Revista si suplimente
MarketWatch
Inapoi Inainte

Prefigurând viitorul învâțământului superior european: Bologna Process Researchers Conference 2020

19 Februarie 2020



Organizată de Unitatea Executivă pentru Finanțarea Învățământului Superior, a Cercetării, Dezvoltării și Inovării (UEFISCDI), în parteneriat cu Universitatea Politehnica din București, Școala Națională de Științe Politice și Administrative și Universitatea din București, a patra ediție a Future of Higher Education – Bologna Process Researchers Conference (FOHE-BPRC) a avut loc la Bucureşti, în perioada 29-31 ianuarie 2020. Conferința a abordat o serie de tematici de interes general pentru viitorul învăţământului superior la nivel internaţional, precum: internaţionalizarea transformativă a educaţiei în contextul provocărilor globale; îmbunătăţirea accesului la învăţământul superior; metode inovative de predare şi învăţare; consolidarea legăturilor dintre educaţie şi cercetare; impactul digitalizării învăţământului superior; sustenabilitatea şi provocările Procesului Bologna (PB) pe viitor. Conferinţa va fi urmată de publicarea unui volum de lucrări ştiinţifice în cadrul prestigioasei edituri Springer, iar mesajul cercetătorilor către factorii decidenţi implicaţi în elaborarea politicilor publice va fi transmis în acest an plenului Conferinţei Ministeriale din Roma. Până la concretizarea acestor perspective, interviul acordat de Ligia Deca, General Rapporteur al FOHE-BPRC, oferă cea mai bună posibilitate de a lua contact cu ideile şi provocările pe care comunitatea cercetătorilor le propune celor care guvernează PB și Aria Învățământului Superior European (EHEA).



Afirmaţi într-un interviu anterior că UE ar fi trebuit gândită nu pe baze fianciare, ci din perspectiva bogăţiei şi pontențialului său cultural. Parafrazându-l pe Malraux, prof. Marian Preda, rectorul Universității din București, consideră că viitorul Europei va sta sub semnul educaţiei sau nu va fi deloc. În cei 21 de ani de funcţionare, cum a reuşit Procesul Bologna să armonizeze şi să orienteze Europa spre un viitor educaţional coerent și promiţător? În termeni de puncte forte și puncte slabe, cum se prezintă EHEA după două decenii de Proces Bologna?
Multe din inovațiile Bologna au prins rădăcini chiar în primii ani ai procesului. Uneori, ne aducem cu greu aminte că în anii 90 diferențele dintre sistemele educaționale din Europa erau atât de mari încât constituiau o frână puternică în calea mobilității și a recunoașterii diplomelor, dar și a cooperării academice în general. Grație creditelor transferabile, a celor trei cicluri, suplimentelor de diplomă și a generalizării unor abordări comune privind asigurarea calității, sistemele de educație din alte state europene sunt mai familiare, cât și mai accesibile. Procedurile de recunoaștere s-au simplificat, iar programele dintr-un domeniu dat sunt adesea comparabile în diferite state.
Evident, mai sunt și aspecte problematice. De exemplu, efortul Procesului Bologna de a face educația mai echitabilă a avut un impact limitat, chiar dacă auzim de dimensiunea socială de peste un deceniu și jumătate. De asemenea, observăm o atitudine mai rece față de ideea de integrare sistemică din partea multor state.

Quo vadis PB? Cum se vede relansarea viitorului PB şi a învăţământului superior din perspectiva principalelor sesiuni tematice dezbătute de comunitatea cercetătorilor reuniţi la cea de a patra ediţie a FOHE-BPRC?
În cadrul conferinței am discutat o mulțime de puncte și idei distincte și cred că singurul răspuns complet îl poate oferi publicația pe care urmează să o lansăm în câteva luni alături de cei de la Springer, volum care va include principalele articole. Între aspectele notabile, s-a observat cred un accent tot mai mare pus pe coordonarea cooperării în cadrul EHEA, în condițiile unei oarecare oboseli a modelului de cooperare interguvernamentală pe care Bologna l-a propus anterior. S-a discutat inclusiv despre ideea unui secretariat permanent. În același timp, am observat emergența unor teme noi, de exemplu cea a libertății academice, care a devenit o preocupare importantă în contextul politic actual. Nu în ultimul rând, am avut o serie de analize detaliate ale unor inițiative politice sau practice care au contribuit la una din principalele misiuni ale FOHE-BPRC: familiarizarea participanților cu exemple de bună practică sau tendințe noi în zona de politică publică.

