Revista si suplimente
MarketWatch
Inapoi Inainte

Transferul tehnologic, între provocările din trecut și speranțele pentru viitor

19 Martie 2020



Marius Mitroi, UEFISCDI: „Dezvoltarea unui sistem de transfer tehnologic funcțional și de succes este un proces îndelungat și costisitor“
La nivel național se discută oficial de peste două decenii despre importanța transferului tehnologic pentru cercetarea românească. Dovadă sunt cele aproape 140 de entități care activează în acest domeniu și numeroasele inițiative consemnate până în prezent. Cu toate acestea, rezultatele sunt încă mult sub nivelul așteptărilor. Există însă premise reale ca, în timp și printr-un efort susținut și coordonat centralizat, situația să evolueze în sens pozitiv și în România. Am detaliat aceste „puncte de plecare“ într-un dialog extins cu Marius Mitroi, expert în cadrul Unității Executive pentru Finanțarea Învățământului Superior, a Cercetării, Dezvoltării și Inovării (UEFISCDI).


Alegerea subiectului nu este întâmplătoare. UEFISCDI a realizat recent, în parteneriat cu Universitatea Politehnica din București, cu Ministerul Cercetării și Inovării și cu sprijinul cu Ambasadei Statelor Unite, o analiză a evoluției procesului de transfer tehnologic în România („Challenges from the past – Opportunities for the Future. Reflections on the Technology Transfer Process în România, 2020“) și a elaborat deja o serie de propuneri concrete de îmbunătățire, prezentate ca posibile măsuri de inclus în viitoarea Strategie Națională de CDI 2021-2027.




În ultimii 20 de ani, în România au existat numeroase preocupări și inițiative în domeniul transferului tehnologic, precum și instrumente de finanțare, prin intermediul PNCDI III (Subprogramul 2.2), POC AP 1 și, mai recent, POR AP 1. Și totuși, în pofida tuturor eforturilor și resurselor alocate, cu mici excepții, rezultatele au fost și rămân inconsistente. Care sunt principalele cauze care au generat această situație?
Experiența internațională arată că dezvoltarea unor sisteme de transfer tehnologic funcționale necesită timp și investiție constantă. În ultimii ani, în România au existat inițiative care au alimentat acest proces, dar domeniul cercetării și inovării evoluează în ritm alert și este nevoie de o coordonare sinergică a inițiativelor și de o abordare integrată. Anterior, a fost sprijinită crearea de infrastructuri de transfer tehnologic, acum credem că e momentul să le alimentăm cu cunoaștere și resursă umană. Toate într-un sistem asamblat unitar, adaptat dinamicii actuale, care să permită ducerea ideilor „disruptive“ în piață.

O astfel de abordare unitară s-a dorit a fi și ReNITT – Rețeaua Natională pentru Inovare și Transfer Tehnologic – un proiect MEdC-ANCS care urmărea stimularea inovării și transferului tehnologic.
Inițiativa ReNITT, una dintre piesele deja existente în acest sistem, a pornit ca o acțiune bună, menită să coaguleze toate entitățile care au ca preocupare domeniul cercetare-dezvoltare și să crească potențialul lor economic, prin valorificarea rezultatelor obținute de acestea în piață sub formă de produse, servicii sau, de ce nu, prin crearea de noi companii. Însă, din motive pe care nu le cunoaștem, această rețea are o vizibilitate foarte redusă a activității sale, cel puțin în mediul public, așa că este dificil de evaluat succesul măsurilor implementate și nu face obiectul activității noastre măsurarea eficienței sale. Propunerile noastre vin în completarea a ceea ce există acum în zona de transfer tehnologic și nu țintesc eliminarea altor factori sau actori.




Am amintit această inițiativă în ideea că există, probabil, și excepții notabile pe zona de transfer tehnologic, care pot reprezenta exemple de bună practică și pot fi valorificate în noua strategie de transfer tehnologic pe care o pregătiți.
Fiecare exemplu de bună practică reprezintă o sursă de inspirație pentru oricine dorește să îmbunătățească procesul de transfer tehnologic. Și la noi în țară au existat și există mai multe inițiative care au pornit din zona de cercetare și s-au transformat în produse economice. Însă în cazul lor nu putem vorbi de un model de transfer tehnologic care să respecte toate etapele metodologice. Aceste inițiative au beneficiat de anumite condiții care le-au facilitat accesul pe piață și care nu pot fi replicate în mod repetat. Exemplele de bună practică pe care le-am identificat și care au stat la baza recomandărilor noastre au reieșit dintr-o analiză complexă a experienței internaționale a altor țări, care s-au găsit la un moment dat în aceeași situație ca noi. Aceste exemple au fost adaptate nevoilor interne, ținând cont de contextul actual și de caracteristicile sistemului de transfer tehnologic din România.

