Revista >> Aprile 2019 [Nr. 213] >> Cover Story

Rectorul Universității de Vest din Timișoara, prof. univ. dr. Marilen Pirtea: „Timișoara are resursele de a deveni primul centru universitar românesc”

Radu Ghitulescu

17 Aprilie 2019

Prin soluția unui centru universitar integrat și chiar prin pregătirea construcției viitoare a unei rețele universitare publice de cercetare, managementul academic timișorean își propune să construiască orașul universitar de mâine, de secol 21. Efortul de schimbare și rearanjare strategică a patru universități publice într-o inițiativă comună, optimizată, care să permită concentrarea resurselor, poate poziționa centrul universitar timișorean pe harta celor mai importante 10 instituții de educație superioară din aria Noii Europe. Acest potențial salt în topul universitar european ar propulsa Timișoara și zona de vest a țării pe primul loc în România, sub aspectul vizibilității și atractivității educaționale, și ar putea fi driver-ul cheie pentru dezvoltarea economică și creșterea întregii regiuni, în această parte a Europei. Rectorul Universității de Vest din Timișoara (UVT), prof. univ. dr. Marilen Pirtea, este principalul promotor al acestui proiect transformațional, mai ales într-un an cu semnificaţie deosebita: 75 de ani de la înfiinţarea UVT.

Domnule rector Marilen Pirtea, Universitatea de Vest din Timișoara aniversează în acest an o vârstă frumoasă: 75 de ani... Cum se vede viitorul învățământului superior timișorean și românesc în acest an aniversar?
Vă mulțumesc pentru că ați amintit de acest prag aniversar, pe care Universitatea de Vest din Timișoara îl atinge în 2019. Suntem într-un moment de dezvoltare, UVT este prima universitate din Timișoara, ne diferențiem foarte bine în centrul universitar timișorean în raport cu celelalte universități publice. Avem interese și programe de studii complementare cu oferta celorlalte trei universități publice, cu care suntem acum, se poate afirma fără teama de a greși, într-o armonizare și completare reciprocă. În plus, UVT se situează pe un loc foarte bun în clasamentul universitar internațional, care clasifică performanțele universităților din cele 13 țări aparținând Noii Europe, țări care au aderat la UE după 2004, în care sunt listate 53 de instituții de educație superioară, cele mai relevante din acest spațiu european, integrat de curând. Acest tip de clasament universitar are cel mai înalt grad de relevanță tocmai pentru că poziționează după performanțe universități aflate în imediata vecinătate regională, dar care sunt și relativ similare ca tradiție și cultură educațională. Prin urmare, acest tip de clasament internațional indică poziționarea reală a universităților românești într-un clasament al primelor cincizeci de universități ale zonei central și est-europene, descriind tabloul concurențial real în care se află universitățile românești. În acest tablou se află 13 universități din Cehia, 12 din Polonia, 7 din Ungaria și 5 din România. Așadar, după numărul universităților, România se află pe locul 5 în acest clasament.
Urmărind însă pozițiile ocupate de universitățile românești, observăm că prima clasare o obține Universitatea din Cluj, situată pe locul 17, urmată de Universitatea de Vest din Timișoara, care este clasată pe locul 29, după care sunt listate Universitatea din Iași, Universitatea din București și Universitatea de Medicină și Farmacie din Iași. Excelenta plasare a Universității de Vest din Timișoara, înaintea celor din București și Iași, dar în urma celei din Cluj, arată că o schimbare de strategie în privința centrului universitar timișorean este direcția prin care educația superioară din Timișoara poate depăși impactul centrului universitar din Cluj, pentru ca Timișoara să ajungă primul centru universitar românesc, situat chiar între primele 10 universități ale Noii Europe.

