Revista >> Ianuarie - Februarie 2019 [Nr. 211] >> Cercetare & Invatamant superior

Expoziția FUSION – rezultatul colaborării artiștilor cu oamenii de știință

Mihaela Ghita

14 Februarie 2019

Patru artiști români au colaborat timp de o lună cu cercetători din 4 dintre cele mai prestigioase institute de cercetare de pe platforma Măgurele cu scopul de a pune în evidență modalitățile prin care artiștii și oamenii de știință pot valorifica puterea transformatoare a artelor pentru a înțelege complexitatea tehnologică a vremurilor pe care le trăim. În perioada 1 februarie - 5 martie 2019, la Rezidența BRD Scena9 este deschisă expoziția FUSION, care încheie proiectul de rezidențe artistice în institute de cercetare din România. Proiectul este organizat de Fundația9 în parteneriat cu Primăria Municipiului București prin Centrul Cultural Expo Arte, co-produs de Rezidența BRD Scena9 și cu sprijinul Samsung.

Din proiectul FUSION au făcut parte 4 artiști: SaintMachine, Sillyconductor, Cosmin Haiaș și Cătălin Crețu și 4 institute de cercetare de pe platforma Măgurele: Institutul de Științe Spațiale, Institutul Național de Cercetare Dezvoltare pentru Fizica Materialelor (INCDFM), Institutul Național de Cercetare Dezvoltare pentru Optoelectronică - INOE2000 și Institutului Național pentru Fizica Laserilor, Plasmei și Radiației (INFLPR), prin Centrul de Tehnologii Avansate cu Laser (CETAL).
În urma unui stagiu petrecut în luna august 2018, în institutele de cercetare, artiștii împreună cu specialiștii au pus bazele conceptelor, prezentate într-o serie de conferințe în septembrie 2018, concepte care au condus la lucrările care pot fi vizionate în cadrul expoziției FUSION, în perioada 1 februarie - 5 martie 2019, la Rezidența BRD Scena9.
Lucrările expuse în Expoziția FUSION stau sub semnul dialogului între micro/macro, material/imaterial, vizibil/invizibil, toate acestea fiind circumscrise dialogului între artă și știință.

I, Robot
„Acum suntem contemporani cu apariția celei de a doua specii inteligente de pe planetă și anume inteligența artificială”, declară Cosmin Haiaș, autorul lucrării „I, Robot”. Cosmin Haiaș este artist și inginer, interesat de evoluția tehnologică și de cel mai remarcabil eveniment din evoluția omenirii - Inteligența artificială - schimbarea imanentă pe care o aduce această nouă paradigmă, în conștiințele individuale și posibilele schimbări de comportament ale acestei noi specii. Pentru lucrarea lui a colaborat cu cercetătorii de la INFLPR și a realizat un robot sensibil la atingere, care răspunde cu muzică și lumini la contactul vizitatorilor cu senzorii amplasați pe 2 console. În plus, inima robotului este un mușchi sintetic. realizat la Institutul Național pentru Fizica Materialelor. Tot acolo au fost realizate și 4 printuri la dimensiuni nanoscopice cu ajutorul unei tehnologii de litografiere cu electroni. Pe plăcuțele de siliciu expuse în galerie sunt litografiate: versurile celebrei melodii „La vie en rose” cântată de Edith Piaf, formula matematică a elipsei, ecuația lui Schrödinger și un fragment din ADN-ul artistului.

Mușchiul artificial este o componentă a lucrării „I, Robot”, o componentă biologică, organică sau metabiologică, biomimetică, care intră în instalația „I, Robot”. Ce studii faceți în INCDFM privind mușchiul artificial?
Ionuț Enculescu, directorul INCDFM: Spre deosebire de mulți alți cercetători care lucrează în domeniu, noi dorim să imităm mușchii organismelor vii prin structură. De aceea folosim fibre foarte subțiri pe care le funcționalizăm, astfel încât să le dăm capacitatea de a se mișca prin contractare. Am observat că o structură de fibre mai subțiri de 1 micrometru, deci, de 100 de ori mai subțiri decât firul de păr, este foarte puternică și se contractă foarte mult. La dimensiuni mici materialele devin mai puternice decât în forma macroscopică. Am mai observat că fibrele acestea nu doar că se mișcă, dar au și capacitatea de a simți mediul înconjurător, de a măsura concentrațiile anumitor ioni în jurul lor în soluțiile în care sunt scufundați și au niște proprietăți extraordinar de similare cu cele ale componentelor din organismele vii.

