Revista >> Aprilie 2020 [Nr. 223] >> Top Story

INCAS contribuie la dezvoltarea unei noi generaţii de elicoptere și experţi în cercetarea aeronautică europeană

Radu Ghitulescu

23 Aprilie 2020

Pe lângă designul fuzelajului, INCAS a asigurat în cadrul RoRCraft şi integrarea sistemelor şi echipamentelor în fuzelaj, precum şi interfaţarea cu celelalte elemente structurale: fuzelaj posterior, aripi, tren de aterizare, capotaj motor etc. Cât de complicat a fost acest demers? În ce măsură succesul demonstratorului RACER depinde de calitatea proceselor de integrare şi interfaţare, de funcţionarea ireproşabilă a anasamblului şi subansamblelor care compun fuzelajul?
Ing. Adrian Gâz: Pentru a avea o imagine asupra complexității cerințelor la care a trebuit să răspundem, vă voi dezvălui numărul de interfețe pe care INCAS le-a implementat în perimetrul alocat: 359. Dintre acestea, aproximativ 20% sunt interfeţe critice, adică impactul unei modificări se răsfrânge direct asupra configuraţiei elicopterului şi asupra capacităţii structurii de a răspunde la sarcinile impuse prin regulament sau de proiect. Apoi, aproximativ 65% reprezintă interfeţe importante ce nu au un impact direct asupra configuraţiei elicopterului, dar au un impact structural. Toate aceste interfeţe au fost implementate în structură, în cazul unora negociindu-se impactul din punct de vedere al producţiei şi al costurilor. Implementarea tuturor acestor interfeţe nu a fost un proces uşor. Au fost realizate o mulţime de studii (în cazul unor interfeţe complexe chiar şi 8 iteraţii) care au implicat evaluări din punct de vedere al masei, al capacităţii de producţie, al performanţelor, al siguranţei etc. şi în care au activat echipe complexe, formate din design, stress, arhitecţi şi specialişti ai sistemului respectiv. Totul, în cele mai multe cazuri, în contratimp. Legat de succesul demonstratorului RACER, bineînţeles, calitatea şi cerinţele unei interfeţe cad în sarcina sistemului respectiv, însă modalitatea de implementare a fost în sarcina INCAS. Aşa cum am menţionat, principalii inamici au fost mereu masa şi timpul.

Care au fost principalele provocări şi dificultăţi cu care dumneavoastră, în calitate de Project Manager, echipa INCAS implicată şi partenerul ROMAERO v-aţi confruntat şi depăşit în derularea proiectului RoRCraft? Dar satisfacţiile?
Ing. Adrian Gâz: Aş începe prin a spune că iniţial am fost numit Lead
Design, poziţie din care a trebuit să câştig încrederea partenerilor internaţionali în ceea ce priveşte capacitatea consorţiului RoRCraft pe parte de proiectare şi fabricare. Nu a fost o muncă uşoară, întrucât cerinţele de proiect au fost foarte multe, timpul de asimilare nu atât cât mi-aş fi dorit, iar în unele cazuri timpul de reacţie la anumite soluţii tehnice solicitate a fost inimaginabil de scurt. Şi sunt sigur că nu aş fi reuşit fără susţinerea echipei de design şi stress, care a reacţionat mereu în modul cel mai profesional posibil. De-a lungul acestei perioade de timp, stresul diverselor provocări ale proiectului s-a mai diminuat, odată cu dobândirea cunoştinţelor specifice de proiect. Ajuns în poziţia de Project
Manager, zona de confort a fost afectată din nou, ca urmare a noilor responsabilităţi. Un lucru dificil pentru mine a fost să deleg responsabilităţi din zona de Lead Design, lucru rezolvat în final prin crearea unui nucleu de ingineri cu suficientă experienţă şi capacitate de a lua decizii. Noua poziţie, de Project Manager, îmi dă posibilitatea să înţeleg mai bine anumite procese din afara sferei de influenţă a unui Lead Design, ceea ce, din punctul meu de vedere este un câştig. Relaţia cu partenerul de consorţiu ROMAERO este una foarte bună, comunicarea la diverse niveluri (tehnic, financiar, managerial) fiind excelentă. În acest moment ne provocăm reciproc, în sensul pozitiv al cuvântului, reuşind o armonizare a planificării de fabricaţie a reperelor cu capacitatea INCAS de a furniza în timp util documentaţia de execuţie.
Am traversat cu RoRCraft o perioadă frumoasă, aş zice irepetabilă, în condiţiile în care şansa de a participa la crearea unei aeronave noi, de o asemenea anvergură, este foarte mică. Sunt un norocos!

