Revista si suplimente
MarketWatch
Inapoi Inainte

Democrația participativă capătă substanță cu ajutorul Programului Erasmus+

21 Noiembrie 2019



Pentru o bună parte dintre români sintagma „democrație participativă“ reprezintă, încă, doar un concept abstract, cu aplicabilitate redusă. Există însă o minoritate de tineri încăpățânați și bine intenționați care – lent, dar sigur – reușesc să schimbe percepția la nivel național. O fac cu ajutorul Programului Erasmus+, a sprijinului acordat de Agenția Națională pentru Programe Comunitare în Domeniul Educației și Formării Profesionale, dar și prin participarea a multor alți tineri care doresc să se implice activ în „viața cetății“.

Atunci când vine vorba de aplicațiile practice ale conceptului de democrație participativă în România, principala referință în domeniu o reprezintă exercițiile de bugetare consultativă inițiate de primăriile din Cluj, Oradea, Sibiu, Arad, Suceava, Deva, Făgăraș, Petroșani și alte câteva orașe. Pentru restul administrațiilor publice, locale sau centrale, democrația participativă pare să fie doar o formulă cu valoare pur teoretică, fără aplicații concrete.
Generalizarea este însă hazardată pentru că, totuși, lucrurile încep să se schimbe. Este adevărat, viteza schimbării e încă redusă, lentoarea fiind un atribut intrinsec al instituțiilor publice din România sau de oriunde. Dar și din cauza faptului că „elitele alese“ – rezultate în urma exercițiului democrației reprezentative – tind să accepte greu participarea electorilor în luarea deciziilor administrative.
Însă, așa cum o demonstrează fiecare ediție a evenimentelor organizate de
ANPCDEFP, excepțiile se înmulțesc. Am extras din prezentările susținute în cadrul celei de a XII-a conferințe anuale de valorizare, desfășurată recent la București, două micro-studii de caz, remarcabile atât prin rezultatele obținute, cât și prin faptul că au acces la statutul de model de bune practici. Adică încep să aibă „adepți“, dornici să le preia și să le replice în țară, și nu numai.



Sus Râmnicul și strategia tinerilor!
Primul studiu de caz selectat este cel al proiectului de definire, adoptare și implementare a strategiei de tineret în cadrul Municipiului Râmnicu Sărat. Proiectul, demarat în septembrie 2017 și finalizat în ianuarie a.c., a fost finanțat prin intermediul Programului Erasmus+, în cadrul acțiunii KA3, dedicată promovării și susținerii inițiativelor de dialog structurat.
Prezentarea susținută de Florin Ceparu, unul dintre inițiatorii proiectului desfășurat sub motto-ul „Sus Râmnicul!“ – o veche formulă de salut utilizată de râmniceni în urmă cu un secol, dar care a fost recuperată și revalorificată – a inclus o descriere detaliată a etapelor și interacțiunilor avute cu reprezentanții administrației publice: „După ce proiectul de creare a unei strategii pentru tineret la Râmnicu Sărat în cadrul Programului Erasmus+ a fost aprobat, am trecut la inițierea procesului de dialog structurat cu primăria și am avut un prim șoc. Pentru că primul răspuns pe care l-am primit a fost: «Primăria se ocupă de infrastructură, nu de dialog structurat!». Am mers mai departe și am vrut să aflăm de ce, iar răspunsurile primite sintetizează o bună parte din prejudecățile și stereotipurile cu care se confruntă majoritatea comunităților locale: «Părerea tinerilor nu contează», «Asfaltând străzi câștigăm oameni», «Cine sunt ei să ne spună nouă ce să facem?» sau «De consultări avem nevoie? Să pună mână la treabă!». Nu ne-am descurajat însă și am mers și mai departe: am evaluat prejudecățile și stereotipurile cu care ne-am confruntat, dar și pe noi, și ne-am dat seama că și în atitudinea noastră se regăsea o doză bună de oportunism: venisem cu ideea că suntem cei mai buni, deși nu mai făcusem niciodată lucrul acesta. Însă nici primăria nu avea exercițiul dialogului structurat și trata cu superficialitate propunerea noastră. (...) Am perseverat, am fost creativi, încăpățânați și comunicativi și, până la urmă, am reușit să construim acest proces de dialog structurat în care am implicat 730 de tineri și 170 de decidenți și experți, indiferent de coloratura lor politică – ceea ce reprezintă mai mult de 70% din factorii de decizie din municipiul Râmnicu Sărat. Pentru aceasta am aplicat tehnica «picăturii chinezești», dar și o serie de metode de educație non-formală care au constat, în esență, în scoaterea decidenților din zona lor de confort, aducerea pe un teren neutru și implicarea lor în discuții libere cu tinerii. Mulți dintre ei nu aveau acest exercițiu, nu știau cum să interacționeze cu tinerii, dar după a doua - a treia consultare au descoperit că știu cum să comunice cu oamenii. Am organizat 14 astfel de consultări, primele șase au fost axate pe identificarea și definirea contextului, iar următoarele cinci pe găsirea de soluții viabile. A urmat o consultare pentru elaborarea strategiei și a planului, iar în ultima, cea de închidere efectivă a proiectului, am făcut public tot ceea ce lucrasem.“
Rezultatele concrete ale proiectului au constat în definirea și aprobarea strategiei de tineret (pe perioada 2017-2025) cu accent pe planul de măsuri (care acoperă șase domenii strategice), crearea unei platforme online (www.susramnicul.ro), a Ligii Studenților Râmniceni, precum și a unei burse a locurilor de muncă dedicate sectorului de tineret.
„O altă reușită importantă pentru noi a constat însă în multiplicarea rezultatelor. Am reușit să aducem în fața tinerilor tot ceea ce înseamnă factor de decizie din Râmnicu Sărat și din județul Buzău, iar acești decidenți au mers mai departe și au multiplicat rezultatele noastre, argumentând astfel necesitatea implementării unei strategii de tineret la nivel județean“, a conchis Florin Ceparu.