Suntem pregătiți pentru Orizont Europa?
Să revenim însă în prezent și să privim și în viitorul apropiat. Cât de pregătiți suntem pentru noul Program Cadru de cercetare al Uniunii Europene, Orizont Europa, ce se va derula în perioada 2021-2027 și care pune accentul pe creșterea capacității aplicative a cercetării și dezvoltarea celei de transfer al rezultatelor în economie. Este actualul sistem de transfer tehnologic existent în România capabil să răspundă noilor exigențe ale CE?
În opinia noastră, în prezent, actualul sistem de transfer tehnologic se confruntă cu o provocare majoră: lipsa de capacitate. Și am identificat în acest sens o reală nevoie de investiții în resurse umane care să faciliteze procesul. Din acest motiv, estimăm că entitățile implicate în proces ar răspunde cu dificultate cerințelor europene. Motivul nu îl constituie calitatea cercetării sau resursele tehnice necesare desfășurării activității, ci mai degrabă dificultățile întâmpinate în asigurarea unui flux continuu, care să ducă rezultatul cercetării, din laborator sau din mediul de cercetare, în zona economică. Pe parcursul acestui traseu apar verigi lipsă care îl întrerup și, de cele mai multe ori, eforturile serioase depuse în cercetare-dezvoltare nu ajung în fața celor care pot beneficia de ele. Ne este clar că fără specialiști care să medieze conexiunea dintre cercetare și business, problema aceasta va produce din ce în ce mai multe efecte negative. De aceea, venim cu o serie de propuneri menite să faciliteze pregătirea profesională a acestui tip de resursă umană.

Se va acorda astfel mai multă atenție componentei de transfer tehnologic în viitoarea Strategie Națională de CDI 2021-2027?
Transferul tehnologic este, fără îndoială, un element esențial în valorificarea potențialului maxim al cercetării românești. Includerea acestuia ca o componentă principală în viitoarea Strategie Națională de CDI 2021-2027 este sinergic dinamicii europene în domeniul cercetării. Făcând conexiunea cu discuțiile din timpul Conferinței Innovative Enterprise Week 2019, organizată la București în iunie anul trecut, sub egida Președinției României la Consiliul UE, sprijinirea drumului de la idee la un proiect finanțabil este ceea ce urmărește Consiliul European pentru Inovare (EIC) prin Programul Pathfinder. Ar fi, așadar, o aliniere la agenda europeană.

Propuneri concrete pentru strategiile naționale
Ce măsuri concrete prevede strategia de transfer tehnologic dezvoltată de UEFISCDI?
UEFISCDI face propuneri ce alimentează Strategia Națională de Cercetare, Dezvoltare și Inovare și Strategia Națională de Specializare Inteligentă, în cadrul Proiectului SIPOCA 592, pe baza consultărilor cu actori-cheie din ecosistemul de inovare și inspirate din buna practică internațională. În domeniul transferului tehnologic, se are în vedereîmbunătățirea procesului, astfel încât acesta să fie complet funcțional. Urmărim crearea unei comunități de experți prin dezvoltarea și perfecționarea capacității specialiștilor din domeniu, pentru a putea asigura conexiunea dintre cercetare și mediul economic. Uitându-ne la modelele internaționale de succes, am văzut importanța existenței unui „driver instituțional“, care este un alt pilon al propunerii noastre: o entitate administrativă centrală care să coordoneze procesul, să poată elabora și implementa strategii și politici, să poată actualiza și îmbunătăți în mod continuu rezultatele procesului de transfer tehnologic. Nu în ultimul rând, propunem îmbunătățirea cadrului legal prin crearea de modele de documente cadru, adaptate domeniului, care să fie oferite ca punct de start actorilor interesați pentru elaborarea documentelor legale și pentru inițierea negocierilor. Existența acestora va face procesul de transfer tehnologic să fie predictibil și capabil să livreze rezultate în mod eficient.

Un centru de coordonare unic la nivel național
Care sunt argumentele în favoarea existenței unei entități instituționale destinate să coordoneze la nivel național politicile și strategiile de transfer tehnologic?
Așa cum spuneam anterior, această entitate instituțională are drept scop principal coordonarea sinergică și unitară a procesului. Este un aspect care, în momentul de față, lipsește în zona transferului tehnologic. O astfel de entitate ar putea aborda în mod coerent mecanismul de transfer tehnologic în România și ar putea să dezvolte programe, să inițieze propuneri legislative, să faciliteze implementarea lor și ar acționa ca un liant care unește toate mediile tangente transferului tehnologic: public, cercetare și academic și privat . În plus, ar fi capabilă să ia permanent pulsul domeniului și să actualizeze măsurile luate, astfel încât să rezulte un sistem de transfer tehnologic funcțional.

Ce instituție credeți că ar putea prelua o astfel de sarcină delicată?
În ceea ce privește identificarea candidatului optim, există două scenarii de implementare. Primul ar consta în crearea unei instituții de sine stătătoare, care să coordoneze întreg sistemul. Al doilea scenariu ar fi „incubarea“ acesteia într-o instituție deja existentă. Fiecare opțiune are puncte tari și puncte slabe, decizia finală putând fi luată doar de către autoritățile competente. Rolul nostru este de a face propuneri menite să producă rezultate eficiente.



Parerea ta conteaza:

(0/5, 0 voturi)

Lasa un comentariu



trimite