Revista >> Mai 2019 [Nr. 214] >> Cover Story

CNR, eforturi de promovare și valorizare a expertizei existente în universitățile românești

Alexandru Batali

23 Mai 2019

Sunt trei provocări cu care se confruntă orice universitate din lume şi totodată direcţii de evoluţie pe care se poate avansa doar prin măsuri şi abordări integrate: nu poţi avea calitate făcând abstracţie de creşterea angajabilității şi a dezvoltării, nici de angajabilitate în absenţa calităţii… Aceste obiective majore se regăsesc atât în strategia AUF, cât şi a celor mai relevante rețele academice la nivel mondial, şi pot fi îndeplinite doar prin viziune de ansamblu şi coerență, determinând în final dezvoltarea unei naţiuni. Un popor educat ştie să aibă grijă mai bine şi de sănătatea lui, şi de prosperitatea sa, şi de securitatea şi sistemul său de justiţie şi valori. Sistemul educativ stă la baza dezvoltării tuturor domeniilor, fiind de departe în toate statele cel mai larg sistem existent, iar în calitate de beneficiar primar sau secundar o naţiune este interesată de bunul mers al educaţiei.

În România, CNR are meritul de a fi produs în ultimii ani o schimbare de mentalitate şi de atitudine la nivelul mediului academic din ţara noastră, făcându-l să conştientizeze că internaţionalizarea este vectorul principal de dezvoltare în higher education, iar eforturile şi resursele universităților merită concentrate în această direcţie.

Este o muncă de echipă alături de rectorii care conduc universităţile din România. Împreună am conştientizat importanța internaţionalizării şi am elaborat o strategie în această direcție, alături de UEFISCDI, iniţiatorul programului Study in România, ce beneficiază şi de o variantă francofonă, Campus Roumanie. Am format o echipă în CNR care susţine prezența românească la nivel internaţional şi acţionează ca o familie unită. Dacă pe plan intern există diferenţe de opinie şi unele divergenţe, în schimb, în cadrul manifestărilor din afara ţării, universităţile româneşti dau dovadă de înţelepciune şi unitate. CNR s-a afirmat în ultimii doi ani prin acţiunile care vizează internaţionalizarea învăţământului superior românesc, în special prin promovarea ofertei educaţionale a universităţilor româneşti la cele mai importante evenimente şi târguri educaţionale din întreaga lume.

Din perspectivă industrială, spre exemplu, este dificil să ajungi din urmă ţări dezvoltate precum Germania, China ori Japonia, dar din perspectivă educaţională avem acest potenţial, prin valorificarea expertizei locale şi refacerea legăturilor internaţionale pierdute. Sunt țări africane şi asiatice foarte interesate de valorificarea expertizei universităţilor româneşti, în timp ce mediul nostru academic are interesul de a restarta cooperarea universitară cu Africa, cu care există o istorie şi o tradiţie bogată de colaborare. Refacem această legătură făcând primul pas: o parte din universităţile româneşti oferă din venituri proprii burse studenţilor din aceste state, fiecare bursă având o valoare de 30-40.000 de euro pe perioada cumulată a studiilor. În prezent avem 38.000 de tineri înscriși în universităţile din afară României, în timp ce studenţii veniţi la studii în ţara noastră sunt puţin sub 30.000. Dacă tot încurajăm libera circulaţie şi dreptul tinerilor de a alege, este important să echilibrăm balanţa, cifra de 30.000 de studenți străini fiind cu mult sub potenţialul pe care îl avem. În ultimii doi ani a crescut însă semnificativ numărul studenţilor străini înscrişi în universităţile româneşti. Această dinamică a fost potenţată şi de parteneriatele încheiate de CNR şi MAE, care au mers în delegaţii oficiale în câteva zeci de țâri pentru a susţine candidatura României pentru un loc de membru nepermanent în Consiliul de Securitate al ONU. Cu aceaste ocazii, care au presupus întâlniri la nivel de Preşedinte, Prim Ministru, Ministru de Externe şi Ministru al Educaţiei, reprezentanţii CNR au promovat oferta educaţională din învăţământul superior românesc. Toate aceste eforturi au determinat o creştere semnificativă, dar nu pe măsura aşteptărilor şi expertizei deţinută de universităţile româneşti.

Al doilea palier pe care am activat, mai greu de cuantificat, a fost cel al consolidării prestigiului mediului nostru academic. Nu întâmplător, în top Shanghai am ajuns să avem 12 universități românești în primele 500 ale lumii, prezente cu un număr de 29 de domenii ştiinţifice. Aceste clasamente internaţionale reprezintă o recunoaştere a eforturilor academice, o modalitate de consolidare a prestigiului, dar şi un element în plus de atractivitate, tinerii din întreaga lume uitându-se şi la aceste poziţii atunci când analizează oportunităţile de a studia în România. Poziţiile deţinute reprezintă însă mult mai mult dacă le corelăm cu resursele financiare avute la dispoziţie. Sunt universităţi aflate pe primele 10-15 locuri în acest top, care beneficiază de un buget mai mare decât al tuturor universităţilor din România la un loc. Dacă am face o analiză pe criteriul buget-rezultate, universităţile româneşti s-ar situa mult mai bine în clasamentele internaţionale, pe poziţii fruntaşe chiar.

