.jpg)
Academia Română a fost creată în 1866 pentru a cristaliza cele mai înalte valori intelectuale din provinciile românești într-o societate erudită menită să consolideze identitatea națională pe baza a patru componente esențiale: limbă și literatură, istorie, etnografie și cultură. La...
Ars Electronica - 40 de ani de cooperare artă-știință out of the box
În toamna anului 1979, fizicianul Herbert W. Franke, Hubert Bognermayr, compozitor de muzică electronică, Ulli A. Rützel, producător de muzică și directorul companiei de radio și televiziune ORF - Hannes Leopoldseder, pun bazele a ceea ce va deveni Festivalul Ars-Electronica, cel mai mare eveniment din Europa, pentru artă-știință-societate. Ajuns la a 40-a ediție, festivalul a impresionat și anul acesta: au fost expuse peste 500 de proiecte individuale, s-au desfășurat peste 500 de evenimente - concerte, proiecții, performance-uri, prezentări și intervenții artistice sau științifice, ateliere. Au fost prezenți în Linz peste 1400 de artiști, acreditați din mai mult de 45 de țări din toată lumea, iar numărul partenerilor asociați acestei platforme de colaborare între artă și știință a fost anul acesta de peste 470.
De 40 de ani încoace, în perioada 4-9 septembrie, în halele vechii poște din Linz se întâlnesc cei mai curioși dintre artiști și cei mai avangardiști dintre cercetători. Ars Electronica este un festival de artă-știință-societate dezvoltat într-un oraș industrial (renumit pentru oțelurile sale) din Austria, cu 200.000 de locuitori, ceva mai mic decât Brăila ca număr de locuitori. Timpul, istoria, amplasarea geografică și, desigur, austriecii înșiși au făcut ca destinele celor două orașe să fie diferite.
Partea cea mai importantă a Festivalului Ars Electronica este expoziția amenajată în clădirea vechii Poște, o clădire industrială aflată în imediata vecinătate a gării. Nu vă închipuiți galerii cu pereții albi impecabili… Post City, clădirea care găzduiește cele mai futuriste lucrări ale artiștilor noilor media, păstrează toate caracteristicile funcționalității sale inițiale: șinele de tren unde trăgeau vagoanele cu marfă, toboganele pe care coborau coletele care urmau să plece către port, halele industriale care mai miros încă a oțel. Acest peisaj industrial găzduiește expoziția și o parte din conferințele Ars Electronica.
În universul jucăriilor ars-fiction
După ce vizitezi expoziția din Post City, sute și sute de lucrări, fiecare în parte la distanță egală de invenție-inovație-artă, pleci cu sentimentul că le-ai văzut pe toate și nimic nu te mai poate surprinde. Prima instalație pe care am vazut-o, imediat după intrarea în clădire a fost o instalație sonoră a unui grup de muzicieni polonezi, realizată în colaborare cu Centrul de Rețelistică și Supercomputere din Poznan. Înconjurat de plante naturale care te îndeamnă să faci abstracție de interiorul industrial în care ești, te afli în centrul unui cerc de 7 difuzoare. De îndată ce îți montezi pe cap casca de Realitate Virtală, te trezești într-o clipă în ipostaza de dirijor al unei mici orchestre de 7 instrumentiști, care cântă pe terasa unei clădiri. Sunetul vine pe 7 canale diferite, astfel că atunci când te apropii de unul dintre instrumentiști sunetul se individualizează. Waw, mi-am spus, începutul este promițător. Curând mi-am dat seama că minunata instalație a muzicienilor polonezi este o lucrare facilă, pentru că am văzut ceva mai încolo, un roi cu zeci de mici roboței, ca niște șoareci, care se mișcau în întuneric, trimițând raze laser. Efectul vizual este absolut spectaculos, dar în spatele lui se află programare serioasă pentru că roboțeii se „văd” între ei, se ocolesc, ca să nu se ciocnească, și se mai și mișcă într-o coreografie comună.
Din nou waw și am mers mai departe. Am dat de o altă lucrare din zona inteligenței artificiale timpurii, un dialog între 2 instalații robotice: una din ele comunică prin sunete, cealaltă prin lumini. Interesant este că și una și cealaltă este capabilă să învețe, de la creatorul lor, desigur, artistul care le-a conceput (în paranteză fie spus inginer de computere convertit ca artist). Așadar artistul emite sunete simple, vocalice sau șuierături, pe care robotul sonor și le însușește și le transmite robotului luminos, care îi răspunde prin aprinderea de beculețe. Descrierea pare prozaică și poate îndemna la un comentariu de genul: ce o mai fi și prostia asta, dar conceptul din spate, care include comunicarea om mașină și mașină-mașină, apoi realizarea tehnică ce presupune electronică, programare, senzori și nu în ultimul rând un efect artistic, toate acestea fac să te rușinezi de gândul arogant că ceea ce vezi e o jucărie.