Reluăm întrebarea având drept interlocutor Responsabilul proiectului RoRCraft.
Dr. ec. Daniela Mocenco: Provocările pe parcursul derulării proiectului au fost multe. În primul rând corelarea activităţilor din proiecte cu selecţia şi pregătirea specialiştilor. Stabilirea tipurilor de materiale necesare pentru dezvoltarea tehnologiilor, în conformitate cu standardele din domeniul aerospaţial. Aici nu mă refer la cât durează procedura de achiziţie publică. Există standarde speciale elaborate de comunitatea din aeronautică, iar pe de altă parte, pentru a putea achiziţiona anumite materiale destinate acestui proiect, au fost necesare obţinerea anumitor aprobări din partea coordonatorului de proiect, Airbus Helicopters. Asigurarea infrastructurii necesare pentru a avea acces la instrumentele necesare pentru proiect a fost un alt element cheie pe care l-am pus la punct. Un alt aspect esenţial a fost noutatea cercetării. Nu în ultimul rând, importantă a fost şi componenta ce a vizat implicarea tinerilor cercetători, pregătirea şi menţinerea acestora în activităţile din proiect. Satisfacţiile în finalizarea unui astfel de proiect decurg din capacitatea tehnică şi organizatorică de a participa cu expertiza noastră la un program major european, care va marca viitorul construcţiei aeronavelor cu aripi rotative şi capacitatea de a dezvolta astfel de produse.

RoRCraft nu este doar un proiect de succes, ci sursa de noi oportunităţi şi proiecte. Complementar RoRCraft a fost gândit şi a apărut RoRCraft CompAct, care a susţinut realizarea RACER. Ce activităţi suport au fost dezvoltate în acest nou proiect? Care este însă miza CompAct, care depăşeşte graniţele RACER?
Dr. ec. Daniela Mocenco: Activităţile dezvoltate în proiectul RoRCraft CompAct au constat în consolidarea soluţiilor tehnice şi a tehnologiilor de execuţie, prin proceduri de testare şi validare dezvoltate pentru RACER. Aceste activităţi suport au fost realizate în conformitate cu standardele şi cerințele EASA – European Union Aviation Safety Agency. Astfel, proiectul RoRCraft CompAct contribuie la certificarea unei noi configuraţii de elicopter, dezvoltat cu tehnologii de ultimă generaţie, precum demonstratorul RACER. Proiectul permite utilizarea expertizei dezvoltate în cadrul celorlalte proiecte Clean Sky 2 şi H2020 şi oferă posibilitatea creșterii implicării României în cercetarea europeană, în perspectiva viitorului program Orizont Europa.

Cum aţi asigurat reorientarea şi angrenarea cercetătorilor din diferite colective INCAS în cele două proiecte? Câte noi posturi de cercetare au fost create?
Dr. ec. Daniela Mocenco: Implicarea cercetătorilor s-a realizat pe parcursul activităţilor din cadrul programului şi în funcţie de cerinţele existente. Am integrat în echipa proiectului tineri cercetători şi specialişti din diverse colective, care s-au adaptat într-un timp foarte scurt în preluarea activităţilor din proiect. Menţionez faptul că pe lângă suportul financiar obţinut în cadrul acestor proiecte, institutul la rândul lui contribuie semnificativ d.p.d.v. financiar la susţinerea tuturor activităţilor necesare pentru finalizarea proiectului.
Referitor la numărul de posturi înființate, un exemplu concret este proiectul RoRCraft CompAct, unde crearea de noi posturi de cercetare a fost unul din indicatorii de realizare. Sunt 15 posturi create în cadrul proiectului RoRcraft CompAct, din care 12 sunt ocupate de tineri cercetători, iar 3 sunt ocupate de persoane cu experienţă, care au lucrat în cadrul programelor de dezvoltare de aeronave ale companiilor din străinătate.

