Revista >> Decembrie 2019 [Nr. 220] >> Cercetare & Invatamant superior

Programul Erasmus, de la rezultatele și provocările actuale la schimbările viitoare

Radu Ghitulescu

12 Decembrie 2019

Programul Erasmus, cea mai amplă și longevivă inițiativă a Uniunii Europene în domeniul educației, tineretului și formării profesionale, intră în 2020 în ultimul an de derulare a actualului ciclu de finanțare. Am discutat cu doamna Monica Calotă, directoarea Agenției Naționale pentru Programe Comunitare în Domeniul Educației și Formării Profesionale (ANPCDEFP), despre realizările și provocările actuale, despre avantajele schimbărilor aduse de următoarea „ediție“ a programului, precum și despre prioritățile Agenției din perspectiva anului viitor.

Anul trecut, rata de absorbție a fondurilor alocate prin intermediul programului Erasmus+ era de 98,7%. Cum au evoluat lucrurile în 2019?
Ne-am menținut la același nivel ridicat, rata de absorbție la contractare fiind de 100%. Chiar am reușit și anul acesta ca, în domeniul proiectelor de parteneriat pentru schimburi interșcolare, să înregistrăm o rată de 124% la contractare. Este un rezultat posibil prin aplicarea de către Comisia Europeană, la nivelul tuturor țărilor participante la program, a unui mecanism de redistribuire a fondurilor alocate. Astfel, dacă există țări care nu își absorb într-o primă fază bugetul destinat acestui tip de proiecte, sumele se redistribuie către alte țări. Pentru realizarea acestei proceduri, proiectele sunt centralizate într-o listă consolidată la nivel european, ordonată după scorurile obținute. Și cum în România sunt în fiecare an foarte multe școli care sunt partenere în proiecte cu punctaj mare, acestea au intrat la finanțare din bugetele redistribuite.

Există mecanisme similare și în alte domenii?
Nu, pentru că nu s-ar putea aplica o astfel de procedură de redistribuire. Exemplul dat este un mecanism special, „moștenit“ din vechiul Program Comenius, care însă va dispărea în noul Program Erasmus, ce va schimba radical modul de finanțare.

Cerere de patru ori mai mare
În fiecare an vă confruntați însă cu o cerere care depășește capacitatea de finanțare…
Este o „constantă“ cu care ne confruntăm în toate domeniile de finanțare. În unele sectoare, precum cel al mobilităților personalului diactic în învățământul preuniversitar sau al parteneriatelor pentru tineret, cererea este constant de aproape șase ori mai mare decât putem finanța. În Acțiunea K3 de susținere a inițiativelor de dialog al tinerilor cu decidenții este „doar“ de cinci ori. În medie, cererea la nivelul Agenției noastre este de aproximativ patru ori mai mare decât bugetul alocat României.

În condițiile în care, totuși, bugetul Programului Erasmus+ crește anual?
Da, chiar și în aceste condiții. Anul acesta bugetul alocat a fost de peste 95 de milioane de euro, din care am finanțat până în prezent 1.184 de proiecte, la care se vor adăuga încă 60-100 de proiecte, în urma finalizării etapei de selecție a rundei a treia de finanțare a proiectelor pentru tineret și Corpul European de Solidaritate. Este o creștere de peste 10% a numărului de proiecte – și direct proporțional a numărului de participanți – față de anul trecut, când bugetul de aproximativ 86 de milioane de euro ne-a permis finanțarea a 1.116 proiecte.

Bariere în calea mobilității
Anul trecut una dintre provocările care începea să capete contur și în România o reprezenta scăderea interesului studenților pentru programele de mobilitate. S-a menținut această evoluție și în 2019?
Este o tendință incipientă încă în România, dar care este deja foarte vizibilă în mai multe state membre ale Uniunii Europene. Deoarece ne-am dorit să nu se acutizeze, anul acesta am realizat împreună cu o companie specializată în domeniul cercetării sociologice un studiu care a urmărit identificarea principalilor factori inhibitori ce acționează în cazul mobilităților din învățământul superior. Am realizat acest studiu pentru a înțelege cât mai corect care sunt cauzele fenomenului și astfel să putem găsi măsurile necesare atenuării lui. Este o inițiativă singulară în rândul agențiilor naționale care gestionează proiectele Erasmus+. (Studiul privind percepțiile studenților și cadrelor didactice referitoare la programele de mobilități internaționale este disponibil pe site-ul ANPCEDFP - n.r.)

