Revista si suplimente
MarketWatch
Inapoi Inainte

Reţeaua ca element cheie al succesului afacerii

20 Martie 2019



Globalizarea şi intrarea în era digitală înseamnă că noi tehnologii, cum ar fi cloud computing, inteligenţa artificială (AI) şi Internet of Things (IoT) transformă modul în care organizaţiile operează şi concurează. Mai mult, tehnologia nu doar că generează inovaţie şi fenomene disruptive, ci îmbunătăţeşte eficienţa şi conferă organizaţiilor avantaje competitive. Iar în mijlocul acestui fenomen se regăseşte tot mai des reţeaua IT a firmei.



Cu doar câţiva ani în urmă, planificarea de reţea se axa încă predominant pe furnizarea de conectivitate fiabilă în cadrul LAN şi pe cuprinsul WAN. Discuţiile de azi s-au deplasat cu mult dincolo de fiabilitatea conectivităţii, ajungând la nivelul mai larg al optimizării furnizării de aplicaţii şi al performanţelor obţinute din reţele programabile, auto-gestionabile şi agile.
Înţelegerea nuanţelor fiecărei aplicaţii, împreună cu cine (sau ce) o va folosi, este crucială în cazul alegerii celui mai bun mediu sau drum de furnizare a experienţei optime. În plus, odată cu creşterea rapidă a numărului de dispozitive conectate, flexibilitatea şi agilitatea devin elemente cheie pentru a face faţă solicitărilor în creştere pentru reţea şi pentru a asigura cea mai bună legătură între dispozitiv şi aplicaţie.
Chiar dacă conectivitatea de bază poate fi socotită un dat în ziua de azi, multe organizaţii continuă să opereze o diversitate de reţele diferite cu interconectivitate limitată sau deloc. Motivele pentru o astfel de situaţie sunt multe şi diverse, însă în general se încadrează într-una sau mai multe din următoarele categorii: Aplicaţiile şi serviciile cad în responsabilitatea unor divizii de afaceri diferite, sau sunt externalizate către furnizori diferiţi; Valoarea care poate fi obţinută din convergenţa reţelelor şi aplicaţiilor nu este apreciată sau înţeleasă; Există o credinţă (greşită) că sistemele sunt mai sigure dacă nu sunt interconectate.

