Revista si suplimente
MarketWatch
Inapoi Inainte

Centrul Național pentru Cercetarea Creierului, pe drumul internațional al explorării inteligenței umane și artificiale

31 Iulie 2019



În 2013, Comisia Europeană a lansat cel mai mare proiect pentru studierea creierului - Human Brain Project - o infrastructură de colaborare între oamenii de știință din întreaga lume, dedicată aprofundării cunoașterii în neuroștiințe, științe computaționale și medicina creierului. La vremea aceea nu exista niciun cercetător român integrat în această rețea europeană, dar prof. Ioan Dumitrache, alături de personalități ale științei românești - prof. Leon Zăgrean, prof. Maria-Luisa Flonta și prof. Ovidiu Băjenaru - deja gândeau înființarea și dezvoltarea unei entități capabile să participe la proiectele internaționale majore de studiere a creierului și să valorifice competențele românești în domeniu. După ce în 2016 au pus bazele Grupului Român pentru Cercetarea Creierului, în luna februarie a acestui an au deschis Centrul Național pentru Cercetarea Creierului (CNCC), structură ce funcționează în cadrul Academiei Române.

”De abia în 2019 s-a materializat programul de dezvoltare a CNCC, idee care a prins contur cu 10 ani în urmă, când inițiam în cadrul Facultății de Automatică și Calculatoare din UPB primul seminar științific interdisciplinar, denumit la vremea aceea Ingineria minții. Scopul nostru era de a înțelege, mai profund, ce se întâmplă în creierul nostru și care este legătura dintre creier și minte”, afirmă acad. Ioan Dumitrache, în prezent secretar general al Academiei Române.
Deceniul care a trecut a fost necesar pentru identificarea oamenilor interesați să înțeleagă în profunzime acest fenomen: doctori, biologi, ingineri de automatică, ingineri de calculatoare, matematicieni, specialiști în neuroștiințe. În primii 3 ani, întâlnirile se desfășurau lunar, pentru dezbateri interdisciplinare în problematica minții și a modului în care funcționează creierul uman, cu puncte de vedere diverse, din partea celor invitați.
În urmă cu patru ani, prof. Ioan Dumitrache, împreună cu prof. Leon Zăgrean, prof. Maria-Luisa Flonta și prof. Ovidiu Băjenaru, a inițiat în Academia Română, „Grupul Român pentru Cercetarea Creierului”, cu obiectivul de a transforma acest grup într-o instituție, menită să abordeze sistematic toată problematica cercetării creierului, prin integrarea celor patru componente majore: neuroștiințele, neuro-informatica, neuro-tehnologia și neuro-psiho-farmacologia.
Acad. Ioan Dumitrache: Preocuparea noastră este de a identifica, la nivel cortical, acele funcții dezvoltate în timp, care ne permit să fim autonomi, să gândim și să percepem lumea reală într-un anumit mod. Din perspectivă inginerească, ne dorim să construim modele matematice, să formalizăm activitatea creierului și în felul acesta să putem simula comportamente umane pe baza unor modele matematice. Dar nu numai atât: încercăm să prelucrăm informația pe care o obținem, prin intermediul unor mecanisme speciale de interfațare creier/mașină și pe baza acestor interpretări/prelucrări de date să obținem informații complete asupra modului în care diferitele clustere neurale participă la realizarea unor funcții sau rezolvarea unor probleme la nivel cortical.

România excelează în acest gen de studii?
Deocamdată nu putem vorbi despre excelență, dar putem vorbi de rezultate deosebit de valoroase ale colectivelor de la Cluj-Napoca, conduse de prof. Dafin Mureșan, rezultate deosebite obținute de prof. Ovidiu Băjenaru, care încearcă să dea o reprezentare sistemică a rețelelor neurale la nivel cortical. Avem rezultate deosebite în domeniul biologiei și la nivelul înțelegerii mecanismelor intime la nivel celular. De asemenea, există rezultate recunoscute internațional în cadrul colectivelor de fiziologie sau în cel de neuroștiințe teoretice condus de prof. Leon Zăgrean. Mai sunt colective la Craiova, care au rezultate similare cu rezultatele din întreaga lume, apreciate și luate în calcul atunci când sunt analizate de experți internaționali. Speranța mea este ca acest Centru de Cercetare să se dezvolte în așa fel încât să devină parte a programelor complexe de cercetarea a creierului, precum Human Brain Project, în Europa, sau proiectul Brain Initiative din Statele Unite, iar această structură națională să reprezinte cercetarea științifică românească în colectivele de talie mondială.

În prezent, există parteneriate sau colaborări în proiectele menționate?
La Spitalul Municipal, colectivul coordonat de prof. Ovidiu Băjenaru colaborează în cadrul Human Brain Project. Avem de asemenea legături strânse cu specialiști din Florida și cu cei din Spania, care au fost prezenți la conferințele noastre. Curând voi face o vizită la Centrul de Cercetare a Creierului din Madrid și încet-încet încercăm să construim punți de colaborare, necesare acestui proces de înțelegere profundă a creierului.

