cercetători activi în micro- și nanoelectronică, împreună cu cei din alte nanotehnologii și cu cei din industriile care le utilizează produsele, între care, în cazul nostru, un loc special revine industriei auto. Ideile discutate la aceste evenimente se înscriu în mare parte în continuitatea unor acțiuni precedente, unele încununate de succes, mai ales atunci când au reușit să obțină și concursul autorităților competente. De exemplu, s-a asigurat supraviețuirea unor institute și programe de cercetare valoroase, între care cele care au participat la Seminarului Național de Nanotehnologii de la Academie. Un alt exemplu sunt îmbunătățirile legale și regulamentare privind proprietatea intelectuală, la care au colaborat și membrii Partenariatului Auto din România și Camera de Comerț și Industrie Româno-Germană. Acum există ambiția de a ridica aceste inițiative la un nivel superior, printr-o structurare organizatorică și programatică în măsură să angajeze factori de decizie politică pentru a valoriza atuurile pe care le deține România în micro- și nanoelectronică, în nanotehnologii și în industriile utilizatoare cu scopul de a accelera progresul economic al țării. Este un ideal ușor de acceptat, dar cei angajați în acest proces au ca primă misiune, în zilele și lunile următoare, să precizeze acțiunile care pot duce la succes.

În ce măsură realizarea unei strategii naţionale a domeniului nu este o ţintă falsă, un miraj şi totodată o irosire de resurse? Exista strategii naţionale bune care zac în sertare. După cum există strategii care nu sunt puse în aplicare. Ce garanţie aveţi că strategia pe care o gândiţi va fi executabilă şi va produce efecte?
Dr. Sorin Cristoloveanu: Există o voinţă comună de a face ceva. Concluziile de la Forum sunt încă în faza de elaborare. Am putea schiţa o strategie naţională. În mod evident, actorii principali sunt cercetătorii şi institutele din România. Am constatat la Forum că Academia şi unele companii sunt motivate pentru a contribui, au capacitatea de lobby necesară pentru a convinge autorităţile politice. Strategia naţională trebuie neapărat să fie alimentată de o viziune şi o ambiţie guvernamentală. Altfel va rămâne intradevar un „miraj” şi discuţiile de la Masa rotundă riscă să intre în perimetrul zicalei „După ce tot a fost zis şi făcut, mai mult a fost zis decât făcut”. Sunt dezamăgit de faptul că reprezentanţii politici nu ne-au făcut onoarea de a participa la Forum.
Să luăm ca exemplu China. Guvernul a decis ca industria lor de microelectronica să devină No. 1. Investiţiile sunt colosale (sute de miliarde de $) şi de lungă durată. Din păcate, Europa nu poate pune pe masă astfel de sume. Industria europeană a căzut mult în ultimii 20 de ani. Se pare totuşi că decidenţii s-au trezit şi au înţeles că cine domina tehnologia chip-urilor, domină totul. Ceilalţi vor fi reduşi la un statut de sclavi moderni.
Dr. Andreas Wild: O comunitate nu are greutatea necesară pentru a determina singură evoluția unei economii naționale. Prima ei datorie este să explice, într-o manieră inteligibilă pentru nespecialiști, argumentele care stau la baza proiectului său și oportunitățile pe care le deschide, pentru a motiva factorii de decizie, interesați de o politică de dezvoltare economică bazată pe inovare, să sprijine programe și investiții în acest domeniu care joacă rolul de motor al progresului în practic toate celelalte ramuri economice. Dacă va reuși, această comunitate va trebui să-și asume și rolul de a formula, împreună cu factorii politici, o strategie, și de a o implementa atât în cercetare, cât și în industrie.
O strategie executabilă implică trei elemente, care au fost discutate în oarecare detaliu la Masa Rotundă de la Academie: fixarea unor obiective „SMART” (adică Specifice, Măsurabile, Accesibile, Relevante și limitate în Timp); definirea acțiunilor necesare pentru atingerea obiectivelor; și, nu în ultimul rând, găsirea resurselor – umane, financiare, etc. - care să permită desfășurarea acțiunilor. Probabil că planurile strategice rămase în sertare au neglijat unul sau altul din aceste elemente.

