Revista >> Ianuarie - Februarie 2019 [Nr. 211] >> Cercetare & Invatamant superior

Erasmus+ 2019: Migrația studenților români, între statistici și povești adevărate

Radu Ghitulescu

14 Februarie 2019

99% din statistici spun doar 49% din povești. Pentru restul de 51% avem nevoie de mărturiile protagoniștilor lor. Istoriile personale ale beneficiarilor programului de mobilitate academică Erasmus ne pot ajuta să înțelegem mai bine de ce aleg tinerii români să studieze în străinătate și modul în care această experiență le schimbă viața, nu doar la nivel profesional.

În urmă cu exact un an (februarie 2018), o companie de consultanță în domeniul educației făcea publică o estimare conform căreia numărul studenților români care aleg să studieze în străinătate crește anual cu 20%.
Este acest anunț unul îngrijorător? Da, dacă îl privim exclusiv prin prisma unor rezultate precum cele ale studiului „Situația tineretului și așteptările sale“, care arată că, la nivelul anului 2001, 56% dintre tinerii cu vârsta între 15 și 20 de ani aveau intenția să emigreze. (14 ani mai târziu, un studiu european arăta că 47% dintre românii cu vârste între 16 și 35 de ani și-ar dori să emigreze.)
Există însă și „contraargumente“, tot de natură statistică, care reușesc să atenueze, parțial, gravitatea verdictelor enunțate anterior. De exemplu, potrivit studiului CURS „Tineri în România: griji, aspirații, atitudini și stil de viață“, realizat în 2014, 59% dintre subiecți au ales România (ca răspuns la întrebarea „Peste 10 ani te vezi ca o persoană realizată în România sau în altă țară?“).
Nu este singurul semnal îmbucurător: sondajul „Studiile în străinătate și întoarcerea acasă“ – dat publicității la începutul acestui an de către Liga Studenților Români din Străinătate (LSRS) – arată că mai mult de jumătate (53%) dintre studenții care studiază peste hotare intenționează să se întoarcă în România.

Ce nu spun statisticile
Oricât de corecte ar fi estimările statistice, ele nu reușesc să spună niciodată îndeajuns de multe despre poveștile „subiecților“ care participă la sondaje și studii.
Și chiar dacă sunt subiective și „nereprezentative“ avem nevoie de aceste povești, pentru că istoriile protagoniștilor lor ne pot ajuta să înțelegem mai bine motivația pentru care un tânăr român alege să studieze în altă țară. Ne ajută să ne facem o imagine mai clară despre ce efort trebuie să depună pentru a reuși să se alinieze la cerințele curriculare ale unei instituții de învățământ superior din străinătate. Sau despre cum reușesc să depășească barierele socio-culturale și despre cât de importante sunt aceste realizări pentru el. Și, mai ales, despre modul în care îi marchează evoluția, nu doar la nivel profesional.
Iată o „mostră“ de sinceritate pe care procentele nu o vor putea niciodată devoala: „Încă din liceu mi-am dorit să urmez cursurile unei facultăți în afara țării. Cu toate acestea, dat fiind domeniul pe care l-am ales, dreptul, am realizat că cea mai înțeleaptă decizie este aceea de a obține licența în România și doar ulterior, la nivel de master, să mă orientez către o altă țară, îndeosebi datorită pasiunii mele pentru drept internațional. Pentru că studiez în cadrul Colegiului juridic franco-român de studii europene, departament delocalizat al Universite Paris 1 Pantheon-Sorbonne la București, am decis în cel de-al treilea an de licență să mă înscriu într-un schimb de studenți Erasmus. Astfel a început povestea mea în Paris, în toamna anului 2017, în cadrul Școlii de Drept de la Sorbona (Universite Paris I Pantheon-Sorbonne).“

O poveste adevărată...
Autoarea „mărturisirii“ de mai sus este Bianca-Adelina Florea, studentă la Universitatea din București, premiată cu mențiune în cadrul categoriei Studentul Român Erasmus al Anului, Gala LSRS 2019.
Povestea Biancăi este una cât se poate de adevărată, cu provocări reale: „Mi-am dat seama din primul moment că avea să fie o perioadă pe cât de frumoasă, pe atât de dificilă, îndeosebi datorită unei potențiale bariere lingvistice cu care mă confruntam față de vorbitorii nativi. Cu toate acestea, încurajată de către profesorii mei să iau cuvântul la ore, participând la ședințele unui club local Rotaract, participând la peste 20 de proiecte pe teme juridice și nu numai, dar și relaționând cu colegii mei Erasmus în limba franceză, am făcut foarte mari progrese în acest sens. (...) O altă dificultate cu care m-am confruntat a constat în faptul în care francezii se raportează la România și am simțit pe propria piele o serie de prejudecăți. Am învățat însă să lupt în fiecare zi – mă pregăteam cu mai multă motivație ca niciodată pentru ore, răspundeam mai mult în cadrul seminarelor și încercam să mă comport exemplar la orice ieșire în societate, fie ea oricât de nesemnificativă.“
Dar și cu multe reușite: „În cadrul mobilității Erasmus, am început să pun bazele unei rețele de studenți la Drept, care vor deveni curând practicieni, alături de care sper să reușesc să lansez odată cu terminarea facultății cea mai mare platformă de schimb internațional de informații pe teme juridice.“
Roadele acestei inițiative încep să se materializeze în țară: „Revenind în România, m-am hotărât să îmi îndeplinesc visul de a deveni antreprenor. În urma primului hackathlon juridic din lume am pus bazele Quick Legal, prima platformă online din România unde persoanele care au nevoie de un sfat juridic concret și urgent vor putea să îl primească de la un sistem bazat pe inteligență artificială și, ulterior, vor putea găsi cu ușurință un avocat care să le ajute. Proiectul nostru s-a bucurat de succes atât în cadrul hackathlon-ului, cât și în al altor două incubatoare de start-up-uri, unde am fost printre echipele finaliste la nivel național, în calitate de unic start-up în domeniul juridic.“
Și efectele continuă: „Experiența mea Erasmus m-a încurajat să accept orice fel de provocare pe plan profesional, cel puțin până în momentul în care voi ști cu siguranță care este calea pe care o voi urma. De aceea, la scurt timp de la întoarcerea mea în țară, am fost selectată pentru un stagiu la Curtea de Justiție a Uniunii Europene, dar și pentru un stagiu la Parlamentul European.“

