Revista si suplimente
MarketWatch
Inapoi Inainte

Ce mă aştept să învăţăm din această criză

19 Martie 2020



Degradarea situaţiei economice în perioada 2009-2010 pare să se fi derulat în slow motion prin comparaţie cu evoluţia crizei curente. Urmările vor fi probabil la fel de apăsătoare, poate chiar cu un plus de severitate la nivel social. Să sperăm însă că existenţa unei cauze primare biologice şi nu economice va duce la o recuperare rapidă. În partea plină a paharului se întrezăresc însă câteva măsuri, adoptate sub impactul crizei, pe care le putem păstra și pe termen lung.

Educaţia poate avea o componentă online semnificativă. Proiecte şi iniţiative au existat şi până acum, de la EDUCRED la licenţele de tip Microsoft Teams for Education şi Google for Education. Însă au fost doar demersuri izolate ale unor pasionaţi şi mai puţin o abordare instituţională bine reglementată. Copiii sunt foarte deschişi către online, iar tehnolgia necesară este omniprezentă. Mezina familiei a participat în ultimele zile la ore via Zoom, iar nivelul de entuziasm şi interacţiune a fost ridicat. După criză, fiecare școală ar trebui să aibă o platformă funcţională pentru predare la distanţă, o librărie de resurse educaţionale online şi un catalog digital funcţional.

Interacţiunea cu instituţiile statului să fie exlclusiv online. Nu mai există logica depunerii unui document pe hârtie în relaţie cu autorităţile. Şi nici a plații cash a vreunei taxe sau impozit. Dacă astăzi accentul este pus pe siguranţă, mâine ar trebui pus pe timp şi eficiență. Declaraţia recentă privind beneficiarii reali ai societăţilor comerciale, care trebuie depusă la ONRC într-un dosar cu şină alături de o cerere şi de o copie după CI, pare o glumă proastă în contextul digitalizării. Este un furt de timp care trebuie să înceteze. Milioanele de euro anunţate prin noile măsuri de finanţare pot fi direcţionate către proiecte de modernizare a administraţiei locale şi centrale și, chiar dacă pare o misiune imposibilă, Autoritatea pentru Digitalizarea României o poate duce la bun sfârşit.

Mersul la birou poluează şi consumă timp. Covid 19 a generat o adevărată frenezie pentru lucrul la distanţă. Legea care permite telemunca există de circa doi ani, însă cultura organizaţională aferentă lipseşte în multe companii. Cu siguranţă, atât angajatorii, cât şi angajaţii, vor observa că mersul la birou nu este întotdeauna cea mai bună alegere. Traficul ne consumă prea mult timp şi este un factor de poluare major, iar şedinţele sunt lungi şi stresante. Munca la distanţă elimină o parte din aceste neajunsuri. De asemenea, va permite oamenilor să se ocupe mai mult de familie şi hobbyuri, să locuiască la distanţă mai mare de centru etc. Tehnologiile din aria de colaborare, videoconferinţă şi teleprezenţă, precum şi comunicaţiile au evoluat semnificativ în ultimii ani. Dacă în discuţie adăugăm hologramele promise de 5G şi roboţii software care preiau sarcinile repetitive, perspectiva de viitor se schimbă fundamental.

Orice companie ar fi indicat să aibă un plan de continuitate a activităţii. Globalizarea ne-a arătat că un strănut poate ajunge în 24 de ore din China în Statele Unite. În România suferă companiile mici din turism, alimentaţie publică, transporturi şi servicii, unde, cel mai probabil, nici nu există o preocupare pentru continuitate şi managementul riscurilor în mentalitatea antreprenorială.

Online înseamnă mai mult decât social media. Autoizolarea asumată de mulţi a dus la o creştere a consumului de resurse online. Social media a devenit un canal suprasaturat şi atenţia multora s-a îndreptat către podcasturi, webinare, conferinţe digitale, muzee virtuale etc. Cred că putem descoperi noi forme de conţinut şi interacţiune pe care să le păstrăm pe termen lung.

O strângere de mâna contează cel mai mult. După câteva luni fără conferinţe şi întâlniri, vom aprecia mai mult întâlnirile directe şi discuţiile față în faţă, iar următorul sezon de evenimente va genera mult interes.



Tags: Editorial

Parerea ta conteaza:

(0/5, 0 voturi)

Lasa un comentariu



trimite