Revista si suplimente
MarketWatch
Inapoi Inainte

Oportunitatea integrării prin cultură

23 Mai 2019



Emil Constantinescu este președintele României care a inițiat procesul de integrare a țării noastre în Uniunea Europeană. Prezent la Conferinţa SUST-BLACK, Emil Constantinescu a participat la integrarea Mării Negre în oceanul cooperărilor internaţionale, accentuând pentru revista Market Watch necesitatea strategică a dezvoltării colaborării la Marea Neagră pe baze educaţionale şi ştiinţifice.

De-a lungul anilor v-aţi remarcat prin activitatea şi proiectele dedicate integrării, în special prin cultură…
Mai puțin cunoscut, sau poate deja uitat, este faptul că în paralel cu demersurile pentru integrarea în NATO și Uniunea Europeană, care erau niște obiective de interes național maxim, am propus refacerea Drumului Mătăsii. La sfârșitul anului 1998 a avut loc Conferința de la Baku, unde s-a lansat oficial cooperarea Marea Caspică - Marea Neagră pe Drumul Mătăsii, văzută ca un proiect economic, de infrastructură, dar eu am insistat în cadrul evenimentului asupra dimensiunii culturale. Cu ocazia conferinței SUST-BLACK am evidenţiat din nou această dimensiune a spaţiului Mării Negre, care poate consolida relația Marea Neagră - Marea Caspică - Marea Mediterană, relaţia dintre Estul îndepărtat şi vestul Europei. Această relație trebuie să aibă o puternică componentă economică de valorificare a resurselor, o componentă strategică, dar opinia mea, de om care a trăit în mediul academic, este că cea mai trainică este dimensiunea culturală. Interesele economice se opresc atunci când profitul încetează, interesele politice sunt trecătoare și ceea ce rămâne este influența pe care cultura o lasă timp de secole și milenii în mentalitatea oamenilor și în ceea ce au ei mai adânc în sufletul lor. Fără această energie spirituală nu se poate realiza niciun proiect vizionar sau strategic.

Marea Neagră este un spațiu multicultural, cu interese politice şi economice diferite, adesea sursă de conflict și de dezintegrare. În ce măsură cercetarea și educația pot fi elemente integratoare, stabilizatoare și un model de cooperare și bună guvernare?
Acest lucru este valabil dintotdeauna, din vremea lui Socrate și a lui Platon. Acest adevăr nu îl descoperim noi acum. El a traversat mileniile, este valabil și în lumea globalizată de astăzi. Din păcate prioritățile s-au schimbat și, în ciuda declarațiilor repetate, multe dintre ele demagogice și lipsite de onestitate, acest adevăr este singurul care poate asigura pacea, ca instrument al apărării vieții.

Din păcate, cursul evenimentelor nu merge spre cultura profundă. Sigur, globalizarea a lărgit foarte mult spațiul educației, dar cu oarecare tristețe observ că a fost o confuzie între democratizarea învățământului superior, menit în primul rând să creeze elitele, și masificarea învățământului superior. Și aici predomină tendința profitului, a pragmatismului, care lovește în calitatea educației, iar Statele Unite și Marea Britanie, țările lider în educația universitară, au propagat acest fenomen. Educația superioară de tip american, orientată spre concret, spre pragmatic, a generat o nouă viziune globală, în care apar însă tot mai puțini oameni cu viziune globală. Particip în fiecare an la întâlniri ale elitelor mondiale, în calitate de membru al bordului de conducere al Academiei Mondiale de Artă și Știință, și constat că apetitul pentru cultură al populației este tot mai redus. Sigur că „minoritatea elitelor culturale” s-a mărit, dar există o majoritate zdrobitoare care nu mai este interesată de acest domeniu. Poate, la un moment dat, sper eu, pentru că istoria este ciclică, se va retrezi interesul tinerei generații către cultura fundamentală și către educația serioasă.



Parerea ta conteaza:

(0/5, 0 voturi)

Lasa un comentariu



trimite