Bine, să zicem că aceste lucrări nu v-au convins, atunci să vă mai povestesc despre o lucrare de cercetare, prezentată cu o înșiruire de vase petri și borcănele cu capac, legate între ele cu fire care conduceau informație de la senzori către un computer central care analiza informația. Până aici totul arată ca într-un laborator, dar conceptul se referă la faptul că limbajul are o anume materialitate și artiștii împreună cu microbiologii au arătat în această lucrare că vorbirea nu este doar o transmitere de informații imateriale, ci și eliberarea unei cantități de microorganisme care trăiesc în gura și saliva fiecăruia. Astfel au pus în evidență cum chimismul salivei se schimbă în funcție de cuvintele și mesajul pe care le rostim. Dacă suntem furioși chimismul salivei este altul decât atunci când suntem liniștiți sau fericiți și desigur că și ecosistemul de microorganisme se schimbă.
Apropo de limbaj și comunicare. Un artist japonez a urmărit mișcarea pe care o face o bacterie și a realizat o animație care te conduce cu gândul la o scriere ciudată a unui extraterestru și la faptul că acea bacterie ar dori să ne transmită nouă oamenilor un mesaj.
Journey of the Tongue – o experiență multisenzorială de neiuitat
Cele mai interesante lucrări prezentate la Festivalul Ars Electronica au fost nominalizate pentru premiile STARTS și una din ele a fost, pentru mine, marea experiență a Festivalului Ars Electronica. Se numește Journey of the Tongue, este realizată de un grup de 3 artiști japonezi - Ayako Suwa, Evala și Yasuaki Kakehi - și îți oferă o experiență multisenzorială. Așezat comod într-un fotoliu, ții în gură o acadea pe băț, cu o aromă pe care ai ales-o înainte de intarea în sala experimentului. Asistenții care se ocupă de cei 5 vizitatori care pot participa în același timp la această călătorie multisenzorială, îți oferă și dopuri pentru urechi, astfel încât, cu ochii închiși și urechile acoperite nu mai rămâne decât să simți ce se întâmplă cu simțul gustului, al mirosului și simțul tactil. Astfel că sunetele le percepi ca vibrații prin dinți și oasele capului, amestecate cu dulceața acadelei și aroma ei. Peste toate acestea, din când în când o adiere completează experiența. Totul durează 3-4 minute, suficient pentru a te încărca cu o experiență de neuitat.
Stone web - Expanding space și Biocomputer Rhytms, în topul preferințelor
Am să vă mai povestesc de 2 lucrări premiate cu premiile STARTS Ars electronica 2019. este o inovație aș spune, mai mult decât o lucrare artistică, deși materialul creat de Idalene Rapp și Natascha Unger ar putea fi folosit în domeniul artelor, arhitecturii, construcțiilor de tot felul. Ei au transformat bazaltul, cea mai comună rocă vulcanică de pe planetă, într-un material ductil. Practic au realizat fire care conțin bazalt, din care au construit un fel de cărămizi dodecaedrice. Poate că unii dintre voi ați meșterit vreodată sfere din sfoară întărită cu aracet, cu care ați înfășurat un balon. Cam așa arată și aceste dodecaedre, care nu sunt niște elemente compacte, ci un fel de țesătură din aceste fire pe bază de bazalt. Conform spuselor celor care le-au prezentat, sunt suficient de rezistente pentru a putea constitui o structură și, ca dovada, o sumedenie de copii se cățărau pe construcția realizată în expoziție.
La final… despre neuromuzică și lucrarea Biocomputer Rhytms, o piesă muzicală în duet pentru pian preparat, percuție și biocomputer, autor: Eduardo Reck Miranda. Pianul este preparat cu actuatori poziționați în interiorul instrumentului, astfel încât să facă să vibreze corzile pianului. Biocomputerul utilizează componente electronice realizate din organisme biologice. Biocomputerul trimite răspunsuri muzicale sub forma unor impulsuri electrice către actuatori. Răspunsul muzical produs de biocomputer se bazează pe muzica pe care acesta a ascultat-o anterior. Sistemul a memorat sunetele prin intermediul unui microfon și apoi a realizat variațiuni pe aceeași temă. În esență biocomputerul funcționează ca o inteligență artificială specializată în muzică. Ceea ce dorește să transmită autorul este faptul că organismele biologice pot deveni componente electronice ale unei arhitecturi computaționale care face referire la un fel de Inteligență Artificială ajunsă în mod paradoxal naturală. El folosește agenții biologici mai degrabă ca și componente electronice decât ca sursă de inspirație.
Tags: stiinta si arta, arta
Parerea ta conteaza: 
Asemanator
Tranziția verde, posibilă prin echilibrul între cercetarea academică și inginerească- Fațetele multiple ale Inteligenței Artificiale
- IMNR, pe drumul creării unui grup de excelență în domeniul aliajelor cu entropie înaltă
- ICECHIM București – 20 de ani de istorie modernă
- Un plan, un plan, regatul meu pentru un plan!
- Testarea în România a turbopompelor pentru rachete spațiale dezvoltate de Agenția Spațială Europeană utilizând standurile de încercări realizate de COMOTI
Alte articole scrise de Mihaela Ghita
- Fusion AIR, proiectul care transformă artiștii în cercetători
- Adeo Ressi, creatorul Founder Institute: „O companie cade doar atunci când fondatorul ei se predă!”
- Parcul Stiințific și Tehnologic pentru Agricultură China – România, un proiect de referință pentru USAMV București și învățământul agronomic românesc
- Anatomia gândurilor, mașinile gânditoare și cercetarea creierului pe plan național