Sunteți convins că este posibil ca Timișoara să depăşească centrul universitar din Cluj?
Nu doar că sunt convins, știu și ce ne-a împiedicat până acum să fim pe primul loc: un set de condiții defavorabile pe care, dacă vom vrea să le demontăm și să le depășim, vom avea soluția prin care să aducem centrul universitar timișorean pe primul loc în România și în topul primelor zece universități din aria țărilor Noii Europe, între cele 50 de universități semnificative din zonă.
Deși au o talie semnificativ egală ca mărime a populației și infrastructurii urbane, în calitate de centre regionale, Timișoara, Iași și Cluj-Napoca se află pe paliere diferite ale dezvoltării universitare, dacă evaluăm cantitativ. Timișoara este astăzi un centru universitar de 35.000 de studenți, la Iași sunt 40.000, iar la Cluj-Napoca 50.000. Dar, să nu ne ferim să o spunem, orașele cu centre universitare puternice au conștientizat deja că este foarte importantă voința comună demonstrată de mediului universitar, ca soluție pentru dezvoltarea forței de muncă cu înaltă specializare. Aceste orașe au intrat deja în logica rolului primordial pe care mediul universitar îl joacă pentru dezvoltarea ecosistemului urban, sunt orașe în care administrația și mediul de afaceri investesc concret și strategic pentru dezvoltarea centrelor universitare. Iată de ce putem observa că orașe cu același calibru al dezvoltării ca și Timișoara sunt avantajate de mai mulți ani în alocarea locurilor finanțate guvernamental: pentru Cluj, alocarea este de 15,7% din totalul locurilor finanțate de la bugetul național pentru educația universitară, iar pentru Iași este de 13%, în timp ce pentru centrul universitar timișorean finanțarea este de doar 9% din totalul locurilor finanțate de la bugetul național pentru învățământul universitar, asta fără să mai facem referire la București, decât în plan secundar (29%).
Această talie diferită a dezvoltării universitare, nefirească dacă o raportăm la dezvoltarea socială și economică a celor trei orașe, care sunt sensibil egale prin indicatorii demografici și socio-economici, este explicabilă doar printr-o istorie mai mult sau mai puțin recentă a evoluției finanțărilor publice pentru programele universitare din cele trei orașe. Este vorba, mai pe scurt, de avantajarea celorlalte două centre, Iași și Cluj, în raport cu Timișoara, prin intermediul finanțărilor decise de Ministerul Educației.
Este de ajuns să ne uităm pe cifrele cu numărul de locuri finanțate de Ministerul Educației Naționale în 2018 pentru ca să fie limpede în ce situație defavorabilă se află Timișoara: UVT 3.300 locuri, UBB 8.400 locuri, spre exemplu, ca total în cele trei cicluri Bologna. Cifrele vorbesc de la sine!
O reformatare instituțională, produsă prin concentrarea resurselor universitare din Timișoara, va repoziționa centrul universitar timișorean și va conduce, inevitabil, la un salt al nivelului de finanțare publică pentru programele universitare timișorene. Dacă ne vom apăra mai bine interesele în raport cu deciziile care se iau în Ministerul Educației, mai ales printr-o strategie unitară la nivel de centru universitar, avem șanse să trecem la un alt nivel de finanțare publică a locurilor oferite în facultățile timișorene.
Astfel, la fel ca în multe dintre orașele europene cu dezvoltare accelerată, în Timișoara vom putea vorbi de poziționarea educației superioare ca prim driver în creșterea sustenabilă a comunității, vom avea în centrul universitar o resursă de cunoaștere și tracțiune a creșterii economiei, care va deveni cea mai importantă cale de dezvoltare pentru oraș și regiune, alături, desigur, de ansamblul paletei de resurse de creștere specifice Timișoarei: resursele culturale proeuropene și multiculturale, eterogenitatea și dinamica socială, excelenta infrastructură economică sau oportunitatea și viabilitatea strategică a investițiilor publice derulate de autoritățile publice locale, județene sau guvernamentale.

