.jpg)
Academia Română a fost creată în 1866 pentru a cristaliza cele mai înalte valori intelectuale din provinciile românești într-o societate erudită menită să consolideze identitatea națională pe baza a patru componente esențiale: limbă și literatură, istorie, etnografie și cultură. La...
Perspective nu tocmai īncurajatoare
Un amplu material prezentat în paginile acestui număr de revistă prezintă situaţia curentă a activităţilor de cercetare-dezvoltare şi inovare din cadrul întreprinderilor private mici şi mijlocii din România, conform ediţiei din 2019 a Cartei Albe a IMM-urilor, publicate la mijlocul acestui an de către CNIPMMR. În cadrul acestei situaţii, o cifră iese cu totul din comun şi ridică serioase semne de întrebare privind viitorul: peste 70% din finanţarea cercetării-dezvoltării şi inovării este asigurată din surse interne ale firmelor!
Se nasc automat mai multe întrebări. Care este situaţia la nivel general a firmelor private mici şi mijlocii? Este activitatea de cercetare-dezvoltare şi inovare doar un sector vitregit de soartă, sau o astfel de problemă se regăseşte în toate zonele de activitate ale firmelor? În general, care este perspectiva acestor firme privind evoluţia în mediul socio-economic autohton?
În mod evident, prima căutare a fost efectuată în zona datelor legate de finanţarea curentă a activităţilor IMM-urilor. Surpriză sau nu, circa 73% din firmele private din România declară că îşi desfăşoară activitatea economică prin autofinanţare! Iar alte procente, mult mai mici, apelează la credite bancare şi/sau la credite furnizor. Modalităţile mai moderne de finanţare, cum ar fi leasingul, fondurile nerambursabile, factoringul sau emisiunile de acţiuni pe piaţa de capital au procente atât de mici de utilizare, încât aproape nici nu se văd pe grafic.
Se poate, astfel, vedea lesne că situaţia din zona cercetării-dezvoltării şi inovării nu reprezintă un accident în peisajul economic actual, ci o parte componentă a unei stări generale care nu oferă deloc perspective încurajatoare pe termen mediu şi lung. Orice teorie economică de bază arată că o evoluţie bazată aproape exclusiv pe creştere organică nu are cum să genereze rezultate spectaculoase pe timp scurt şi mediu, ba mai e şi vulnerabilă la schimbările ce pot fi uneori dramatice din mediul de afaceri.
Desigur, se pot emite tot felul de speculaţii privind motivele unei asemenea situaţii. Sunt creditele de tot felul încă prea scumpe în România? Există o lipsă de cunoaştere largă privind mijloacele alternative şi moderne de finanţare a activităţilor? Este mediul economic prea opresiv şi, ca atare, prea descurajator pentru firme? Cercetarea CNIPMMR nu oferă răspunsuri concrete la astfel de întrebări. În schimb, oferă răspunsuri la întrebări colaterale, care, prin extrapolare, ar putea să constituie temeiuri de luat aminte în considerarea situaţiei reale a mediului economic românesc.
Aproape 80% din firmele intervievate în cadrul cercetării declară că situaţia economică din România va stagna sau chiar va degenera la sfârşitul acestui an şi în 2020! Căutând un potenţial responsabil pentru asta, circa 70% din IMM-uri spun că guvernul actual are posibilităţi reduse sau este lipsit complet de capacitatea de a contribui la rezolvarea problemelor socio-economice actuale ale României. Tabloul responsabililor posibili este întregit de birocraţie (aproape 50% din respondenţi), corupţie (35%), insuficienta predictibilitate a mediului economic (45%) şi evoluţia cadrului legislativ (38%).
Un mediu economic sănătos se bazează aproape exclusiv pe acumularea de capital şi libera iniţiativă. Formele de existenţă şi intensităţile acestora sunt, desigur, diferite, în funcţie de natura doctrinei economice preponderente la un moment dat în cadrul fiecărei ţări. Asta, evident, dacă nu vorbim de formele de doctrină economică totalitară, din marasmul cărora mulţi socotesc că România a ieşit de aproape 30 de ani.
Ce poate constata un cititor cu minime cunoştinţe economice dând cu ochii de cifre precum cele de mai sus? Cel mai simplu răspuns este acela că, la 12 ani după intrarea în UE şi la 15 ani de la intrarea în NATO, România nu pare deloc să se fi desprins complet de rămăşiţele nefaste ale trecutului dictatorial. Existenţa unei birocraţii excesive în procentaj atât de mare, neîncrederea aproape cvasi-generalizată în potenţa guvernului de a găsi soluţii, percepţia legată de faptul că statul continuă să aibă o influenţă enormă asupra mediului de afaceri, toate acestea sunt elemente ale unui tablou deloc încurajator pentru tot ceea ce înseamnă dorinţă de dezvoltare pe baze capitaliste a ţării şi nevoie personală de a-şi croi un drum în viaţă pentru fiecare individ component al acestei naţiuni.
Faptul că firmele sesizează în proporţii atât de mari astfel de probleme arată că gradul de conştientizare a ceea ce înseamnă o cale proprie de urmat în viaţă începe să ajungă la cote de maturitate. Dorinţa de reuşită prin mijloace proprii în România tinde să se apropie de dorinţa de a învinge a unor baschetbalişti înghesuiţi şi obligaţi să joace meciul între corzile unui ring de box. Pentru decidenţii politici, un astfel de mesaj este mai mult decât un semnal de alarmă. Este semnalul că entităţile creatoare, cele care generează valoare în economie, nu mai pot aştepta. Iar dacă corzile ringului de box nu vor fi date la o parte de către cei care le ţin pe loc cu forţa, mesajul spune limpede că jucătorii mai au puţin şi vor forţa ruperea lor. Cu orice riscuri.
Parerea ta conteaza: 
O cale de a facilita transformarea digitală