I, Human
Saint Machine este o artistă interesată de aspectele conceptuale ale precepției. Lucrarea ei intitulată „I, Human” se bazează pe principiul de coerență a luminii laser. „Pentru mine, coerența înseamnă empatie, nevoia de a simți starea celuilalt, de a simți că starea ta emoțională ajunge la celălalt”, povestește Saint Machine despre instalația „I, Human” care analizează statusul emoțional pentru un grup de utilizatori folosind codul OpenFace. Vizitatorii își introduc fața într-un fel de măști care se continuă cu niște tuburi flexibile. Fiecare mască detectează trăsăturile faciele, folosind datele biometrice ale feței pentru a face o prognoză, le analizează și dă un diagnostic al statusului emoțional. În instalația I, Human totul e controlat de starea emoțională a fiecărui utilizator. Când se produce o anume potrivire emoțională (fericire, furie, dezgust, etc.) reacționează o instalație cu lumină laser, proiectată pe o coloană de abur.
„Ceea ce doresc să transmit prin această instalație este alterarea comunicării dată de un mediu intermediar oferit de internet și rețelele de socializare. Acest circuit de măști și felul în care oamenii empatizează unii cu ceilalți prin intermediul acestei instalații e o metaforă clară a funcționării mediului on-line și a felului în care te simți „obligat” să intri în anumite stări, false unele din ele, altele autentice. Mie mi se pare că tot acest context influențează conținutul comunicării”, afirmă Saint Machine.
Instalația „I, Human” a fost dezvoltată împreună cu Marian Zamfirescu, coordonatorul Centrului pentru Tehnologii Avansate cu Laser din cadrul Institutului Național pentru Fizica Laserilor, Plasmei și Radiației, de la Măgurele.

Proiectului FUSION a fost o sursă de inspirație pentru cercetători. Care sunt beneficiile directe ale colaborării cu SaintMachine în mod special?
Marian Zamfirescu: Sunt uimit și eu de multitudinea de aspecte pe care le-am învățat din acestă experiență. E o muncă în echipă, categoric. Pe lângă artist sunt softiști, electroniști, cercetători... A fost o ocazie de a cunoaște oameni noi, de la care am avut de învățat lucruri noi, pe care mi-am dat seama că le pot folosi imediat în laborator. Încercând să găsesc soluții pentru construirea instalației și rezolvând problemele pentru instalația „I, Human”, mi-am dat seama că aceleași soluții le pot aplica și la mine în laborator. E vorba de a comunica între două tipuri de aparate cu două tipuri de protocoale. Am învățat astfel niște protocoale noi de comunicare între două calculatoare. Iată cum pentru un cercetător a fost salutară colaborarea în proiectul FUSION.

Ondiocyterium - Le Turbillon du Pakistan
Sillyconductor, muzician și soundesigner, a fost inspirat de tehnicile de îmbătrânire accelerată, folosite de cercetătorii de la Institutul Național de Cercetare Dezvoltare pentru Optoelectronică INOE2000 în studiul suprafețelor picturale. Sillyconductor a imaginat un instrument muzical care se naște bătrân și se autodistruge, o instalație interactivă care va ajunge la apogeul funcționării și se va dezmembra doborât de loviturile ciocănelelor sale în propria structură.