În paralel cu desfăşurarea FOHE-BPRC, Comisia Europeană prezenta cele două mari priorități strategice la nivel european: Pactul Verde și Tranziția Digitală, care, potrivit lui Dacian Cioloș, vor reseta complet economia, societatea și modul de viață european în următoarele decenii. În ce măsură reuşita acestui plan depinde de suportul oferit de BP şi de integrarea acestor priorităţi în noile mecanisme de funcţionare şi de modernizare a învăţământului superior european? Venind în întâmpinarea acestei provocări, Going digital a fost una dintre sesiunile tematice principale ale FOHE-BPRC…Ce propuneri aveți pentru intrarea universităților în era Bologna Digital?
Am avut o sesiune dedicată acestui subiect, în care au fost dezbătute câteva din direcțiile primare de digitalizare a educației. Subiectul nu este nou, încă de acum 10 ani existând discuții pe această temă. Cred că tendința principală va fi una de integrare a instrumentelor digitale în procesul educațional clasic. Deja o vedem în sensul în care accesul la publicații se face aproape exclusiv online. Dar, în același timp, cu riscul de a părea ușor sceptică, trebuie să ținem cont de limitările abordărilor digitale. De exemplu, în urmă cu 10 ani, a existat o întreagă dezbatere despre posibilitatea ca MOOCS (cursurile online) să fie un factor disruptiv în furnizarea de educație universitară. Nu a fost cazul, parțial și datorită dificultăților de a crea un mediu educațional motivant strict online. Unul dintre principalele avantaje ale educației universitare este dat de furnizarea unui mediu propice învățării, dincolo de resursele de conținut puse la dispoziția studentului. În același timp e clar că o creștere a intensității utilizării instrumentelor digitale va facilita dezvoltarea unui mediu educațional mixt, ancorat în realitatea fizică a universității, dar facilitat de accesul la materiale și resurse online. Evident, pentru programele fără frecvență sau la distanță, instrumentele digitale vor deveni cu atât mai importante cu cât permit creșterea laturii interactive a învățării.

Succesul modelului european de dezvoltare este dependent de corelarea eforturilor dintre viziunea şi cadrul comunitar general cu planurile şi reglementările existente la nivel naţional. În contexul multitudinii de schimbări existente pe plan global şi european (tehnologice, sociale, economice, politice, culturale, etc) se impune o nouă paradigmă la nivel de predare şi învăţare şi pregătirea studenţilor pentru un nou tip de piaţă a muncii, pentru job-uri care momentan nu există sau pentru cele necesare dezvoltării Pactului Verde şi al Tranziţiei Digitale. În prezent doar 4 ţări europene (14% din totalul UE) au strategii naţionale pentru teaching & learning… Ce soluţii are în vedere comunitatea cercetătorilor pentru accelerarea acestei integrări? Ce rol cheie pot juca oamenii de ştiinţă, reuniţi sub umbrelă FOHE-BPRC, pentru dezvoltarea sustenabilă a Bătrânului Continent în concordanţă cu tinerele obiective anunţate de Comisia Europeană?
Din fericire sau din nefericire, depinde cum privim, inovarea direcționată „de sus” a predării și învățării este dificilă. Relația profesor/student nu poate fi refăcută doar prin reglementări. La fiecare FOHE-BPRC am avut articole pe tema unor noi abordări educaționale, iar în spatele lor se aflau adesea procese complexe de reformă instituțională agreate și susținute din interiorul comunității academice. Unul din lucrurile clare este că avem nevoie de consistență în predare și învățare, nu doar de exemple punctuale de „profi de modă nouă”. Și, de asemenea, cred că leitmotiv-ul noilor abordări în educația din clasă trebuie să fie centrarea pe înțelegerea profundă a subiectelor discutate. În ultimii ani a fost de multe ori anunțat sfârșitul conținuturilor de informare, pentru că „avem motoare de căutare pentru asta”. Ori, în realitate, pentru a putea utiliza o sursă de informare, fără a pica în capcana fake news, avem nevoie de o bază minimă de cunoștințe. În același timp, aceste cunoștințe sunt insuficiente dacă studentul nu are o capacitate integrativă adecvată, dacă nu poate face legătura dintre ceea ce învață în universitate și lumea muncii sau realitatea cotidiană. Această capacitate integrativă este necesară pentru un tânăr adaptabil pe o piață a muncii flexibilă, iar dezvoltarea ei ar trebui să devină un obiectiv cheie al formării. Dar avem un drum lung de parcurs până putem recentra procesul educațional pe obiective de învățare noi și complexe.

