Revista si suplimente
MarketWatch
Inapoi Inainte

Provocările și transformările celei de-a patra revoluții industriale

12 Decembrie 2018



Cu ocazia Discursului de recepţie al acad. Dorel Banabic, intitulat Evoluţia tehnicii şi tehnologiilor de la prima la a patra revoluţie industrială şi impactul lor social, acad. Bogdan C. Simionescu, vicepreşedintele al Academiei Române, a susținut pe 26 septembrie un Cuvânt de răspuns, continuând buna tradiție a instituției în cadrul unor astfel de ceremonii. Articolul de față cuprinde o selecție a celor mai importante idei enunțate, cu accentul pus pe rolul inginerului în societate și pe impactul noilor tehnologii.

Un omagiu adus inginerului
Astăzi, discursul de recepţie a fost rostit de academicianul Dorel Banabic, inginer mecanic, cuvântul de răspuns fiind rostit de către un inginer chimist. Nu mi se pare nimic nefiresc, pentru că elementele definitorii ale formării şi dezvoltării noastre profesionale, ca ingineri, au numeroase trăsături comune. Ingineria reprezintă un domeniu larg, cu numeroase subdomenii care au o rădăcină comună – activităţi riguroase de conceptualizare şi realizare practică, după o gândire aprofundată şi pe bază de principii logice, a unor lucrări funcţionale şi de construcţie de ansambluri mecanice, electrice, electronice, chimice ş.a. Toate subdomeniile ingineriei se bazează pe inventivitate şi creativitate, iar dezvoltarea ingineriei este principala forţă motrice a evoluţiei societăţii moderne. Istoria tehnicii face parte din istoria omenirii, iar inginerii sunt creatori ai istoriei.
Theodore von Karman (inginer aerospaţial) considera că „Oamenii de ştiinţă descoperă lumea care există; inginerii creează lumea care nu a existat niciodată”.
La rândul său, Herbert Clark Hoover, inginer minier, preşedinte al S.U.A. între anii 1929 – 1933, ne oferă, după părerea mea, una dintre cele mai frumoase definiţii ale ingineriei şi inginerului: „Ingineria este o mare profesiune. Este fascinaţia de a vedea cum o plăsmuire a imaginaţiei devine, cu ajutorul ştiinţei, un plan pe hârtie. Ca apoi să se materializeze în piatră, metal sau energie. Ca apoi să creeze locuri de muncă şi locuinţe pentru oameni. Ca apoi să ducă la creşterea standardului de viaţă şi la sporirea confortului.
Acesta este înaltul privilegiu al inginerului. Marea sa responsabilitate în comparaţie cu cei de altă profesie este că operele lui se află sub văzul tuturor. Acţiunile sale se concretizează, pas cu pas, în material palpabil. Inginerului îi revine menirea să îmbrace scheletul ştiinţei cu viaţă, confort şi speranţe.
Desigur, pe măsură ce anii trec, oamenii uită care este autorul lucrării, chiar dacă au ştiut odată. ...inginerul priveşte înapoi spre binele nesfârşit ce se desprinde din succesul său cu o satisfacţie pe care o cunosc puţine profesii. Iar verdictul colegilor săi este singura recunoaştere pe care o doreşte”.
Discursul de recepţie prezentat de acad. Dorel Banabic este un binemeritat omagiu adus inginerului român. Toţi cei pe care i-a nominalizat o meritau cu prisosinţă. Aş adăuga două nume la lista pe care a prezentat-o: Elisa Leonida Zamfirescu, geolog – prima femeie inginer din lume (1887 – 1973) (nu a fost membru al Academiei Române), şi academicianul Emilian Bratu, fondatorul şcolii de inginerie chimică din România (1904 – 1991), membru al Secţiei de Ştiinţe chimice.

Impactul noii revoluții industriale
În expunerea domniei sale, academicianul Dorel Banabic ne prezintă evoluţia tehnicii şi tehnologiilor de la prima la a patra revoluţie industrială şi impactul lor social şi, într-un fel, ne pregăteşte pentru a patra revoluţie industrială, pe care am început să o receptăm. Impactul asupra noastră, a tuturor, va fi unul major. Aş menţiona spre exemplificare studiile care analizează ceea ce am putea numi „fenomenul Leonardo da Vinci” (1452-1519). A fost pictor, sculptor, arhitect, muzician, inginer, inventator, anatomist, geolog, cartograf, diplomat, botanist şi scriitor – a îmbinat perfect ştiinţa şi cultura. Este părintele aerodinamicii, hidraulicii, tribologiei, roboticii... A proiectat motorul cu aburi în anul 1500; James Watt l-a realizat în anii 1760, iniţiind prima revoluţie industrială! Sunt analişti care afirmă că dacă am fi aplicat proiectul lui Leonardo da Vinci în timpul vieţii sale, istoria ar fi putut consemna revoluţia industrială cu 260 de ani mai devreme – deci acum am trăi în anul 2278... Putem realiza astfel importanţa, impactul şi chiar şocul care urmează apariţiei unei noi revoluţii industriale pe care, de altfel, nu o putem evita – dar putem să ne pregătim pentru a o primi mai uşor. Pentru că va trebui să răspundem unor întrebări şi să facem faţă unor probleme majore.
Viteza şi dimensiunile modificărilor/transformărilor însumate sub umbrela „a patra revoluţie industrială” sunt mai mari decât oricând – nu cred că au precedent în istoria omenirii. Prima mare întrebare (generală) care ne este adresată este „Suntem/vom fi capabili să ne adaptăm?” Cea de a patra revoluţie industrială poate şi trebuie să fie privită şi din perspectiva oameni vs. maşini, cele din urmă căpătând un rol mult mai important decât cel avut până în prezent. Barierele dintre roboţi (maşini, inteligenţa artificială) şi oameni vor deveni tot mai fluide. Chiar dacă maşinile/mecanismele automatizate/inteligenţa artificială nu reprezintă şi nu sunt privite (încă) drept o ameninţare la adresa umanităţii, ele ne vor defini din ce în ce mai puternic şi vor modela colaborarea dintre oameni şi mai ales dintre oameni şi maşini (care vor ajunge să lucreze împreună, uneori chiar în ipostaza oameni pentru maşini).