Pe lângă creşterea vizibilităţii şi prestigiului, universităţile româneşti au creat instrumente concrete de atragere a candidaţilor, prin diversificarea ofertei educaţionale, prin crearea şi multiplicarea programelor de licenţă şi master în limbi de circulaţie internaţională. Existenţa acestor programe în limbi străine este o condiţie sine qua non a internaţionalizării. ARACIS consemnează o creştere accentuată a cererilor universităţilor pentru acreditarea programelor internaţionale. Acest lucru demonstrează că instituțile noastre de învăţământ superior au înţeles în profunzime necesitatea deschiderii către mediul internaţional, cu toate eforturile de transformare şi adaptare pe care le presupune acest proces. La Universitatea de Medicină şi Farmacie din Cluj-Napoca numărul studenţilor străini este aproximativ egal cu cel al studenţilor români, dar sunt şi alte universităţi în care procentul studenţilor străini se situează la valori importante. O premieră va avea loc pe 30 septembrie, când Universitatea din Târgu Mureş va deschide la Hamburg prima extensie a unei universităţi româneşti. Un număr de 150 de studenţi din Germania vor fi şcolarizaţi anual de către profesori români, în final obţinând diplome româneşti. Potenţialul de creştere este însă mult mai mare, este mult loc pentru îmbunătăţirea instrumentelor de atragere a studenţilor străini în universităţile româneşti.

Ce rol joacă parteneriatele încheiate de CNR în direcţia ascensiunii universităţilor româneşti şi a dezvoltării învăţământului superior?
Rămânând închişi între graniţele României, învăţământul superior şi cercetarea ştiinţifică din ţara noastră nu se vor putea dezvolta. Avem parteneriate încheiate cu organisme similare din foarte multe state, răspândite pe mai multe continente, dar ele au valoare atâta timp cât produc efecte concrete. În acest sens, CNR face demersurile pentru a-şi dezvolta capacitatea instituţională de valorificare a parteneriatelor. Acestea pot fi susţinute de programe internaționale precum ERASMUS, care şi-a mărit foarte mult bugetul în raport cu ciclul precedent. Există în fiecare universitate sute de acorduri semnate cu universităţi din întreaga lume, prin care tinerii nostri pot face schimburi de experienţă pe stagii de durată scurtă sau medie. Mobilizarea expertizei este importantă la nivelul Europei, după cum este utilă extinderea sa la nivelul tuturor regiunilor de pe glob, iar parteneriatele încheiate cu instituţii din diverse state urmăresc acest deziderat.

Pe lângă aceste acorduri şi parteneriate, dumneavoastră şi rectori din CNR conduc sau deţin poziţii prestigioase în instituţii academice internaţionale de prim rang, învăţământul românesc bucurându-se astfel de recunoaştere mondială şi de vizibilitate crescută.

AUF, al cărui preşedinte am onoarea să fiu din anul 2017, cu aproximativ 1000 de universităţi din 113 de state este cea mai mare reţea academică la nivel mondial. La fel de mare este însă Asociaţia Internaţională a Universităţilor, unde rectorul SNSPA, prof. Remus Pricopie, deţine poziţia de vicepreşedinte. Tot prof. Remus Pricopie este preşedintele Asociaţiei de Cooperare dintre America Latină şi Europa la nivelul învăţământului universitar. Rectorul Universităţii din Bucureşti, prof. Mircea Dumitru, a fost recent ales preşedinte al Asociaţiei Universităţilor Balcanice. Domnia sa ocupă şi poziţia extrem de prestigioasă de preşedinte al Institutului Internaţional de Filosofie din Paris, în urma voturilor acordate de profesori de filosofie din întreaga lume. Rectorul Universităţii Politehnica din Bucureşti, Mihnea Costoiu, este directorul bordului CAESAR, Asociaţia Europeană a Universităţilor Tehnice. Vicepreşedinte al Asociaţiei Agenţiilor Europene de Asigurare a Calităţii în Învăţământul Superior (ENQA) este prof. Cristina Ghițulică, care este totodată şi preşedinte al Asociaţiei Central Europene a Agenţiilor de Asigurare a Calităţii în Învăţământul Superior (CEENQUA). Toate aceste poziţii alese sunt o recunoaştere a calităţii învăţământului superior din România, ţara noastră demonstrand capacitatea de a performa în aceeaşi ligă cu marile universități ale lumii.