Domnule rector, ce resurse cumulează astăzi cele patru universități publice timișorene?
Multe resurse, chiar foarte importante și vitale pentru creșterea sustenabilă a Timișoarei, dar care, din păcate, nu sunt puse în mișcare împreună, pentru a crea sinergie și un salt semnificativ al ecosistemului comunității noastre. Vorbim de 5.000 de angajați, de 35.000 de studenți, un buget anual de peste 500 de milioane de lei, un aport magistral la viața economică a Timișoarei și la definirea societății cunoașterii din această regiune românească și europeană.
Timișoara deține astăzi o universitate comprehensivă și trei universități de specialitate (tehnică, medicală, agronomică), fiind un centru universitar de tradiție, performant, dar insuficient finanțat și încă subdimensionat.
Universitatea de Vest din Timișoara (UVT), de profil comprehensiv, înființată în 1944, cuprinde în prezent 11 facultăți cu cicluri de studii de licență, masterat și doctorat, cu peste 15.000 de studenți înscriși în peste 90 de programe universitare. UVT oferă 3.000 de locuri de cazare și deține trei baze sportive. Personalul UVT cuprinde 650 de angajați în sector didactic (titulari și pe perioadă determinată), 250 de angajați în sector didactic auxiliar și 185 de angajați în sector nedidactic, adică un total de 1.085 angajați. Bugetul UVT depășește 150 de milioane lei, din care puțin peste 50% sunt cheltuielile de personal.
Universitatea Politehnica Timișoara (UPT), de profil tehnic, cuprinde în prezent 10 facultăți cu cicluri de studii de licență, masterat și doctorat. UPT oferă câteva mii de locuri de cazare și deține cantină și policlinică studențească, precum și două baze sportive. Universitatea de Medicină şi Farmacie din Timişoara (UMFT), de profil medical, înființată în 1945, cuprinde în prezent 3 facultăți cu cicluri de studii de licență, masterat și doctorat, în 14 de programe universitare. UMFT oferă, de asemenea, 2.000 de locuri de cazare. Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară a Banatului „Regele Mihai I al României” din Timişoara (USAMVBT), de profil agronomic şi medical veterinar, înființată în 1945, cuprinde în prezent 6 facultăți cu cicluri de studii de licență, masterat și doctorat, cu aproape 5.000 de studenți înscriși în peste 20 de programe universitare. USAMVBT oferă, la rândul său, aproape 2.000 de locuri de cazare.
Cele patru universități publice timișorene cumulează astfel peste 10.000 de locuri de cazare, aproape 40.000 de studenți și 5.000 de universitari și angajați în serviciile suport, dar și o foarte dezvoltată rețea logistică și de facilități educaționale și conexe, un patrimoniu semnificativ, comparabil cu ceea ce regăsim în orașele universitare cele mai cunoscute ale Noii Europe.

E posibil ca aceste instituții de învățământ superior, cele patru universități publice timișorene, să se dezvolte și mai mult? Dacă da, în ce sens?
De la an la an apar tot mai multe semne ale scepticismului față de posibilitățile de dezvoltare și taliei la care va ajunge învățământul superior timișorean public, scepticism dat de cifrele seci ale declinului demografic natural și ale contracției populației, datorată migrației tinerilor spre alte țări ale UE. Dar nu avem doar motive de îngrijorare. Mai mult, costurile învățământului superior în România ne avantajează și ne pot oferi motive pentru a gândi scenarii de creștere ale cifrelor de școlarizare. Dar mai avem nevoie de ceva, iar acest ceva este reprezentat de modelul de management universitar pe care îl aplicăm. Dacă vom rămâne tributari unei izolări, fiecare cu sigla universității lui, cu un număr de candidați, studenți și absolvenți tot mai mic, de la an la an, nu ne vom relansa. Avem nevoie de concentrarea resurselor, pentru a ne obișnui să lucrăm împreună, toți cei din managementul universitar timișorean. Cred că în acest fel vom găsi scenariile pentru o regândire a cadrului instituțional în care se desfășoară învățământul și cercetarea din Timișoara, prin care să activăm scenarii de creștere și dezvoltare, împotriva estimărilor pesimiste de acum.