În loc să depindeţi de contextul şi decidenţii naţionali, nu ar fi mai potrivit să concentraţi resursele şi eforturile în direcţia creării şi câştigării unui proiect european de anvergură, capabil să aducă plusvaloarea, saltul calitativ dorit? Există oportunităţi uriaşe puse la dispoziţie de fondurile europene…
Dr. Andreas Wild: O strategie la nivel național nu este nicidecum o pistă falsă, ci este calea care trebuie urmată inevitabil. Structurile europene pot da impulsuri, cum ar fi publicarea „Comunicărilor” Comisiei sau finanțarea parțială a unor acțiuni, între care chiar și cele care par de anvergură sunt în realitate mult prea mici pentru nevoile unei națiuni. Este suficient să amintim că Tratatul de Funcționare al Uniunii Europene prevede un buget unional de 1% din produsul național brut al Statelor Membre, în timp ce bugetele naționale reprezintă în medie 45.8% (vezi statisticile Eurostat). Contrar opiniei populare, mijloacele financiare rămase la dispoziția Statelor Membre sunt de aproape 50 de ori mai mari decât cele transferate către Bruxelles. Politica de dezvoltare economică bazată pe promovarea domeniilor inovative poate fi implementată numai la nivelul Statelor Membre, care, în afară de resursele financiare, sunt și în poziția de a recunoaște punctele tari existente pe care se pot sprijini și au și posibilitatea de a lua decizii suverane asupra factorilor motivanți, cum ar fi acordarea de avantaje fiscale actorilor.
Dr. Sorin Cristoloveanu: Fondurile europene nu sunt încă uriaşe şi competiţia e feroce. A câştiga un mare proiect reprezintă un succes important, însă limitat în timp. Nu înlocuieşte de loc un plan naţional. Întrebarea cheie rămâne: Exista o voinţă superioară pentru a-l crea? Cum construcţia unei uzine naţionale moderne (~ 15 miliarde $ !) nu e imaginabilă, guvernul ar putea crea condiţii avantajoase pentru a convinge o mare companie să delocalizeze o parte din producţie în România. A mers pentru maşini, de ce nu și pentru microelectronică? Aşa au procedat şi chinezii la început. Am auzit însă la Forum că România nu mai e atât de atrăgătoare pentru investiţiile străine. De ce, când există personal foarte calificat ?

Pentru a împlini ideea relansării domeniului, cum gândiţi procesul de predare de ştafetă, preluarea misiunii pe termen lung de către reprezentanţii noilor generaţii de specialişti romani, implicarea şi responsabilizarea lor?
Dr. Sorin Cristoloveanu: Țara s-a schimbat mult în ultimul sfert de secol şi va evolua şi mai mult în următoarele. Tinerii au priceput că trebuie să se mobilizeze pentru a crea viaţa pe care și-o doresc. Talentul natural e amplificat prin educaţie. Revin deci la importanța de a menţine o excelență universitară. În ceea ce mă priveşte, voi continua să primesc în Grenoble tineri doctoranzi pentru o formare completă sau parţială. Aş dori în plus să înmulţesc vizitele bilaterale ale cercetătorilor confirmaţi şi montajul de proiecte în comun. Poate voi reuşi să transmit ceva din (prea) lunga mea experienţă …
Dr. Andreas Wild: Ideea predării ștafetei îi animează pe mai mulți dintre colegii mei, inclusiv pe mine, care nu mai fac demult parte din generația tânără. Dorința mea, și sunt sigur că ea este împărtășită de mai mulți colegi, este ca ambiția sporită din prezent să ducă la o coagulare a diferitelor discipline care coexistă în domeniul nostru, la o convergență a obiectivelor, la o coordonare a acțiunilor care să valorifice tradițiile și atuurile (încă) existente în România și să influențeze în mod pozitiv viitoarele decizii strategice pentru țară. Desigur, aceasta încă cere eforturi considerabile din partea celor care vor să se implice, dar va asigura continuarea și amplificarea acțiunilor, dincolo de schimbul inevitabil de generații, permițându-ne să sperăm că ștafeta va fi preluată cu succes.



Parerea ta conteaza:

(0/5, 0 voturi)

Lasa un comentariu



trimite