Revista si suplimente
MarketWatch
Inapoi Inainte

ISSEE, prima instituţie din Romnia care cștigă un ERC Advanced Grant

23 Aprilie 2020



Cum a făcut tiparul legătura între creştinii români şi cei arabi? O nouă cale de colaborare între Europa şi Orient, explorată de un institut al Academiei Române

Institutul de Studii Sud-Est Europene al Academiei Române (ISSEE) este câștigătorul unuia dintre cele 48 de ERC Advanced Grant oferite anul acesta, la secțiunea Științe Sociale și Umaniste, de Consiliul European pentru Cercetare (ERC). România obține în premieră un astfel de grant, proiectul de cercetare propus de ISSEE fiind singurul proiect românesc aflat pe lista câștigătorilor. TYPARABIC – Primele cărți tipărite în limba arabă pentru creștinii arabi. Transferuri culturale între Europa de Est și Orientul Apropiat otoman în secolul al XVIII-lea este coordonat de dr. Ioana Feodorov și va fi realizat de o echipă internațională.

Proiectul își propune o analiză aprofundată a legăturilor dintre Țările Române și alte state din Sud-Estul Europei, pe de o parte, și creștinii arabi din Imperiul Otoman, pe de altă parte, din perspectiva progresului social pe care l-a adus în Orientul Apropiat cultura tiparului în secolul al XVIII-lea, la care românii au contribuit în mod esențial.
Cercetarea vizează în primul rând transferul de tehnologie a tiparului din Țara Românească și Moldova către ținuturile orientale guvernate de Poarta Otomană, în beneficiul creștinilor arabofoni, de rit bizantin și catolici. În al doilea rând, urmează să fie realizat un repertoriu descriptiv și sistematic al tuturor cărților arabe tipărite între 1701 și 1800 în Țările Române, Liban, Siria și ținuturile învecinate.

Relațiile culturale dintre zona balcanică și comunitățile creștine din Orientul Mijlociu au fost cel puțin în timpul Imperiului Otoman foarte complexe. Întelegem din tema proiectului pe care îl conduceți că tipografii din Țările Române au avut un rol esențial în consolidarea legăturilor cu creștinii arabofoni din provinciile otomane...
Dr. habil. Ioana Feodorov: Vizitele repetate și, uneori, de lungă durată, ale unor patriarhi ai Bisericii Antiohiene la Iași, Târgoviște și București între 1698 și 1747 au avut ca urmare apariția unui corpus de scrieri arabe creștine privitoare la istoria românilor – note de călătorie, relatări despre evenimente istorice, sfinți, monumente, domnitori, dregători etc. – și, deosebit de important, colaborarea cu marii tipografi de aici pentru imprimarea de cărți arabe necesare preoților și credincioșilor sirieni și pentru transferul tehnologiei tiparului către Alep. Istoria tiparului arab a început în Răsăritul Europei și în Orient cu lucrarea realizată împreună de Antim Ivireanul, cărturar și tipograf de geniu, viitor mitropolit al Ungrovlahiei, și Atanasie al III-lea Dabbās, mitropolitul Alepului, patriarh al Antiohiei aflat între două păstoriri. Două cărți în limbile greacă și arabă au fost tipărite în 1701 (Snagov) și 1702 (București) la cererea lui Atanasie Dabbās – primul pas în împlinirea unei vechi aspirații a ierarhilor Bisericii Antiohiene: aceea de a pune la îndemâna preoților din regiunea Levantului cărți de cult în limba vernaculară, araba, întocmite după versiuni traduse și diortosite de mari cărturari arabi creștini. Continuarea lucrării a fost asumată de Atanasie Dabbās, care a primit în dar, la întoarcerea sa în Siria în 1705, materialul tipografic arab creat de Antim Ivireanul și a continuat la Alep, într-o tiparniță înființată de el în reședința mitropolitană, lucrarea începută în Țara Românească. Următorul episod îl constituie imprimarea unor cărți arabe la Iași sub îngrijirea patriarhului Silvestru al Antiohiei, călător în Moldova și în Țara Românească între anii 1735–1747. El a imprimat la Iași, în tiparnița Mănăstirii Trei Ierarhi, mai multe cărți în limba arabă, cu alfabet arab. Așa cum se întâmplase și mai înainte în Muntenia, tipăriturile arabe au fost realizate cu muncă, finanțare și meșteșug românesc. Primind în 1746 ca metoc al Patriarhiei Antiohiene Mănăstirea Sfântul Spiridon din București, patriarhul Silvestru a adus aici mai mulți călugări care, cu sprijin local, au continuat activitatea începută la Iași, prin tăierea și turnarea de litere arabe. În mod firesc, un proiect care să lămurească rolul esențial al tipografilor din Țările Române în transferul tehnologiei tiparului arab către creștinii arabofoni din provinciile otomane poate fi cel mai bine realizat la București. Acest element a contat, după cât se vede, în decizia ERC de a acorda grantul solicitat de noi.