Marele futurolog Rey Kurzweil, afirmă că într-un viitor, deocamdată incert, pe pământ vor exista două specii inteligente: umanitatea și o specie de tip robotic. Iar despre inteligența artificială, consideră că va fi ultima invenție a omenirii. Inteligența artificială este de fapt miza cercetărilor creierului?
Ray Kurzweil afirmă că singularitatea este foarte aproape. Sigur că este multă fantezie în aceste preziceri, dar nu trebuie neglijate, pentru că, este posibil, mai devreme sau mai târziu, să apară acele sisteme inteligente cu auto-organizare, cu capacitate de a-și reconfigura întreaga structură (soft și hard) și implicit performanțele. Asemenea mașini inteligente vor veni, tehnologia se dezvoltă continuu... Inteligența artificială și robotica vor reprezenta într-un timp relativ scurt elemente esențiale pentru dezvoltarea societății și, sigur, în acest context ar trebui să ne gândim la efectul acestor două direcții mari asupra comportamentului uman și în general asupra societății, pentru că în timp se prefigurează dezvoltarea unor societăți colaborative între agenții artificiali și cei naturali. Desigur, trebuie stabilite proporțiile care se vor păstra între unii și ceilalți și cine sunt cei care domină sau stabilesc regulile.
În ce privește miza cercetărilor, pe de o parte contribuie la inteligența artificială și momentul de singularitate. Pe de altă parte, dacă înțelegem cum funcționează creierul nostru, putem înțelege de ce apar bolile psihoneurologice: boli de tipul Alzheimer, schizofrenie sau epilepsie, și poate, în felul acesta, reușim să găsim prevenția sau antidotul unor asemenea boli. Și, nu în ultimul rând, înțelegerea mecanismelor de procesare la nivel cortical ne-ar putea conduce la o nouă generație de sisteme de calcul, de procesare a informației și cunoștințelor similare sistemului pe care noi îl avem integrat în creier.
Deci sunt 3 paliere avute în vedere: cel științific fundamental, cel medical pentru atenuarea efectelor bolilor neuropsihice și cel legat de crearea unor noi sisteme de calcul bazate pe inteligența moleculară, care vor constitui generația următoare de sisteme de calcul, mult mai performante, mult mai eficiente, în volume foarte mici. Referindu-ne la sistemele de inteligență artificială și crearea mașinilor inteligente, scopul nostru este crearea de sisteme autonome cu inteligență incorporată, dar apariția singularității și mai ales degenerarea comportamentului mașinilor inteligente mai au mult de așteptat.

Cum se va adapta omul la dialogul cu mașina? Trebuie să ținem cont că mașina va fi la un moment dat mai inteligentă decât unii oameni și va exista o segregare.
Acesta este și motivul pentru care se și lucrează la sisteme de colaborare între mașini și între mașini și oameni. Sunt direcții de cercetare avansate care contribuie la dezvoltarea unor interfețe adecvate pentru această compatibilizare între om și mașină, dar nu numai, ci și între mașină și mașină, iar aceste interfețe inteligente facilitează schimbul de informații și de cunoștințe. Desigur că apar probleme specifice de comportament uman în raport cu comportamentul unei mașini. Mașina nu este capabilă deocamdată să aibă acele elemente specifice omului, cum ar fi emoția sau afectivitatea. Dar, părerea mea personală este că, în timp, vor fi create mașini cu performanțe deosebite, care ar putea să pună în dificultate un anumit grup sau o anumită parte a comunității umane.

Futurologii și autorii de literatură SF spun că proba realizării unui robot perfect va fi trecută când omul se va putea îndrăgosti de o astfel de mașină, în mod natural.
Este și motivul pentru care atâta lume cercetează în momentul de față creierul. Dacă vom înțelege ce se întâmplă în intimitatea creierului nostru, atunci ne putem gândi și la acele mașini care să aibă comportamente bazate pe emoție și afectivitate. Nu întâmplător se acordă atâta atenție acestui program de cercetare în Japonia, Coreea de Sud, Australia, China, Statele Unite și în toată Europa. Lumea este concentrată pe înțelegerea creierului și, dacă vom reuși să înțelegem corect ce se întâmpă cu noi, cine suntem de fapt, atunci ne putem permite să creăm la rândul nostru mașini care, desigur, s-ar putea să devină atât de puternice încât să ne întrebăm dacă a fost necesar un asemenea efort.

Revenind la predicțiile lui Ray Kurtzweil, acesta prezicea că în 2017 vor exista automobilele care se vor conduce singure, lucru care deja există. Mai spunea că în 2018 vor apărea motoarele de căutare care vor deveni asistenți personali și acest lucru s-a întâmplat, pentru că există SIRI, Alexa, asistentul Google. Ultima predicție la care doresc să mă refer spune că în 2040 se vor descoperi mecanisme prin care vom rămâne tineri pentru totdeauna. Mai sunt doar 20 de ani până atunci, dar această descoperire va fi inutilă pentru noi, cei care suntem deja bătrâni.
Probabil sănătatea şi medicina vor fi ca un software pe care să îl putem reprograma, astfel că ritmul de creștere a longevității se va accelera. Revoluţia biotehnologiei ne va permite să reprogramăm biologicul pentru a evita boala, iar nanotehnologia și nanoroboţii prezenţi în fluxul nostru sanguin ne vor augmenta sistemul imunitar.
Momentul prezent este acela de trecere dinspre WEB2 spre WEB3, care facilitează comunicația de tip cognitiv, de înțelegere a sensului unei anumite fraze, de tip asociativ, de transmitere de sens și de conținut de informație. Adică ne îndreptăm spre această comunicare verbală a omului cu mașina, de genul SIRI sau Alexa, spre deosebire de WEB2 care este WEB-ul obișnuit, care ne oferă informație și/sau organizare de platforme de comunicare.
Intenetul obiectelor și internetul serviciilor se vor dezvolta în așa manieră încât să nu rămână pur și simplu o informație trecută dintr-o parte în alta, ci să interpreteze această informație și să înțeleagă exact sensul acesteia.
Vorbim astfel despre o nouă generație de sisteme inteligente de comunicații



Parerea ta conteaza:

(0/5, 0 voturi)

Lasa un comentariu



trimite