Revista si suplimente
MarketWatch
Inapoi Inainte

Despre paşii mici şi salturile uriaşe

30 Iulie 2019



Se împlinesc 50 de ani de la julverniana misiune Apollo 11 şi de la istoricele cuvinte „un pas mic pentru om, un salt uriaş pentru omenire”. Un moment încă fascinant pentru toate generaţiile, aselenizarea a trecut drept efortul general al rasei umane pentru cucerirea cosmosului şi totodată începutul unei noi ere bazată pe tehnologie. Chiar dacă miza a fost una politică, succesul acestui demers reprezintă însă succesele cumulate ale mai multor domenii, care au pus în comun capacitatea de inovaţie: inginerie, electronică, IT, comunicaţii, medicină, sport. Moştenirea misiunii Apollo nu stă în rocile aduse de pe Lună sau în mai buna înţelegere a cosmosului, ci în punerea în mişcarea a întregii societăţi umane şi în armonizarea tuturor minţilor creative.

Unde suntem 50 de ani mai târziu? Cât de mare a fost saltul? L-am ascultat recent pe Dumitru Prunariu vorbind la Digi24 despre cât de rudimentare erau echipamentele de comunicaţii din anii 60, iar prima pauză de publicitate a fost plină de reclame la reţele 5G şi telefoane cu procesoare octacore. Comparaţiile sunt elocvente. Computerul care a gestionat ghidajul modulului lunar avea un procesor care lucra la 1.024 mhz, 4 kilobiţi de memorie volatilă şi un spaţiu de stocare de 500.000 ori mai mic decât al celui mai modest iPhone. Similar, mainframe-ul IBM System 360, culmea tehnologiei în anii 60 şi cu un cost de multe milioane dolari, avea o putere de calcul mai mică decât a unei tablete contemporane.

Motivată de aselenizare, în anii 60, NASA a făcut trecerea de la tuburile vidate la tranzistori, ceea ce a reprezentat o revoluţie la nivel de dimensiuni, design şi performanţă. Legea lui Moore, definită şi ajustată în anii ce au urmat, şi-a dovedit valabilitatea şi, chiar dacă pare să-şi atingă limitele, va susține omenirea şi în următoarele salturi. Ray Kurzweil în cartea „Singularity is Near” consideră că începând din anii 60 societatea umană a intrat într-un proces accelerat de dezvoltare, urmând o progresie geometrică. Din perspectiva apariţiei şi adopției noilor tehnologii, în Paleolitic (1.000.000 - 8.000 î. Hr) nu se întâmplă nimic remarcabil pe parcursul a 1.000 de ani, în epoca Fierului (3.000 îHr. - 400 d. hr) nu se întâmplă nimic semnificativ pe parcursul a 100 de ani, iar în Evul Mediu intervalul s-a redus la 50 de ani.

Ulterior, tiparul, telegraful, automobilul, telefonia mobilă şi internetul au înregistrat rate generalizate de adopţie din ce în ce mai scurte. Astfel, progresul tehnologic liniar al ultimului secol este echivalent cu progresul înregistrat de omenire în întreaga istorie cunoscută. Kurzweil mai afirmă şi că în perioada 1980-2000 s-a depășit întregul progres acumulat în secolul 21. Mai mult, următoarele două salturi tehnologice de 20 de ani vor fi făcute, în 14 ani, până în 2014 (cartea a fost scrisă în 2009), şi respectiv în 7 ani, până în 2021. În acest ritm, momentul în care primul sistem de Inteligență Artificială va depăși pe bune testul Turing ar putea fi mai aproape decât credem. Astfel, omenirea va face un nou salt, prin care va ieşi din epoca tehnologiei pentru a intra într-o eră nouă, care va integra inteligența umană cu cea artificială.

Lipsită de miză politica, Luna a devenit un obiectiv prea mic, iar oamenirea privește dincolo de orizonturile galaxiei şi mai ales dincolo de propriile orizonturi.



Parerea ta conteaza:

(0/5, 0 voturi)

Lasa un comentariu



trimite