Care au fost principalele rezultate ale studiului?
Cercetarea a identificat o serie de probleme comune tuturor țărilor membre. Am trimis studiul și colegilor de la celelalte agenții naționale, iar aceștia mi-au confirmat faptul că și ei se confruntă cu o serie dintre factorii inhibitori identificați de noi. Provocările comune care se regăsesc în majoritatea țărilor, cu care am interacționat la nivel de agenție, sunt valoarea grantului – care este considerat insuficient de către studenți – urmat apoi de barierele de natură lingvistică. În acest caz nu este atât vorba de faptul că studenții nu pot comunica fluent în limbaj colocvial în engleză sau franceză, ci mai mult de faptul că ei trebuie să studieze și să susțină examene în limbile respective pentru a obține numărul de credite necesare pentru ca, la întoarcerea în țară, să nu-și pericliteze situația școlară. O a treia categorie de factori inhibitori este reprezentată de motivele de natură profesională sau familială, care îi fac pe studenți să considere că o mobilitate de durată, cum sunt cele din cadrul programului Erasmus+, de minimum două luni la plasamente și cel puțin trei luni la studiu, este prea lungă.

Provocări cu „specific național“
Spuneați că cele trei bariere se regăsesc în majoritatea țărilor participante la program. Există însă și factori specifici României?
Într-adevăr, există și un astfel de element cu „specific național“, generat de situația critică în care se află oferta de muncă activă în România. Deficitul acut de forță de muncă cu care ne confruntăm de câțiva ani face ca mobilitățile Erasmus+ să aibă o concurență foarte serioasă din partea agenților economici, mai ales în centrele universitare mari – precum cele din București, Cluj sau Sibiu – unde mediul economic este dezvoltat peste media țării. În aceste orașe sunt concentrate numeroase companii mari, locale și multinaționale, care ofertează studenții începând încă din anul doi de studii prin programe de internship, după finalizarea cărora le oferă posturi permanente. Ori, chiar și prin programele de internship, studenților le este oferită o sumă lunară mai mare decât ceea ce putem oferi noi prin grantul de mobilitate. Acest fapt face ca beneficiile mobilităților Erasmus – care contribuie la dezvoltarea personală și profesională a studenților – să înceapă să își piardă din relevanță, pentru că studenții români nu mai au nevoie de astfel de avantaje competitive. Cum în România cererea depășește oferta pe piața muncii, anagajatorii, care se confruntă cu o situație critică alimentată de creșterea în amploare a fenomenului migrației, sunt dispuși să angajeze studenții încă de pe băncile școlii.

Soluții la nivel european
Ce soluții practice se prefigurează pentru atenuarea acestei evoluții?
Studiul realizat ne-a ajutat, pe de o parte să înțelegem mai bine cauzele fenomenului, iar pe de altă parte ne-a oferit o serie de argumente solide în discuțiile noastre ulterioare cu Ministerul Educației și Cercetării, dar și cu celelalte agenții cu care colaborăm la pregătirea viitoarelor programe finanțate din fonduri structurale. Astfel, în urma analizelor și a dialogului purtat cu agențiile naționale din țările participante la program, s-a conturat ideea conceperii unui mecanism de sinergie între Fondul Social European și Programul Erasmus+, în primul rând pe zona învățământului universitar. Practic, ceea ce urmărim să obținem este o suplimentare a granturilor Erasmus+ din Fondul Social European, care ar face mobilitățile mai atractive din punct de vedere financiar. Lucrul acesta nu ar reprezenta o noutate absolută, cel puțin în cazul României: noi am beneficiat de un astfel mecanism implementat din Fondurile PHARE de preaderare, cu șase ani înainte de intrarea efectivă a României în Uniunea Europeană. Acest buget suplimentar ne-a permis să creștem cuantumul bursei studenților, completând fondurile fostului Program Erasmus, și astfel am reușit să creștem și numărul de participanți. Există deci un model viabil, validat, dar demersurile sunt abia la început. Vestea bună este că participăm deja la discuții în acest sens, atât cu Ministerul Educației și Cercetării, cât și cu Ministerul Fondurilor Europene, și că la nivelul Comisiei Europene se dorește ca, pentru următoarea perioadă de programare, să existe o sinergie între viitorul program Erasmus+ și Fondul Social European.

