Revista si suplimente
MarketWatch
Inapoi Inainte

Cuvinte cheie

19 Februarie 2020



Autoritățile guvernamentale se referă în ultima vreme la triada cercetare-inovare-competitivitate, la tehnologiile generice esențiale. Este folosit termenul de digitalizare în locul celui de informatizare. Suntem mai aproape de limbajul folosit în UE.
Să ne referim mai întâi la cercetare. Potrivit Strategiei Naționale pentru Cercetare, Dezvoltare și Inovare (2014-2020), finanțarea cercetării din fonduri publice trebuia să crească la 0,83% din PIB în 2019, dar ea a fost de numai 0,12% din PIB, scăzând în raport cu 2012 (0,2 % din PIB). Este interesant că nimeni nu se întreabă de ce nu vin semnale din direcția zecilor de institute naționale de cercetare (care asigură volumul principal de activitate în România). S-au închis institute? S-au luat măsuri de restrângere a activității? Cercetătorii au ieșit în stradă sau au făcut grevă? Nimic din toate acestea. Un observator malițios ar putea spune: cercetarea a intrat în hibernare!
Există un raport recent al Băncii Mondiale, intitulat Romania. Laser valley. Development Scenarios (raportul complet este ușor accesibil pe Internet). Documentul analizează sectorul CDI la nivel național, pentru a arăta care este mediul în care se dezvoltă proiectul ELI-NP (laserul de la Măgurele). Concluziile sunt dure. Domeniul se află în criză latentă, datorită subfinanțării, resurselor umane limitate, politicilor ineficiente de inovare ș.a. Țara se află în coada clasamentelor europene și unele performanțe continuă să scadă. Raportul oferă totuși o șansă de valorificare a proiectului ELI-NP, deoarece acesta este implementat în Regiunea de Dezvoltare București-Ilfov, care acumulează cele mai importante resurse ale României (cercetători, firme inovative ș.a.). Întorcându-ne la situația institutelor, raportul de mai sus constată că acestea lucrează într-un regim de supraviețuire, aproximativ jumătate din bugetul acestora este asigurat de finanțare instituțională, iar finanțarea proiectelor în regim competițional este marcată de impredictibilitate, datorită tăierilor bugetare.
Strategia de specializarea inteligentă la nivel național (2014-2020), conține un sistem de domenii prioritare, tematici și obiective de interes maxim, care să ghideze cercetarea prin PNCDI și alte instrumente de finanțare. După părerea noastră, fiecare din cele patru direcții prioritare alese, grupează de fapt mai multe domenii diferite, cum este de pildă cazul direcției Tehnologia Informației și a Comunicațiilor, Spațiu și Securitate. Examinând mai în detaliu cele patru direcții de specializare (la care se adaugă și sănătatea) se constată că avem de fapt o structură hiperfină, care acoperă un foarte mare număr de direcții tematice. Rezultatul fărâmițării tematice, corelat și cu preocupările diverse ale institutelor naționale (a se vedea mai sus) este o premiză pentru irosirea fondurilor de cercetare, mai ales în condițiile în care resursele umane sunt limitate.
Problema tehnologiilor generice esențiale (TGE) a fost tratată superficial de așa-zisa specializarea inteligentă (deși existau studii prospective pe plan național). Aceleași tehnologii sunt greu de regăsit și în lista zecilor de Facilități de Interes Național. Lipsa de interes față de TGE contrastează cu politica din Horizon 2020, care le consideră vitale pentru competitivitatea Europei. Această abordare este relansată prin programul Horizon Europe (2021-2027) unde lista TGE este completată cu cea a tehnologiilor digitale (practic, din lista high-tech lipsește numai tehnologia spațială).
Am trecut deja într-o nouă epocă a erei digitale, în care tehnologia digitală este cuplată direct la realitatea fizică (naturală sau creată de om). Digitalizarea industriei creează premizele celei de a patra revoluții industriale (Industry 4.0, sau Factory 4.0). Cum se plasează România în acest context? Preluăm aici (https://www.startupcafe.ro/afaceri/firme-afaceri-it-vanzari-venituri.htm) rezultatele unei analize recente. Un punct pozitiv este (cităm) Afacerile din sectorul de tehnologie din România, de la cercetare-dezvoltare în inginerie la echipamente automatizate și software, vor atinge în acest an nivelul de 55 de miliarde de lei, cifră mai mult decât dublă față de nivelul din 2010. Pe de altă parte Industria românească se află la momentul unor decizii strategice – trebuie să facă pasul spre robotizare și digitalizare, spre Factory 4.0. Și mai departe, dincolo de dinamica business-ului în sectorul tehnologic, România se află la coada clasamentului european privind digitalizarea și robotizarea industriei.
O cotitură în domeniu depinde de politicile guvernamentale, de sprijinul acordat firmelor inovative, de politica de investiții a firmelor internaționale. Un actor adesea uitat este învățământul superior legat de sectorul digital, esențial pentru formarea resurselor umane. Această problematică se va regăsi în dezbaterea organizată de Academia Română la data de 20 februarie 2020, v. https://acad.ro/com2020/pag_com20_0220.htm.



Parerea ta conteaza:

(0/5, 0 voturi)

Lasa un comentariu



trimite