Până când să gândiți acest proiect, ați mai derulat programe de studiu pe teme similare?
Dr. habil. Ioana Feodorov: Mă ocup de circa 30 de ani de cercetarea relațiilor dintre români și creștinii arabofoni din Patriarhia Antiohiei (cu reședința la Damasc). Am publicat mai multe cărți, dintre care una a primit premiul Academiei Române în 2008 (Dimitrie Cantemir, The Salvation of the Wise Man and the Ruin of the Sinful World, ediție arabă, traducere engleză, Editura Academiei Române). A doua ediția a acestei cărți, revăzută și adăugită, a fost publicată în 2016 de Editura Brill (Leiden). De două decenii desfășor un amplu proiect de traducere integrală din limba arabă și editare critică a Jurnalului arhidiaconului sirian Paul din Alep, care a călătorit timp de șapte ani (1652-1659), însoțindu-l pe tatăl său, Patriarhul Bisericii Antiohiene Macarie al III-lea Ibn al-Za’im (1647-1672), la Constantinopol, în Moldova, Țara Românească, Țara Cazacilor (Ucraina) și ținuturile Moscovei (Rusia). Am organizat trei colocvii internaționale pe teme legate de acest proiect. A treia temă majoră legată de acest domeniu este chiar aceea a începuturilor tiparului arab: după cercetări de două decenii, în 2016 am publicat lucrarea Tipar pentru creștinii arabi. Antim Ivireanul, Atanasie Dabbās și Silvestru al Antiohiei, Editura Istros, Brăila. Toate aceste cercetări și lucrări au condus la numeroase participări la reuniuni științifice naționale și internaționale și câteva zeci de studii și articole publicate (v. https://ioanafeodorov.academia.edu/).

Cine sunt cercetătorii care alcătuiesc echipa dumneavoastră, ce instituţii academice reprezintă?
Dr. habil. Ioana Feodorov: Membrii echipe de bază ai proiectului TYPARABIC sunt cercetători ai tiparului, ai literaturii arabe creștine, ai istoriei Bisericilor orientale, ai limbii și artei bisericești proprii arabilor creștinii din Siria, Liban și Țara Sfântă, ai relațiilor dintre Bisericile Ortodoxe din Țările Române, Ucraina, Rusia și cele răsăritene. Celor trei colegi din Institutul de Studii Sud-Est Europene al Academiei Române (Mihai Țipău, Radu Dipratu și Oana Iacubovschi) li se alătură Pr. arhim. Policarp Chițulescu, directorul Bibliotecii Sfântului Sinod al B. O. R., cunoscut expert în carte veche și tipar. Am invitat în echipă trei colaboratori apropiați din Turcia, Liban și respectiv Belgia, cu care am lucrat la unele dintre proiectele sus-menționate. Am conceput echipa astfel încât să acoperim împreună întreaga paletă de teme cuprinse în proiect: istoria tiparului, artele imprimeriei, istoria bisericească, politică și socială a spațiului creștin arabofon, relațiile dintre Bisericile creștine și ale acestora cu cârmuirile din fiecare țară unde au funcționat primele tiparnițe arabe. Foarte important, echipa cuprinde cunoscători ai unui mare număr de limbi necesare pentru desfășurarea proiectului: română, arabă, greacă, ucraineană, rusă, engleză, franceză și turcă.

Au fost tipărite direct, pe actualul teritoriu al României, cărţi creştine, de cult, cu caractere arabe? Cum ajungeau ele în Orientul Mijlociu?
Dr. habil. Ioana Feodorov: Au fost tipărite în greacă și arabă (adică în limba arabă, cu alfabet arab) de către Antim Ivireanul și mitropolitul antiohian Atanasie Dabbas în 1701 și 1702 două cărți liturgice arabe, un Liturghier la Snagov și un Ceaslov la București. La Iași, în Moldova, Patriarhul Silvestru al Antiohiei a tipărit în 1745-1747 cinci cărți creștine numai în limba arabă, iar după aceea a supravegheat tăierea de literă tipografică arabă la București, la Mănăstirea Sf. Spiridon (Vechi). Cărțile ajungeau în Răsărit ca daruri făcute de domnii români și de unii ierarhi (Constantin Brâncoveanu, Antim Ivireanul, Ioan și Constantin Mavrocordat ș.a.). Ele nu au fost comercializate precum cărțile arabe de cult tipărite în Occident, care erau destinate fie pieței cărții din răsăritul Mediteranei, fie activităților misionarilor catolici (iezuiți).

