Revista si suplimente
MarketWatch
Inapoi Inainte

De la carieră personală la strategie națională

14 Februarie 2019



România traversează o perioadă istorică critică. Decalajul față de țările dezvoltate se accentuează, inclusiv – sau mai ales – în domeniile economice și științifice avansate. Impactul asupra societății, și, în particular, asupra profesioniștilor este dramatic. Pe termen lung acestea ar putea antrena țara într-un cerc vicios devastator. Cariera profesională individuală nu este decuplată de nivelul și ritmul de dezvoltare la nivel național. Planificarea strategică la nivel național este un imperativ urgent, atât pentru țară în contextul geo-politic global, cât și pentru actorii instituționali, respectiv pentru profesioniștii individuali. Fără o perspectivă coerentă și sustenabilă la nivel macro, eforturile la nivel micro riscă să se disipeze fără finalitatea așteptată. Poziționarea la nivel macro condiționează competitivitatea la nivel micro. Acest eseu-pledoarie încearcă să demonstreze că între cariera profesională personală și contrucția strategică națională se poate stabili o conexiune activă.

Nevoia de a scrie acest eseu a plecat de la următoarele întrebări. Este cariera profesională o cale spre realizarea personală? În ce măsură este cariera personală dependentă de mediu/context? În ce fel este mediul/contextul (de)favorabil carierei personale? Este o strategie națională necesară/indispensabilă? Are (in)existența strategiei naționale un impact asupra carierei personale? Poate avea cariera personală o influență asupra strategiei naționale? Ce ar trebui mediul profesional sa facă pentru a ajunge să avem o strategie națională într-un domeniu avansat, de exemplu în micro/nanoelectronică?
Voi începe prin a lămuri dacă implicarea personală este o nevoie umană la nivel individual și cât de departe merge acestă nevoie. O ierarhizare sugestivă a nevoilor umane a fost propusă de Maslow. La baza piramidei se află necesitățile de bază (fiziologice, de siguranță și securitate), urmate la un nivel superior de nevoile psihologice (apartenență, prietenie, dragoste, apoi mai cuprinzător recunoaștere, prestigiu, stimă) pentru ca la cel mai înalt palier să se situeze nevoia de autorealizare, împlinirea personală. În corelație cu scara nevoilor umane se pot identifica și alte stratificări. Astfel, în același sens se amplifică gradul de agregare socială a oamenilor. Și în directă interdependență cu nivelul nevoilor personale și gradul de agregare socială se dezvoltă implicarea socială, de la niveluri de bază legate de subzistență, loc de muncă, locuință, spre palierele superioare privind familia, echipa, instituția, sau încă mai sus, comunitatea profesională sau extra-profesională, apoi societatea, pentru ca nivelul maxim al împlinirii personale să se reflecte în restituirea de către individ către societate și posteritate a experienței și cunoștințelor acumulate, însoțite de viziunile și opiniile personale privind soluțiile pentru prezentul și viitorul societății (Fig.1).



Se poate astfel stabili o conexiune între cariera personală și dezvoltarea generală (de exemplu strategia națională), contribuția personală devenind cu atât mai amplă și eficientă cu cât individul se află mai sus pe palierele piramidelor imaginare menționate: de la formarea și influențarea opiniilor, către punerea autorității opiniei personale în slujba stabilirii direcțiilor generale prioritare, pentru a culmina cu contribuția efectivă la pregătirea și implementarea obiectivelor generale, stategiei naționale.
În continuare voi încerca să clarific dacă strategia națională este o necesitate și pentru cine. Voi începe prin a exemplifica unde poate duce lipsa unei strategii naționale coerente. În România doar 26% din tinerii de 30-34 ani au studii superioare (față de 40% media UE); doar 7% din adulții de 25-64 de ani au urmat în 2016 un curs educativ sau de calificare profesională (45% în UE, 64% în Suedia); ne confruntăm cu un deficit uriaș de meseriași, printre cauze fiind desființarea școlilor de meserii acum nouă ani (în Germania 55.7% din tineri aleg să învețe o meserie, nu studii universitare); în fine, procentul de 39% analfabetism funcțional este deprimant.
Inadecvarea strategică din educație se regăsește prin consecințe în domeniul cercetării, dezvoltării și inovării (CDI), care de asemenea nu beneficiază de o strategie coerentă și consecventă. Astfel, un clasament UE privind inovarea arată că România se află pe ultimul loc, cu o performanță situată la o treime din media UE și un sfert din scorul țărilor cel mai bine clasate (Suedia, Danemarca). Strategia Națională CDI a stabilit alocarea anuală a 1% din PIB din fonduri publice; în 2017 s-au alocat efectiv doar 0.21%. În 2017 erau 521.800 de români cu studii superioare născuți în România care locuiau în altă țară a Uniunii.
Lumea se îndreaptă spre a 4-a revoluție industrială, dominată de oportunități fără precedent în domenii inovative ca inteligența artificială, biotehnologia, generalizarea internetului, digitalizarea, etc. Toate acestea sunt condiționate de progresul micro/nanotehnologiilor! Modul și măsura în care vom beneficia de aceste oportunități depinde de opțiunea startegică asumată: fie contribuim activ și alocăm resursele necesare (inclusiv umane), fie ne rezumăm să primim de la alții și atunci vom ramâne în afara comunităților globale, resursele umane calificate se vor risipi și vom ajunge chiar în imposibilitatea de a utiliza și a ne adapta la cuceririle noii revoluții industriale.
Așadar putem afirma că strategia națională este un imperativ. Pentru a înțelege dimensiunile acestui imperativ sunt necesare raspunsuri la următoarele întrebari („6W”): care sunt obiectivele („what”?), care sunt rațiunile („why”?), care sunt factorii interesați („whom to, for”?), cine ar trebuie să se implice („who”?), care este orizontul de timp („when”?), care sunt consecințele abandonării („what if not”?).