Prin conferinţa organizată de UEFISCDI, pregătiţi PB şi EHEA pentru a se deschide unei lumi şi unor realităţi mai largi. Am asistat la o interesantă expunere dedicată integrării studenţilor sirieni refugiaţi în sistemul educaţional turcesc. Şi în Germania există numeroşi refugiaţi integrabili în sistemul educaţional superior. Ce măsuri concrete se întrevăd pentru integrarea studenţilor veniţi din afara Procesului Bologna și pentru creșterea gradului de internaţionalizare a învăţământului superior european?
Multe din măsurile discutate în cadrul conferinței țineau de nevoia unei mai mari flexibilități în cadrul sistemului de educație, în condițiile în care există probleme de integrare care variază de la un șoc cultural la diferențe lingvistice și la probleme de recunoaștere a competențelor anterioare. Lucrând în zona internaționalizării, de mult timp am tot insistat pe importanța „internaționalizării acasă”, discutată în literatura de specialitate. Și anume adaptarea universității la realitatea unei populații de studenți care nu este pe deplin socializată în realitățile locale. Pentru a realiza această dimensiune a internaționalizării este necesară derularea unor programe de formare pentru persoanele din administrație, dar și pentru cadre didactice, introducerea unui număr mai mare de programe în limbi de circulație internațională și pregătirea unor cursuri dedicate de integrare, axate pe limba și cultura locale.

Oferirea de policy suport decidenţilor europeni este o misiune capitală a FOHE-BPRC. La sfârşitul conferinţei, care au fost principalele concluzii şi recomandări ale cercetătorilor, ce urmează să fie transmise în acest an în plenul Conferinţei Ministeriale de la Roma şi să fundamenteze un nou volum științific de referință, publicat la editura Springer?
După cum am zis, sunt foarte multe recomandări pe mai multe zone tematice. Ele vor fi publicate într-un singur volum, dar sunt greu de pus sub o singură deviză. Din punctul meu de vedere, mesajele centrale vor include o nevoie de regândire a scopului și implicit a guvernanței Procesului Bologna,
oferirea de sprijin pentru continuarea reformelor care facilitează comparabilitatea educației în EHEA și garantarea valorilor fundamentale în toate statele membre, cu un accent pe libertatea academică, care a tot fost testată în ultima vreme.

