Revista si suplimente
MarketWatch
Inapoi Inainte

Despre date, inteligență, privacy, GDPR și Corona Virus, cu Rik Vera

19 Martie 2020



„Privacy nu există. Este un concept abstract. Sacrificând ceva ce oricum nu aveam, câștigăm siguranță, inclusiv în lupta împotriva Corona Virusului”
Am ajuns la conferința organizată de SAS pe 27 februarie 2020, SAS Roadshow – Road2AI, cu proaspătul virus de-abia intrat în România: se înregistra atunci un prim caz. Fiind hotel și mulți străini prezenți la conferință am scos o mască FFP3 din cele cumpărate încă din ianuarie și am intrat în sală. Lumea se uita ciudat atunci la mine. Din păcate în numai câteva săptămâni masca e noua normalitate. Key-note speech: Rik Vera, manager, investitor și autor al cărții „Managers The Day After Tomorrow”. A avut o prezentare light, entertaining, către un public preponderent din zona de business. Rik are un talent aparte să găsească metafore și comparații, să poată explica ușor concepte abstracte sau tehnologii complicate.

Există un bias al supraviețuitorului. Oamenii povestesc de ce au avut succes, însă asta nu este o garanție că înțeleg corect cauzele propriului succes. Din acest motiv prefer să încep cu greșelile. Ce ai greșit în business?
N-am fost niciodată un manager bun. Niciodată nu am facut nimic singur. Eu văd lucruri, însă nu pot să le la organizez într-o linie. Ca manager trebuie să poți să pui lucrurile într-o linie, iar eu de câte ori am încercat am eșuat. Și da, am eșuat de foarte multe ori. Însă sunt bun să îi fac pe oameni să viseze dincolo de ce au direct în fața lor și mai departe de lucrurile cu care sunt deja obișnuiți. Le deschid perspectivele asupra a ce pot deveni lucrurile în raport cu ceea ce sunt lucrurile acum. Dezavantajul meu a fost deci și avantajul meu în același timp. De altfel, mereu mă refer la mine ca fiind idiotul care conduce (the idiot in charge), nu CEO-ul.

Ce consideri că e important la o echipă de management?
Ai nevoie de oameni care sunt constant curioși. Dacă ai doar oameni concentrați pe ceea ce au de făcut în acest moment, nu avansezi.

Totuși, ce crezi despre companiile care sunt prea curioase? Crezi că există așa ceva? De exemplu încercările în blockchain, unele au promis foarte mult…
Eu am fost un investitor foarte timpuriu în blockchain, pe când aproape nimeni nu avea vreo idee că așa ceva există. Am avut astfel oportunitatea să am un meeting chiar cu Vitalik Buterin, tipul de la Ethereum, când era la început. Era încă foarte tânăr, slabănog, și cu o engleză foarte proastă. Am crezut însă în visul lui și am investit.
Dar mereu e la fel. Ai așteptări foarte mari la început, apoi nu se întâmplă pe cât de repede îți dorești și apoi renunți. Ei bine și deodată se întâmplă, dar tu ai renunțat demult. Iubesc citatul lui Bill Gates, cum că mereu supraestimăm tehnologiile în primii doi ani, iar apoi subestimăm schimbarea care vine după 10 ani.

Și asta crezi că se întâmplă acum și cu big data?
Toată lumea călărește hype-ul, apoi nu se întâmplă, hype-ul dispare și toată lumea renunță. Iar când vine tsunamiul, surferii sunt pe val, în timp ce restul se ceartă pe scaunele de pe plajă. Companiile de asigurare erau toate călare pe blockchain, și acum pare că au renunțat. Consider că dacă nu se preocupă acum de blockchain, peste ani nu numai că vor scadea în profituri, dar vor fi eradicate.

Eu am scris pentru o companie unde făceam hype la anumite trenduri, deși nu mereu aveam habar ce scriam, era după un research minimal online. Totuși postam ca expert. Ce crezi despre adevărații hype-men?
Uite fix, fix, hype words și buzz words sunt pericolul. Poate că e momentul să schimbăm anumite cuvinte pe care le folosim să descriem chestii. Big data recomand să devină data și atât, pentru că sunt oameni care au destule date, însă consideră că nu sunt valoroase pentru că nu sunt big. Al doilea e inteligența artificială. Trebuie să ne oprim să o numim inteligență, pentru că nu e inteligentă deloc, nu în sensul uman cel puțin. Oamenii au un tip de inteligență care nu e deloc similară cu ce poate face acum o mașină. Ar trebui să venim cu o nouă terminologie, pentru că dacă o numim inteligență, ori avem așteptări prea mari de la ea, ori o comparăm cu inteligența umană și atunci începem să nu mai credem că e utilă deloc, pentru că nu e inteligentă în aceiași termeni. Este inteligentă, însa este o inteligență extraterestră, diferită de inteligența umană.