Specialitatea ta este să inventezi instrumente muzicale indedite. Ceea ce ai făcut în cadrul rezidenței FUSION și ai denumit Ondiocyterium - Le Turbillon du Pakistan este un instrument care se autodistruge…
Sillyconductor: În INCD pentru Optoelectronică INOE2000 m-a fascinat, tehnica de îmbătrânire accelerată a materialelor, prin care un obiect contemporan poate fi îmbătrânit rapid. Există niște cuptoare în care obiectul este introdus și este supus unui anumit tip de stres, în așa fel încât să vezi cum va arăta el peste o anumită perioadă de timp. Mi s-a părut fascinant faptul că e o metodă prin care trimiți obiectul în viitor. De aceea mi-am dorit să includ acest fenomen în instalație. Am avut în minte și o obsesie mai veche legată de un anumit tip de difuzoare de bandă largă extrem de fragile, făcute din hârtie. Ce m-a fascinat la aceste difuzoare este că, pe măsură ce ele funcționează, cu cât le asculți mai mult, ele îmbătrânesc, dar paradoxal sună din ce în ce mai bine. În cazul acstor difuzoare, fix înainte ca pelicula de hârtie să se distrugă iremediabil, ele își ating maximul de performanță. E un fel de cântec de lebădă, dacă tot vorbim de muzică. E totul imprevizibil, nu știi niciodată când va veni sfîrșitul, dar ți-l asumi și te bucuri de parcus.
Roxana Rădvan, coordonator CERTO, INOE 2000: Proiectul FUSION mi-a făcut o mare bucurie, pentru că a permis explorarea și punerea în evidență a unor posibilități noi de lucru. S-a dovedit a fi un concept foarte reușit. Proiectul la care a ajuns Sillyconductor este produsul unei inspirații și o rezultantă a discuțiilor și vizitelor în laboratorul nostru. Tehnicile și conceptele fizice folosite în laboratoarele INOE2000 au constituit o sursă de inspirație pentru el. Aceasta nu este prima colaborare cu Sillyconductor: acum câțiva ani am lucrat cu Fundația DAIA și Muzeul ASTRA din Sibiu la reconstrucția unui obiect textil de patrimoniu, proiect în care Sillyconductor a realizat un colaj de sunete specifice activității noastre de cercetare și în felul acesta a atras atenția asupra dialogului între material și imaterial. Sunt convinsă că un astfel de proiect face să fie mai complexe cercetările noastre și le aduce valențe noi.

PERSPECTRUM
Universul într-un vârf de ac am mai putea numi lucrarea PERSPECTRUM realizată de artistul multimedia Cătălin Crețu în cadrul proiectului FUSION.
PERSPECTRUM înseamnă spectrul privit dintr-o altă perspectivă, explică Cătălin Crețu. Despre acest lucru este vorba atunci când privești muzica din perspectiva fizicii, mai precis a astrofizicii particulelor de energie înaltă care vin din Univers de la distanțe de mii de ani lumină. PERSPECTRUM aduce în senzorial ceea ce este imposibil de văzut, de auzit de simțit: particulele subatomice de energie înaltă, venite din cosmos de la mii de ani lumină. În galerie este expusă o litografie micrometrică cu diametrul a câteva fire de păr și ea reprezintă „încarnarea sunetului” care se aude prin intermediul a două difuzoare unidrecționale. Minuscula litografie este vizibilă prin proiectarea ei printr-un microscop, cu ajutorul unei raze laser de culoare verde. În interiorul camerei unde se află instalația se aud sunetele particuleor de energie înaltă, obținute printr-o „alchimie” dată de un soft specializat.
Cătălin Crețu a realizat o instalație complexă care propune un joc între micro și macro, între Universul subatomic și cel cosmic și aduce aceste două extreme în galeria de artă, la scară umană, la nivelul percepțiilor.
Artistul a colaborat pentru instalația PERSPECTRUM cu Gina Isar, cercetătoare la Institutul de Științe Spațiale (ISS), specializată în astrofizică, și cu Marian Zamfirescu, coordonatorul Centrului de Tehnologii Avansate cu Laser.

Cum se vede lucrarea din din perspectiva astrofizicianului?
Gina Isar, cercetător ISS: Eu vin cu amprenta particulelor de radiație cosmică sau altfel spus cu punctul de vedere al cosmosului. Aceste particule călătoresc din Universul îndepărtat și, la un moment dat, în drumul lor ajung să intre în atmosfera terestră. Când vorbim de particule ne referim la particule subnucleice, spre exemplu un proton care provine de la o supernovă sau de la o gaură neagră îndepărtată, intră în atmosfera Pământului, se ciocnește cu atomi, molecule și alți constituenți ai atmosferei și creează o avalanșă de miliarde de particule secundare, care cresc în lărgime, pe măsură ce penetrează atmosfera. Studiind aceste particule am putea să localizăm acel corp ceresc: supernovă, gaură neagră sau orice alt fenomen care ar fi capabil să producă o astfel de particulă cu energia și masa respectivă. Toate aceste lucruri intră în înțelegerea noastră aprofundată asupra materiei și până la urmă a originii noastre, pentru că vorbim de înțelegerea Universului și expansiunea lui.