Buna relaţie cu partenerul din consorţiu a fost o componentă esenţială în reuşita proiectului. Cum a decurs colaborarea dintre INCAS şi ROMAERO pentru RoRCraft şi RoRCraft CompAct? Cât de bine funcţionează acest tandem?
Dr. ec. Daniela Mocenco: La momentul în care am intrat în echipa de proiect, INCAS se pregătea să încheie un nou raport de negociere cu coordonatorul proiectului Airbus Helicopters, prin care ROMAERO urma să preia activităţi de fabricaţie care fuseseră iniţial prevăzute pentru IAR Braşov. ROMAERO în cazul de faţă se ocupă cu partea de fabricaţie a fuzelajului şi a specimenelor de test.
Colaborarea cu partenerul nostru se realizează îndeaproape prin participarea la şedinţele şi teleconferinţele care au loc în cadrul proiectului. De asemenea, sunt organizate vizite săptămânale între INCAS şi ROMAERO, scopul fiind sprijinirea reciprocă în corelarea, pregătirea şi adaptarea tuturor elementelor necesare pentru realizarea activităţilor. Totodată, activităţile de fabricaţie a fuzelajului au început şi sunt monitorizate de INCAS şi de Airbus Helicopters.

RoRCraft şi RoRCraft CompAct au linii de finanțare separate și vizează ţinte diferite. Cum aţi reușit să gestionați optim cele două proiecte?
Dr. ec. Daniela Mocenco: În cadrul programului RACER activităţile au constat în iniţierea demersurilor de proiectare a fuzelajului. Un aspect important a constat în formarea echipelor de cercetare pentru partea de design (proiectare) şi partea de stress (rezistenţă) şi asigurarea infrastructurii necesare pentru ca aceştia să poate desfăşura activităţile din proiect.
În cadrul proiectelor RoRCraft şi RoRCraft CompAct am integrat activităţile cu privire la pregătirea membrilor din proiect, precum şi activităţile pentru testarea şi validarea tehnologiilor de execuţie.
Fiecare proiect a avut tipuri de finanţare diferite, condiţii şi proceduri diferite de derulare. Am ţinut cont de toate aceste aspecte în alocarea cheltuielilor necesare pentru activităţile din proiect.
Evident că planificarea realizării activităţilor programului RACER s-a modificat, iar o parte din activităţi au fost decalate cu aproximativ 1 an şi jumătate. Acest lucru a determinat şi necesitatea adaptării activităţilor întreprinse în proiectele RoRCraft şi RoRCraft CompAct, dar în final, cu toate obstacolele cauzate de decalarea unor activităţi ale proiectului principal, există rezultate consistente, iar progresul este semnificativ.

RoRCraft şi RoRCraft CompAct
Programul realizării demonstratorului tehnologic RACER (Rapid and Cost-Efficient Rotorcraft), finanţat de Comisia Europeană prin Clean Sky 2 și coordonat de Airbus Helicopters, este asigurat de proiecte suport, dezvoltate în ţările implicate. În România, funcționează Consorţiului RoRCraft, reprezentat de INCAS, responsabil pentru designul fuzelajului RACER, şi ROMAERO, partenerul industrial care va produce acest fuzelaj. INCAS este totodată coordonatorul Consorţiului şi al proiectelor RoRCraft şi RoRCraft CompAct, finanţate de autorităţile contractante din România.
Prin proiectul RoRCraft institutul utilizează facilitățile proprii și resursa umană de cercetare pentru realizarea fuzelajului elicopter demonstrator la nivelul tehnologiilor actuale, în conformitate cu cerinţele regulamentare şi de proiect. Elicopterul Demonstrator deschide drumul pentru dezvoltarea unei noi configuraţii de aparate de zbor, cu calităţi superioare celor existente, oferind o nouă dimensiune aeronavelor cu aripi rotative. Managerul și coordonatorul programului RoRCraft este directorul general al INCAS, dr. ing. Cătălin Nae.
Complementar, printr-un proiect asociat, RoRCraft CompAct, INCAS contribuie decisiv la formarea unei noi generații de specialiști în structuri aeronautice și pune bazele unor competențe cu impact pe termen lung pentru industria românească de profil. Obiectivul general al proiectului RoRCraft CompAct îl reprezintă creşterea capacităţii de cercetare-dezvoltare aplicativă a INCAS, concomitent cu asigurarea mediului de valorificare a potenţialului inovativ asociat cu dezvoltările tehnologice «Green» pentru procese de fabricaţie în sectorul aerospaţial, prin dezvoltarea unei platforme tehnologice de nouă generaţie, unică în regiune, capabilă să valorifice potenţialul inovativ şi de transfer tehnologic în domeniul aerospaţial.