Principalii pași spre viitor
Experţii recomandă ca firmele să înceapă deja să parcurgă câţiva paşi esenţiali ca să-şi poziţioneze reţeaua pentru viitor şi, implicit, pentru succes. Un prim pas este adoptarea protocolului IP peste tot. Folosit iniţial la conectarea computerelor desktop pentru servicii de tip file and print şi pentru acces internet, protocolul IP şi-a croit un drum propriu în universul telecomunicaţiilor ca mijloc de transformare a reţelelor de transport bazate pe circuite în reţele bazate pe pachete de date, ceea ce a reprezentat unul din cele mai timpurii exemple de convergenţă reţele.
Din acel moment, pe piaţă au apărut centralele IP PBX, împreună cu alte sisteme sau aplicaţii activate prin IP, cum ar fi video-conferinţele, CCTV şi Building Management Systems (BMS). Chiar dacă protocolul este prezent aproape peste tot azi, este important de înţeles că, pentru obţinerea unei convergenţe şi a unei virtualizări adevărate, fiecare aplicaţie şi sistem din cadrul unei organizaţii trebuie bazate pe IP.
Al doilea pas este legat de convergenţă. În universul tehnologic, termenul convergenţă are multe înţelesuri, iar în timp a fost interpretat ca însemnând lucruri diferite. În zilele noastre convergenţa se referă mai degrabă la convergenţa dintre sistemele IT folosite pentru procesare de date şi informaţii, şi sistemele tehnologice operaţionale (OT), care sunt folosite la controlul şi monitorizarea activităţii, şi dispozitivelor în cadrul unei organizaţii.
Este important de recunoscut aici că problema convergenţei nu este doar o provocare tehnologică, ci şi una organizaţională. Pentru a obţine convergenţă trebuie să existe o puternică aliniere între diferitele unităţi de afaceri, mai ales între IT şi OT, şi un singur deţinător al infrastructurii convergente. Cu scopul de a profita de pe urma convergenţei, de a reduce costul achiziţiei şi al gestiunii, şi de a profita de pe urma valorii care poate fi furnizată, este important ca noile sisteme să opereze într-o infrastructură de organizaţie convergentă, mai degrabă decât să funcţioneze ca un alt set de echipamente care trebuie gestionate.
Pasul trei se referă la orchestrarea reţelei. Ce înseamnă asta? Operarea unei infrastructuri convergente aduce multe beneficii organizaţiei, iar unul din aceste beneficii constă în reducerea numărului de dispozitive care trebuie gestionate. Acest fenomen poate fi dus cu un pas mai departe prin folosirea de software care să reducă încărcarea operaţională a configuraţiilor, depanarea şi managementul activelor – capabilităţi la care astăzi se face referire în mod obişnuit cu expresia „orchestrarea reţelei“. Orchestrarea permite ca reţeaua să fie gestionată ca o singură entitate, ceea ce generează beneficii, nu doar în termeni de reducere a încărcării de lucru, ci şi în ceea ce priveşte îmbunătăţirea consistenţei şi securităţii.
Atunci când lucrurile nu funcţionează chiar bine, nu e nimic mai rău decât să ştii că există o cauză, dar pe care să nu o poţi descoperi. Schimbarea discretă şi treptată a elementelor reţelei comportă riscuri, deoarece o singură apăsare greşită de tastă poate genera schimbări ale comportamentului reţelei care necesită timp pentru eradicare. Tehnologia de orchestrare se ocupă de această provocare deoarece reţeaua este gestionată ca o entitate singulară, autonomă, iar schimbările sunt efectuate consistent şi simultan la fiecare dispozitiv. Acest fapt ajută nu doar la eliminarea chestiunilor periculoase, ci şi la îmbunătăţirea securităţii prin asigurarea implementării consistente a politicii de securitate în întreaga reţea.
Cercetări din domeniu indică faptul că ameninţările majore de securitate includ viruşii (77%), hackerii interni (73%) sau externi (70%), scurgerea de informaţii sensibile sau confidenţiale (72%) şi lipsa autentificării dispozitivelor (67%). Iar mai bine de o treime din respondenţi sunt acum îngrijoraţi de exploatarea porţilor de acces construite în dispozitivele IoT conectate. Chiar dacă tehnologia de orchestrare nu va elimina aceste breşe de securitate, consistenţa ei asigură implementarea bună a politicii de securitate. Dacă este identificat un virus sau un atac, actualizările politicii de securitate pot fi rapid implementate pentru minimizarea daunelor produse.
Pasul patru se referă la planificare. A cui? A virtualizării reţelei. Virtualizarea reţelei, cunoscută şi ca Software Defined Networking (SDN) înseamnă decuplarea planului de control reţea de planul dispozitivelor de reţea. Ea permite controlului reţelei să devină direct programabil, iar infrastructurii aferente să fie scutite de influenţa aplicaţiilor şi serviciilor de reţea. Chiar dacă paragraful de mai sus este destul de abstract în sine, SDN se referă, în esenţă, la separarea procesului decizional de comutare a traficului de reţea, de la elementele hardware de reţea la un controller programabil centralizat.
Folosirea tot mai intensă a serverelor virtualizate, a echipamentelor de stocare şi a aplicaţiilor bazate pe cloud, împreună cu nevoia de scalabilitate şi agilitate, înseamnă că aplicaţiile actuale trebuie să fie mai bune. Iar odată cu creşterea rapidă a numărului de dispozitive IoT conectate şi cu volumul în expansiune al traficului prevăzut, netezirea drumului pentru aplicaţiile de mâine necesită o schimbare fundamentală a tehnologiei de reţea. Aici intervin virtualizarea reţelei şi SDN.
Chiar dacă virtualizarea reţelei şi SDN sunt tehnologii relativ noi, IDC prevede că piaţa SDN va continua să crească anual cu 25% până în 2021, şi consideră că SDN a trecut de la faza de early adopter la faza de început de mainstream.
Administratorii de reţea ar trebui să se pregătească pentru implementarea şi adopţia tehnologiei de virtualizare reţea, asigurându-se că această tehnologie devine cerinţă pentru orice achiziţie legată de reţea sau virtualizare.
În fine, al cincilea pas se referă la reţelistica de mâine. Din acest punct de vedere, există deja instrumente care prefigurează viitorul. De pildă, Intent-Based Networking (IBN) este un instrument automatizat care ajută inginerii să planifice, proiecteze şi opereze reţele pentru a îmbunătăţi agilitatea şi gradul de disponibilitate. Ca şi în cazul virtualizării, IBN are toate datele pentru a genera o schimbare de paradigmă în termeni de beneficii furnizate de reţele. Această tehnologie, pe care analistul Andrew Lerner de la Gartner a identificat-o ca fiind „următorul lucru important“ în reţelistică, promite să furnizeze reţele mai agile cu probleme mai puţine în zona dispozitivelor eterogene. Oferta de beneficii numără cheltuieli operaţionale reduse, performanţe optimizate continuu, conformitate mai bună şi experienţa utilizatorului îmbunătăţită. În vreme ce virtualizarea oferă controlul programabil al reţelei, IBN antrenează configurarea algoritmică a reţelei ca aceasta să poată răspunde mai repede şi să aibă o scalabilitate mai mare decât orice altceva bazat pe intervenţia umană.
În contextul intensificării concurenţei, nu a existat niciodată o nevoie mai mare ca firmele să se adapteze şi să devină mai eficiente. Din fericire, tehnologii precum cloud computing, inteligenţa artificială şi IoT permit organizaţiilor să transforme modul în care operează şi concurează pentru a atinge aceste obiective. În universul tehnologic, reţeaua joacă un rol esenţial – ea susţine transformarea din firme, pe măsură ce acestea caută să devină mai agile, mai eficiente şi să „facă mai multe cu mai puţin“.
Fiind de o importanţă aparte, convergenţa, orchestrarea şi virtualizarea reţelei furnizează o multitudine de beneficii organizaţiilor, printre care se numără cheltuielile reduse de capital şi operaţionale, flexibilitate, scalabilitate şi agilitate crescute, o mai bună experienţă a aplicaţiilor, securitate mai mare. Pe lângă aceste beneficii, urmarea celor cinci paşi evidenţiaţi va permite organizaţiilor să rămână în avangarda adopţiei tehnologice şi în faţa competitorilor.



Parerea ta conteaza:

(0/5, 0 voturi)

Lasa un comentariu



trimite