UEFISCDI a creat şi consolidat prin FOHE-BPRC un pol unic de expertiză pentru învăţământul superior european. Pe măsură ce s-a cristalizat o comunitate dedicată de cercetători şi s-a acumulat strategic policy intelligence, ce impact au reuşit să aibă ediţiile anterioare ale evenimentului asupra celor care guvernează evoluţia învăţământului superior european? În ce măsură ideile valoroase capitalizate de FOHE-BPRC se regăsesc în politici şi strategii europene de higher education? Există exemple concrete de decizii adoptate în urma dezbaterilor forumului? Care sunt câștigurile aduse de acest instrument de ghidare şi îmbogăţire a BP şi a învăţământului superior european pe parcursul editiilor anterioare, dar și cu ocazia celei recent-încheiate?
Mulți dintre autorii articolelor care apar cu ocazia FOHE-BPRC au un rol activ în edificarea de politici publice pe plan național, iar schimbul de bune practici de aici contribuie la o unificare a abordărilor de politică publică pe anumite subiecte. Multe efecte se văd doar după ani de zile, însă. În zona academică, volumele care apar post conferințe sunt printre cele mai accesate volume din seriile dedicate analizelor politicilor publice și asta spune mult despre impactul în lumea cercetării. În plan național, discuțiile lansate în FOHE-BPRC au contribuit la o creștere a eforturilor de internaționalizare a educației din România, prin lansarea de noi abordări de promovare, dar și prin dezvoltarea de strategii instituționale. Evident, aceste efecte nu se produc imediat după finalizarea conferinței. De multe ori sunt implementate cu ajutorul unor proiecte, inițiative legislative sau prin cooperare inter-instituțională. Dar în educație, adoptarea de politici și practici noi durează, iar obținerea de rezultate concrete durează și mai mult. Orice ar fi, comunicarea permanentă pe tema politicilor publice în educație ne permite să evităm reinventarea simultană a roții în mai multe țări, în același timp.



Un eveniment reper pentru evoluția BP și EHEA
Odată cu găzduirea Secretariatului Bologna în perioada 2010-2012 şi implicarea ţării noastre în organizarea Conferinţei Ministeriale EHEA în 2012 şi a Bologna Policy Forum asociat acesteia, rolul important al României în cadrul Procesului Bologna s-a consolidat puternic la nivel internaţional. Conştientizând importanţa acestor demersuri, România s-a remarcat de asemenea prin continuitatea implicării active în implementarea liniilor de acţiune şi atingerea obiectivelor Spaţiului European al Învăţământului Superior (SEIŞ/EHEA).
Conferinţa Cercetătorilor Procesului Bologna (Future of Higher Education – Bologna Process Researchers Conference, FOHE-BPRC) a devenit un punct de reper şi coerență printre cei interesaţi de Spaţiul European al Învăţământului Superior, respectiv evoluţia transformativă a Procesului Bologna. Cele trei ediţii precedente (2011, 2014, 2017) au beneficiat de participarea a peste 200 de cercetători europeni şi internaţionali, fiind organizate anterior Conferinţelor Ministeriale EHEA, pentru a încuraja dialogul între cercetători şi factorii decidenţi implicaţi în elaborarea politicilor publice educaţionale.
Anul 2020 marchează 21 de ani de Bologna Process şi 10 ani de EHEA, fiind un bun moment nu numai pentru a privi în trecut și a reflecta la cele mai importante realizări, dar, mai ales, pentru a contura noi direcții de urmat în anii viitori. FOHE-BPRC face parte din calendarul oficial EHEA de evenimente și conferințe, și are ca scop facilitarea dialogului dintre cercetători, experți și realizatorii de politici din domeniul învățământului superior. Mai mult, la fiecare dintre cele trei ediții anterioare, articolele științifice prezentate de către cei prezenți la eveniment au fost publicate în volume de cercetare publicate la editura Springer şi distribuite participanților prezenți la Conferințele Ministeriale din 2012, 2015 şi 2017. Volumele Springer aferente primei ediții a conferinței se află printre cele mai solicitate 25% volume online publicate de editura Springer, iar volumele aferente ediției 2015, disponibile în format open-access tuturor celor interesați, au intrat în top 3 cele mai descărcate publicaţii din domeniul educației. De asemenea, volumele din 2018 sunt și ele disponibile în format open-access și au înregistrat aproximativ 150.000 de descărcări. Toate volumele corespunzătoare celor trei ediții ale FOHE-BPRC sunt indexate în ISI/Web of Science.



Parerea ta conteaza:

(0/5, 0 voturi)

Lasa un comentariu



trimite