Ce înseamnă mai exact concentrarea resurselor universitare publice în Timișoara, domnule rector?
Sunt adeptul unei soluții care pune accentul pe un format instituțional de tip rețea a universităților publice de cercetare, prin care vom pregăti orașul universitar de mâine, de secol XXI. Avem toate atuurile, talia și eterogenitatea economico-industrială a Timișoarei ne permite să orientăm viitoarea dezvoltare urbană prin pivotarea creșterii sustenabile pe baza puterii de tracțiune a centrului universitar, care va oferi Timișoarei soluțiile cele mai avansate de dezvoltare, ca societate a cunoașterii și cercetării. Asta fac cele mai multe orașe europene de talia Timișoarei, care beneficiază de resurse universitare, își fixează busola dezvoltării cu ajutorul cunoașterii oferite de centrele lor universitare. Nici nouă nu ne lipsește aproape nimic pentru a ne construi politicile publice în direcția dezvoltării societății cunoașterii, prin resurse create pe baza educației și cercetării universitare. Investitorii străini, cei care au dezvoltat sectoare întregi ale industriei timișorene, ne vor fi parteneri, antreprenorii companiilor de înaltă tehnologie ne vor susține și vor coopera cu noi, pentru că au mare nevoie de absolvenți cu specializări înalte. De asemenea, administrația o să vină spre mediul universitar cu mai multe inițiative și facilități, pentru un parteneriat durabil. Totul va ține, însă, de capacitatea noastră, a celor din managementul universitar timișorean, cei care suntem în situația de a administra un proces de schimbare instituțională, pentru trecerea la un nou format de universitate a comunității, rețeaua universitară publică de cercetare, care poate să concentreze toate resursele bune din cele patru universități publice existente acum și să le potențeze prin rezultate multiplicate.
Pe termen mediu și lung vom obține mari avantaje, noi toți, universitari și cetățeni ai Timișoarei, deopotrivă. Concentrarea resurselor universitare publice este o decizie ce poate poziționa centrul universitar timișorean pe harta celor mai importante 10 instituții de educație superioară din aria Noii Europe. Această potențială poziționare în topul universitar european va propulsa Timișoara și zona de vest a țării pe primul loc în România ca vizibilitate și atractivitate în această regiune a Europei, ca ofertă educațională universitară, depășind centrul universitar din Cluj-Napoca și aducând o altă abordare față de centrul universitar din București (în pofida faptului că numărul studenților centrului bucureștean e posibil să rămână superior față de cel din centrul timișorean). Viziunea timișoreană va fi cea a abordării integrate a resurselor universitare și a cooperării comunitare cu administrația locală și cu mediul antreprenorial.
Acest model de schimbare instituțională a fost adoptat și de universități mari și de altele mai mici, din mari capitale sau din cele de talie medie. Procesul acestei reformări instituționale este unul condus sistematic către obiective precise. Iată trei exemple devenite clasice:

• Mancester Metropolitan University (MENCESTER MET) a fost înființată în 1992 prin preluarea Mancester School of Design (înființată în 1843) și Mancester Polytehnic (înființată în 1970). Grupează aproape 33.000 de studenți.
• London Metropolitan University (LONDON MET) a fost înființată la 1 august 2002 prin fuziunea Universității London Guildhall și a Universității din Londra de Nord. Grupează peste 12.000 de studenți și un colectiv academic de 2.400 de angajați. Bugetul anual este de 127 milioane euro.
• Oslo Metropolitan University (OSLO MET) a fost înființată la 12 ianuarie 2018 prin preluarea Colegiului Oslo și Akershus. Grupează aproape 20.000 de studenți și un colectiv academic de peste 1.350 de angajați, dar și 800 de angajați ca personal administrativ.