A patra revoluţie industrială (creşterea cantitativă şi calitativă a numărului de maşini/ mecanisme/inteligenţa artificială) va duce la volume de date într-o creştere exponenţială, din ce în ce mai greu de analizat şi mai ales de protejat.
Cea mai mare problemă vizibilă (la ora actuală) generată de noile tehnologii/a patra revoluţie industrială constă în turbulenţele pe termen mediu şi lung de pe piaţa muncii. O analiză realizată de Forumul Economic Mondial (Davos, 2016) devoalează că până la sfârşitul anului 2020 vor dispărea 7 milioane de locuri de muncă (în special muncă de rutină, nespecializată, necalificată), atribuţiile fiind preluate de maşini automate şi imprimante 3D. Dar în acelaşi interval de timp vor apărea 2,1 milioane de noi locuri de muncă (înalt specializate, hipercalificate) în special în inginerie, tehnologie de vârf, programare, arhitectură ș.a. (roboţii trebuie construiţi şi programaţi).
Pe termen mediu şi lung acest mod de evoluţie va conduce la o separare a pieţei muncii în munca (muncitori) necalificată/ nespecializată/prost plătită vs. munca (muncitori) înalt (hiper) calificată/specializată/foarte bine plătită şi la o diminuare radicală a celor care fac parte din categoria de mijloc. În plus, modelul actual al job-ului de 8 ore/zi va suferi transformări – în aşa-numitele ţări avansate creşte numărul celor care lucrează part-time sau un număr mai mare de ore pentru intervale scurte de timp (o parte din schimbare fiind generată de automatizare – cel mai la îndemână exemplu este cazul Amazon).
Deja există „clasa oamenilor inutili” (pentru mine, sună îngrozitor!), recunoscută prin lege în unele țări dezvoltate, în creștere – un vector social cu viitor impact major. În Finlanda operează o lege potrivit căreia cetățenii care nu doresc să muncească primesc de la stat rente viagere. Franța și Marea Britanie pregătesc legi similare... China – țara cu cele mai multe fabrici robotizate din lume – se aşteaptă la sute de milioane de şomeri în deceniile următoare...
Problemele şi provocările de pe piaţa muncii vor crea inevitabil schimbări în zona educaţiei care va trebui să treacă printr-un proces deloc uşor de adaptare şi flexibilizare.
Fiecare revoluţie industrială a presupus o perioadă de tranziţie. Rapiditatea, intensitatea şi complexitatea celei actuale (a patra) poate conduce la o tranziţie dură, cu nedorite implicaţii sociale, economice şi politice. Va creşte dinamica informaţiilor şi gradul de utilizare a tehnologiilor digitale/internetului/social media, ceea ce va conduce (şi) la multiple efecte negative: modificarea modelelor şi standardelor actuale, amplificarea fenomenului „fake news”, tipare şi aşteptări sociale nerealiste, izolarea grupurilor şi indivizilor, extinderea ideilor/ ideologiilor extremiste, terorism informatic/cibernetic, radicalizarea opiniilor şi, poate cel mai important, afectarea sau chiar lipsa vieţii private. O parte dintre aceste efecte le simţim deja...
Creşte posibilitatea ca un individ/grup restrâns să concentreze o prea mare putere şi să deţină controlul/să influenţeze după bunul plac un număr mare de indivizi – din nou, un efect deja prezent în multe colţuri ale lumii.
Şi, extrem de important, vor trebui redefinite şi completate principiile şi limitele etice/ morale existente pentru a face faţă evoluţiei galopante a biotehnologiei şi inteligenţei artificiale, care vor influenţa în anii următori durata medie de viaţă, starea de sănătate, cunoaşterea şi capacităţile individului.
Oricum, istoria ne-a învăţat că dezvoltarea tehnologiilor are aspecte pozitive şi negative. Nu ne rămâne decât să fim înţelepţi. Alegerea drumului ne aparţine – şi ar trebui să ne reamintim, parafrazându-l, vechiul proverb Science sans conscience n-est que ruine de l-ame (Francois Rabelais).
Sunt probleme reale ale prezentului și viitorului, probleme pe care va trebui să le controlăm și probleme la care va trebui să ne adaptăm. Discursul de recepție al academicianului Dorel Banabic le sugerează și, dacă ne întoarcem în timp și trecem în revistă darurile pe care ni le-a făcut ingineria în cei peste 4500 de ani de existență realizăm că tot ea ne va oferi și soluții la problemele viitorului. Cu o singură condiție: să fim înțelepți!



Tags: tehnologie

Parerea ta conteaza:

(0/5, 0 voturi)

Lasa un comentariu



trimite