... și o experiență transformațională
Povestea Biancăi este, incontestabil, unică, dar nu reprezintă un caz singular în „portofoliul“ Erasmus. Există o serie de similitudini importante între relatarea ei și cea a Danielei Andrioaie, studentă la Universitatea Politehnica din București și câștigătoarea premiului Studentul Român Erasmus al Anului în cadrul Galei LSRS 2019.
Iată dovada: „24 august 2017 reprezintă pentru mine începutul unei noi vieți. Cum întotdeauna am căutat performanța, destinul, cu ajutorul programului Erasmus, mi-a trimis biletul către următoarea destinație – Institut Superieur de l Aeronautique et de l Espace (ISAE-SUPAERO), Franța, un institut mondial de excelență în domeniul aeronautic. (...)
Cea mai mare provocare pe durata stagiului de mobilitate Erasmus a fost să ajung la nivelul academic al studenților francezi. Cursurile sunt extrem de grele, curricula este total diferită de ceea ce studiasem eu, iar ritmul este extrem, extrem de rapid. Am luat contact cu materii (electronică, automatică, informatică, tratament de semnal și multe altele) pe care studenții francezi le studiaseră deja în Classes préparatoires, motiv pentru care profesorii treceau prin materie într-un ritm fantastic. Munca depusă pentru a putea face față a fost titanică: am început să studiez cursurile din Classes préparatoires, le-am cerut ajutor studenților francezi, am petrecut tot mai mult timp la bibliotecă, am început să învăț chiar și noaptea și în timpul vacanțelor. A fost o perioadă dificilă, dar, în final, m-am descurcat foarte bine, am trecut examenele pentru toate modulele și chiar m-am regăsit în prima jumătate a promoției. (...)
Mă declar fericită datorită cunoștințelor pe care le dețin acum. Am avut ocazia să lucrez cu aplicații pentru sateliți, cu exerciții de la Centrul Național de Studii Spațiale. Am realizat calcule de structuri pentru avioanele Airbus și parametri de lansare ai unei rachete, optimizând traiectoriile, consumul și nivelul de poluare. Am configurat o cameră foto cu captor CMOS pentru observațiile Terrei. În cadrul unui proiect de inovație și cercetare, am pus împreună cu alți trei colegi bazele unui start-up care urmărește crearea unui sistem de parcurs asistat al pasagerului în aeroport, pentru a putea fi mai ușor reperat de companiile aeriene în cazul în care acesta este în întârziere. Am lucrat în timpul verii, într-un stagiu de trei luni pentru Airbus, în cadrul departamentului de testare și dezvoltare tehnologii, la modelul A350, cel mai modern avion din lume la ora actuală. Cu câteva zile înaintea stagiului, în urma unui accident am suferit o fractură urmată de o operație. Ca urmare, 6 săptămâni m-am dus la stagiu în cârje și cu piciorul în ghips, dar în tot acest timp am simțit admirația și aprecierea colegilor de birou pentru voința de a nu renunța.“
Se spune că 99% din statistici spun doar 49% din povești. Pentru restul de 51% avem nevoie de oamenii din spatele lor. Iar concluziile nu pot fi formulate în procente, ci aparțin protagoniștilor acestora: „Acestea sunt doar câteva dintre motivele pentru care ziua de 24 august 2017 mi-a schimbat viața, visele și orizonturile omului care sunt în prezent. Experiența Erasmus m-a ajutat să îmi dau seama cine sunt și să îndrăznesc să cred în mine.“

Mobilitatea academică, încurajată de președintele României
„România are de pierdut de fiecare dată când un tânăr nu găsește acasă oportunitățile profesionale și personale pe care le caută. Nu înseamnă însă că trebuie să descurajăm mobilitatea academică, pentru că aceasta reprezintă o sursă importantă de parteneriate și contribuie la realizarea de proiecte economice sau de cercetare comune cu specialiști din alte state.“ Fragment din mesajul președintelui Klaus Iohannis, transmis cu ocazia Galei LSRS 2019