Sus și Timișoara, prin centre de tineret!
Cel de al doilea micro-studiu de caz ales este cel al creării unei rețele de cinci centre de tineret în orașul Timișoara și aparține Fundației Județene pentru Tineret Timiș (FITT), fiind derulat prin intermediul Corpului European de Solidaritate.
Evoluția proiectului a fost schițată succint de Mihai Adrian Vîlcea, președintele FITT, care a evidențiat și provocările întâmpinate: „Prima oară ideea a apărut în momentul în care ne-am depus candidatura pentru a deveni Capitala europeană a tineretului în 2020 (Timișoara a pierdut competiția în fața orașului francez Amiens - n.r.), planul inițial prevăzând realizarea a cinci centre de tineret până anul viitor. Ne-am pregătit serios pentru realizarea acestui obiectiv: am realizat vizite de studiu, o analiză de nevoi la nivel de comunitate, am inițiat discuții cu autoritățile locale și cu Consiliul consultativ pe probleme de tineret și am lansat o aplicație prin intermediul Corpului European de Solidaritate pentru a implica în realizarea proiectului nostru voluntari internaționali. (...) Relația cu autoritățile a fost o provocare importantă pentru că, deși atunci când le-am prezentat planurile noastre au fost de acord cu ele – respectiv cu alocarea celor cinci spații pe care doream să le transformăm în centre de tineret – după aprobarea proiectului și primirea finanțării prin intermediul Programului Erasmus+ atitudinea s-a schimbat. Astfel că, la doar patru zile înainte de sosirea voluntarilor aveam un singur spațiu și o hârtie prin care ne anunțau că restul de patru nu ni le pot da anul acesta. Am reușit însă ca în nici 24 de ore să depășim impasul administrativ și să primim și restul spațiilor promise.“
O a doua provocare, la fel de importantă, a reprezentat-o reacția inițială a comunității locale. „În prima săptămână când au apărut voluntarii, locuitorii cartierelor unde sunt amplasate noile centre amenințau că vor chema Poliția și ne întâmpinau cu mesaje de genul: «N-au ce căuta aici tinerii! Mergeți în afara orașului: acolo puteți țipa și face tămbălău!». După 3-4 săptămâni însă atitudinea lor s-a schimbat total: îi invitau pe voluntari în casă, le găteau, aveau grijă de ei, veneau să vadă cum am progresat și să ne ajute. Proiectul a avut o asemenea priză, încă am avut copii de clasa I și de grădiniță care au venit cu măsuțe mici și au adus jucării pe care să le vândă pentru a face rost de bani să cumpere ceva pentru centrul ce urma să se deschidă. Apropo de acest aspect, am mers din start pe o idee foarte simplă: nu am acceptat niciun fel de donații în bani, ci numai în ore de muncă voluntară din partea comunității sau în materiale aduse. Din acest motiv, noile centre sunt mobilate în proporție de 90% cu piese de mobilier primite din partea locuitorilor din zonele respective, refăcute și recondiționate de voluntari“, a explicat președintele FITT.
Proiectul de la Timișoara a demarat în februarie a.c. și s-a finalizat după nouă luni, rezultatul constând în cinci noi centre de tineret funcționale, gestionate de FITT printr-un proces de co-management cu organizațiile locale de tineret și cele culturale.
Rezultatele nu se opresc însă nici în acest caz aici: fundația a obținut deja din partea edilului Timișoarei promisiunea de a primi anul viitor alte 15 spații care să fie transformate în centre de tineret, astfel încât să existe câte unul în fiecare cartier al orașului. Totodată, FITT se va implica în deschiderea unui centru de tineret în Lugoj, fundația primind mai multe solicitări de sprijin și din partea reprezentanților organizațiilor de tineret din Buziaș, Oradea și Pitești. Efectele sunt vizibile însă nu doar la nivel local, ci și internațional: în perioada de derulare a proiectului, Timișoara a primit mai multe vizite de studiu din Republica Moldova, unde se dorește replicarea modelului de bune practici dezvoltat la Timișoara, dar și din Norvegia, țară care se confruntă cu un nivel scăzut de participare și implicare a tinerilor.

***
După cum se poate vedea, există șanse reale ca și în România conceptul de democrație participativă să înceapă să aibă, prin diseminare, tot mai multe aplicații practice. Sperăm ca într-un viitor nu foarte îndepărtat, atunci când spunem „participativ“ să nu ne mai gândim doar la bugete, ci și la oameni și la modalitățile practice prin care aceștia pot fi implicați real în „viața cetății“.



Parerea ta conteaza:

(0/5, 0 voturi)

Lasa un comentariu



trimite