Va fi şi o cercetare în teren? Dacă da, ea se va face şi în Siria, care e o zonă de conflict?
Dr. habil. Ioana Feodorov: Proiectul are o componentă majoră de cercetare în numeroase biblioteci din străinătate, atât în Europa occidentală, Liban, Siria, la Ierusalim și Alexandria, cât și în biblioteci mănăstirești din țările arabe. Nu ne vom deplasa în zone de conflict, dar vom încerca pe toate căile să obținem informații utile cercetării noastre.

Conţin aceste cărţi de cult şi ilustraţii cu chipuri umane sau, ca în cele islamice, acestea lipsesc?

Dr. habil. Ioana Feodorov: Literatura arabă creștină nu cunoaște interdicția islamică privitoare la reprezentarea ființelor însuflețite. Cărțile tipărite în arabă în prima jumătate a secolului al XVIII-lea cuprind numeroase gravuri care reprezintă toate chipurile sfinte: Iisus Hristos, sfinți, îngeri, animale aparținând simbolisticii creștine.

Căror denominaţii creştine din spaţiul oriental se adresau aceste cărţi: maroniţi, melkiţi, siriaci, ortodocşi, greco-catolici, copţi? Aţi luat legătura cu conducerile acestor ramuri de cult şi veţi colabora cu ele?
Dr. habil. Ioana Feodorov: Personalitățile Bisericii Antiohiene care s-au ocupat de tipărirea de cărți bisericești le-au destinat eparhiilor antiohiene, așadar creștinilor de rit bizantin, știut fiind că abia în 1724 s-a despărțit de Biserica Antiohiană originară o Biserică catolică unită cu Roma. Strădaniile creștinilor din Siria și Libanul de azi de a deschide ateliere tipografice în care să fie imprimate cărți arabe pentru slujitorii altarelor și pentru poporul evlavios nu au ținut seama de confesiune: greco-ortodocși, catolici uniți cu Roma, greco-catolici, maroniți – cu toții au avut același țel civilizator. Prezența în colecțiile diferitelor confesiuni și însemnările de pe cărțile tipărite de ortodocșii arabi demonstrează că ele au circulat și în comunitățile catolice, maronite și greco-catolice. Vom colabora atât cu arabiști aparținând acestor confesiuni, cât și cu autorități bisericești, acolo unde se va dovedi necesar (de pildă, pentru a obține accesul la unele biblioteci, arhive și colecții).

Speraţi să identificaţi şi cărţi creştine tipărite în arabă în secolele XVIII-XIX, a căror existenţă nu e până acum cunoscută sau repertorizată?
Dr. habil. Ioana Feodorov: Proiectul se limitează la prima jumătate a secolului al XVIII-lea, perioada în care s-a tipărit pentru prima oară în limba arabă în Europa răsăriteană și în provinciile otomane, pentru creștinii levantini. Este posibil să descoperim cărți arabe din această perioadă care nu sunt cunoscute încă. Avem deja un caz: un Acatist al Maicii Domnului în arabă, care conține o gravură a icoanei reprezentând Bunavestire ce provine din atelierul lui Antim Ivireanul, dar despre care nu se știe unde, când și de către cine a fost tipărită.



Parerea ta conteaza:

(0/5, 0 voturi)

Lasa un comentariu



trimite
Ramiro Sofronie
Distinse felicitÄri dnei dr. Ioana Feodorov, cinste Institutului cu nume lung al Academiei. Este într-adevÄr o performanÈÄ ÈtiinÈificÄ care onoreazÄ atât autoarea cât Èi Institutul. Succesul este pe deplin meritat. Doamna dr. Feodorov lucreazÄ de trei decenii la un proiect continuând de fapt Èi strÄdaniile distinsului sÄu tatÄ, Acad. Virgil Cândea, pe care am avut onoarea sÄ-l cunosc încÄ din August 1968. Ãn plus, dna dr. Feodorov este o cercetÄtoare de o vastÄ culturÄ, extrem de riguroasÄ Ã®n ceea ce gândeÈte Èi scrie, foarte atentÄ la detalii Èi cu un spirit elegant de comunicare cu partenerii de echipÄ. Ètie cum sÄ facÄ fapte bune. SÄ fie într-un ceas bun!
23 Aprilie 2020, 08:28:02