Se pot defini obiective într-o gamă diversă, de la poziționarea conservativă și pasivă (menținerea în viață a entităților existente) până la o viziune dinamică (direcții prioritare, investiții, parteneriate, rol de lider în domenii în care avem atuuri, proiect național). Rațiunile se întind de la cele social-culturale (restaurarea vechii reputații, valorificarea potențialului uman existent) la cele pragmatice (retenția profesioniștilor, consolidarea bazei de cercetare/producție, cuplarea la programe globale). În privința destinatarilor, strategia prezintă și interes particular (pentru personalități sau instituții de prestigiu), dar se adresează în primul rând subiecților majori (mediul de afaceri, științific și universitar) și factorilor de decizie (guvern, organizații guvernamentale). Implicarea se poate reduce la forumuri sau conferințe, dar pentru a produce efecte trebuie să se extindă către activități sinergetice de influență și de „lobby” ale actorilor majori menționați. Orizontul de timp nu este generos, lumea ne-a luat-o mult înainte; agendele actorilor enumerați mai sus există, dar sunt absolut necorelate la nivel național, se impune o planificare aliniată cu bugetul statului, cu programele strategice internaționale, cu viziunea României asupra locului/rolului său pe termen lung. Ca orice proiect, și cel strategic trebuie comparat cu alternativa fără strategie; consecințele ar fi dezastruoase – fenomenul emigraționist s-ar amplifica, învățamântul de profil s-ar destructura ireversibil, România ar dispărea de pe harta progresului high-tech și ar crește dependența costisitoare față de țările avansate.
Punând împreună cele două subiecte discutate, aparent disjuncte – cariera personală și strategia națională – consider că ambele orbitează paralel și interdependent (Fig. 2). Succesul elaborării unei strategii naționale (în orice domeniu !) pleacă de la implicarea activă a profesioniștilor din domeniu și nu numai. Dacă este lăsată numai în seama autorităților efemere, proiectul poate muri în fașă. În 2018, două personalități proeminente la nivel internațional în domeniul micro/nanoelectronicii, acad. Dan Dascălu și dr. Adreas Wild, au inițiat un astfel de demers, cu susținerea Academiei Române. Un obiectiv este coagularea comunității locale eterogene interesate de existența și viabilitatea strategiei, într-un organism care ar trebui să îndeplinească următoarele precondiții („7A”): asociere autohtonă, alianță profesională, ancorare socială solidă, autoritate instituțională, articulare corespunzătoare a subiectelor de interes, ambiție și determinare, angajare pe termen lung. Se conturează o structură mixtă reprezentativă cu participarea mediului academic și științific (Academie, institute de cercetări), a mediului educațional (universități, școli doctorale), a mediului de afaceri (firme cu capital autohton sau străin), cât și a unor personalități de prestigiu cu experiență adecvată. Al doilea obiectiv este elaborarea propunerilor și argumentelor destinate factorilor de decizie. Scopul este de a determina guvernul să aprobe și să aplice consecvent o strategie pe termen lung, care include și resursele necesare. Dincolo de argumentele mai sofisticate bazate pe impactul celei de a 4-a revoluții industriale, un argument simplu dar categoric este acela că dacă nu ne angajăm pe acest drum vom pierde în scurt timp un potențial uman încă foarte ridicat, care de fapt constituie unul din principalele avantaje competitive ale României. Dar avantajul este perisabil!



Parerea ta conteaza:

(0/5, 0 voturi)

Lasa un comentariu



trimite