Se vorbește mult despre inteligența augmentată de dispozitive, despre cum viitorul arată mai mult ca o simbioză între om și mașină.
Sunt alții care spun că dispozitivele ne tâmpesc. Ne tâmpesc oare dispozitivele? Evident că nu. De fapt, creierul nostru este atât de inteligent încât își dă seama că nu are de ce să țină minte ceva când este ușor accesibilă informația cu ajutorul unui dispozitiv pe care îl ai mereu la îndemănă. Deci creierul nostru e inteligent, pentru că vede obiectul ăsta ca o extensie (n. red: arată către smartphone-ul lui. Se gândește: de ce să consum eu timpul și energia lui Rik, când am acest dispozitiv?).

Sunt oameni care intră în panică dacă pică internetul. Ce ne facem în fața unei probabilități de mutație de virus sau bacterie?
Chiar așa. Avem acum acest corona virus și spunem că nu e o problemă serioasă (n. red: era 20 februarie). Totuși se pare că virusul va infecta cam 60% din populație pe cel mai rău scenariu, din care 2% mor. Asta înseamnă aproape 85 de milioane de oameni.
Acum să ne imaginăm că ar fi un virus mult mai sever. Sunt un mare susținător al utilizării big data. Acum bâjbâim, ghicim cine e infectat, cine nu e, pe unde au călătorit. Eu susțin să îl întrebăm pe Google, că știe mai bine. Google chiar știe pe unde a călătorit cineva. Uite, tu ai acest smartwatch, eu am Facebook… Dacă tu ai ști că am virusul ai putea să te ferești, fără să fie nevoie să închidem un oraș întreg (n. red: la data interviului nu era niciun oraș din Italia închis). Cu cine s-a întâlnit? Ne uităm pe GPS. Asta e puterea adevărată a big data, dar pentru asta vom fi nevoiți să renunțăm la acest concept abstract de privacy.
Pentru mine conceptul de privacy nu e chiar atât de abstract. Consider că e cumva o falsă alegere, că putem avea și tracking și privacy, într-o oarecare măsură.
Privacy nu există. Este un concept abstract. În realitate nu avem niciun fel de privacy.



Atunci ce crezi despre GDPR?
GDPR a fost creat nu să protejeze consumatorii de companii, ci companiile de consumatori. Trebuie să îl regândim. Companiile trebuie să trateze clienții ca pe niște prieteni. Dacă eu și cu tine suntem prieteni, eu știu multe despre tine, tu știi multe despre mine, eu am încredere în tine cu datele mele, iar tu ai încredere în mine cu datele tale. Asta înseamnă prietenie, nu? E la fel și cu companiile. Dacă o companie îți abuzează datele, o blamezi, dar vezi tu, ești parte dintr-o rețea, așa că poate că și alții care fac parte din rețeaua ta vor refuza serviciile companiei respective. Cu GDPR ai un mod să îți protejezi compania de clienți nesatisfăcuți. Au fost companii care au fost omorâte de un client nesatisfăcut. Companiile sunt atât de speriate de clienți încât nu au nevoie de GDPR ca să le abuzeze datele. Companiile inteligente nu îți vor abuza datele intenționat. Oricum apăsăm DA, DA, DA fără să citim o iotă, și asta pentru că avem încredere în compania respectivă. Dacă nu am avea încredere ar mai conta GDPR? Eu am cutia Amazon și am și Google Home acasa. Sunt oameni care îmi atrag atenția: hey, știi că te ascultă? Așa, și? Dacă mă ascultă ce se întâmplă? Eu știu cam câtă putere de procesare consumă companiile să mă poată asculta și să îmi analizeze datele și știu cât de primitiv e încă sistemul. Poți asculta miliarde de oameni pe planetă, dar știu că nu au nicio șansă să ne asculte pe toți în același timp, în timp real, astfel încât să obțină informația corectă, pentru că nu au puterea de calcul.
Sunt lucruri pe care oamenii trebuie să înteleagă că se exclud reciproc. Libertatea și egalitatea, de exemplu, sunt opuse. Ori toată lumea e liberă, și atunci nu suntem egali, ori toți suntem egali, dar ne pierdem libertatea. La fel e și cu securitatea și cu privacy. Ori avem privacy total, dar atunci nu mai putem garanta siguranța, ori putem alege siguranța, însă trebuie să renunțăm la privacy.
E o problemă de alegere. Nici măcar nu vreau să îi zic stânga vs. dreapta. Avem de ales între să rămânem în Evul Mediu sau să ne dăm seama că au trecut deja 20 de ani din secolul 21. Avem big data, avem dispozitive pe care le purtăm la mâini, aceste dispozitive știu exact unde ne aflăm și cum ne comportăm. Avem setul complet să intrăm în secolul 21.
Vreau să cedez privacy pentru că oricum nu am niciun privacy. Să fim serioși, de fapt nu renunțăm la absolut nimic din ce nu am pierdut oricum deja. Problema nu e să alegem între libertate și egalitate, ci să găsim un echilibru între cele două.

Ce părere ai despre UIPath, unicornul românesc?
Nu am auzit de el.



Tags: ITC, SAS Romania

Parerea ta conteaza:

(0/5, 0 voturi)

Lasa un comentariu



trimite