Se pot sumariza cele mai importante beneficii ale acestei noi arhitecturi instituționale universitare, o adevărată premieră pentru România?
Sunt categorii întregi de beneficii, ce pot fi chiar cuantificabile. Dar totul va porni de la ambiția stakeholderilor din comunitate de a contribui la dezvoltarea Timișoarei, pentru că efortul de schimbare și rearanjare strategică a patru universități publice într-o rețea universitară publică de cercetare, optimizată, nu o să fie deloc simplu. Estimăm obținerea acestor output-uri instituționale:
• Creșterea numărului total de studenți (chiar până la dublarea capacității centrului universitar), pornind de la creșterea numărului de locuri finanțate public, de la un număr de 10.000 de locuri finanțate public astăzi către 20.000 anual, o cifră totală corelată cu nevoi de creștere a capacităților de cazare de la cca. 15.000 de locuri (disponibile azi) la minim 30.000.;
• Un ranking internațional ce ne-ar situa în top 10 universități ale Noii Europe (din aria celor 13 țări UE ce au aderat după 2004), pe baza indicatorilor calitativi și cantitativi ce ar lua în considerare concentrarea tuturor resurselor într-o singură rețea universitară publică de cercetare, dotată cu minim 30 de facultăți și 200 de programe universitare;
• Creșterea importanței comunității academice timișorene, care și-ar putea dubla numărul, de la un total actual de 5.000 de cadre universitare și angajați tehnici și din servicii suport, până la un palier de 10.000 de angajați;
• Creșterea bugetului total anual operat în întregul centru universitar timișorean, de la un buget total al celor patru universități publice, care se ridică în prezent la 540 milioane lei, către un buget estimat de peste 1 miliard de lei anual;
• Creșterea factorului de impact asupra economiei locale prin fixarea acestei rețele publice de cercetare drept pivot al creșterii întregii comunități (prin creșterea bugetului public pe centru universitar, de la 500 la 1.000 de milioane de lei anual, dar și prin atragerea suplimentară în economia locală a încă 500 de milioane de lei anual, prin bugetele aduse datorită efectivului suplimentar de studenți, cât și prin prin atragerea de noi programe de finanțare în cercetare);
• Merită să subliniez, de asemenea, și facilitatea creată prin această consolidare a rețelei universitare publice de cercetare a Timișoarei, reașezată instituțional, rețea care va permite participarea semnificativă a autorităților locale la efortul de dezvoltare al centrului universitar. Primăria Timișoara și Consiliul Județean Timiș vor avea astfel un cadru propice pentru stabilirea parteneriatului de lungă durată cu mediul universitar, pentru dezvoltare logistică și economică în cooperare, printr-un plan multianual de investiții publice. Implicarea majoră a autorităților locale pentru dezvoltarea centrului universitar se poate exprima în investițiile pentru un nou campus (10.000 de locuri de cazare), cât și pentru un nou centru de cercetare, inventică și inovare, cu dotări integrate (o nouă investiție polivalentă pentru cercetare aprofundată), însă și prin acordarea de burse de cercetare municipale, pe toate nivelele universitare (studenți la ciclul licență și master, burse doctorale și postdoctorale, pe proiecte pilot sau proiecte magistrale). Similar, dezvoltarea va include parteneriate cu sectoarele antreprenoriale reprezentative, pentru care centrele de cercetare universitare ar putea să reprezinte laboratoarele de R&D și HiTech, utilizate pragmatic în cercetarea industrială sectorială și în inovarea științifică.
Se mai cuvine să subliniez, nu în ultimul rând, recenta afiliere realizată de UVT la rețeaua europeană a universităților metropolitane „E-Universities Network”, din care fac parte entități universitare din orașe europene de dimensiuni medii, o rețea care cuprinde modele semnificative de dezvoltare instituțională universitară, exemple indicative pentru noi, mai ales în privința modului în care poate evolua centrul universitar timișorean în ansamblul său, în următorii zece ani.