Va fi de ajuns suplimentarea bugetului pentru creșterea numărului de mobilități, care reprezintă unul dintre obiectivele prioritare ale următorului Program Erasmus+?
Crearea acestei complementarități cu Fondul Social European este una dintre măsuri, dar nu singura. O a doua formă pe care această sinergie ar putea să o îmbrace este recomandarea Comisiei Europene de a utiliza așa-numitele etichete „Seals of excellence/quality“. Acesta este un sistem de certificare a calității prin care proiectele selectate în cadrul Programului Erasmus+ care întrunesc punctaje peste minimul necesar pentru obținerea finanțării, dar care nu beneficiază de ea pentru că bugetul este epuizat, pot primi automat finanțare din Fondul Social European. Acest lucru va fi posibil fără ca respectivele proiecte să mai fie evaluate de către organismul de implementare, fie că este vorba de intermediar sau de autoritatea de management a fondului, ele fiind deja validate prin Programul Erasmus+. Rămâne însă de văzut dacă se va accepta această arie de sinergie și mai ales dacă vom primi acordul din partea Autorității de Management corespunzătoare pentru ca, în momentul în care vor fi finanțate respectivele proiecte, implementarea lor să urmeze regulile Programului Erasmus+, și nu pe cele ale Fondului Social European. O altă direcție pe care o analizăm este posibilitatea introducerii și în România a așa-numitelor „Mobility windows“, un alt mod de abordare a programelor de mobilitate care constă, în esență, în condiționarea participării studentului la anumite programe la licență sau masterat, pe arii de studii specifice, de participarea acestuia la o perioadă de mobilitate. O astfel de abordare ar rezolva, parțial, și problema concurenței cu oferta agresivă de pe piața muncii. Însă și punerea ei în practică va trebui susținută prin sinergia dintre Programul Erasmus+ și Fondul Social European.

Abordări complementare
Toate aceste soluții adresează, în principal, prima barieră în calea mobilității, respectiv problemele generate de nivelul grantului acordat prin Programul Erasmus+. Ce rezolvări se prefigurează însă pentru ceilalți inhibitori identificați?
O soluție propusă de agențiile naționale Erasmus+ pentru a contracara temerea studenților legată de rezultatele studiilor în străinătate, precum și reticența generată de faptul că trebuie să plece pe perioade lungi din țară este scurtarea perioadei de mobilitate. Am început deja discuțiile în acest sens cu forurile europene pentru ca, în proiectele de mobilitate din învățământul superior derulate în viitorul Program Erasmus+, să avem posibilitatea de a finanța și mobilități de scurtă durată, pe perioade de timp ce încep de la o săptămână. Este o modalitate practică de a facilita o includere și integrare socială mai bună și mai rapidă a studentului, dar și pentru a-l ajuta pe acesta să depășească bariera psihologică generată de teama de a se duce în altă țară și de a-și da examenul în altă limbă. Aceste mobilități „pregătitoare“, de una-două săptămâni, vor facilita familiarizarea studentului cu societatea, cu sistemul de învățământ și condițiile specifice și îl vor pregăti pentru participarea la mobilitățile de lungă durată. Sperăm ca, în noul Program Erasmus+, să putem beneficia și de această oportunitate, iar evoluția discuțiilor purtate la nivelul Comisiei Europene indică faptul că soluția mobilităților de scurtă durată este agreată, mai ales în contextul în care se dorește triplarea numărului de participanți la programele de mobilitate.