.jpg)
Academia Română a fost creată în 1866 pentru a cristaliza cele mai înalte valori intelectuale din provinciile românești într-o societate erudită menită să consolideze identitatea națională pe baza a patru componente esențiale: limbă și literatură, istorie, etnografie și cultură. La...
Domeniu >> Categorie >> Tip Continut
Transformarea digitală – o regândire a perspectivei Cum va evolua România?
Cu puțin înainte ca pandemia prilejuită de noul coronavirus să invadeze continentul nostru, la 10 martie 2020, Comisia Europeană lansa programul său pentru o Europă verde și digitalăI, o strategie industrială care să asigure competitivitatea UE pe plan mondial. Au trecut numai câteva săptămâni și Europa are cu totul alte prioritățiII. Lumea nu va mai fi niciodată aceeași – este afirmația clișeu în aceste zile. Este greu de prevăzut care va fi impactul de durată asupra scenariului ante-criză care prevedea o lume schimbată de tehnologie. Nu vom face speculații legate de acest subiect. Încercăm să creionăm situația prezentă, cu gândul la problemele mai vechi sau mai noi ale României.
Digitalizare și transformare digitală
La nivelul actual al tehnologiei digitale, în țările dezvoltate au fost informatizate serviciile administrative, financiare, de sănătate. După un deceniu de utilizare a telefonului inteligent, cetățeanul are la dispoziție un dispozitiv portabil și relativ puțin costisitor pentru comunicații la nivel global, pentru telefonie și internet (incluzând comunicare în rețele de socializare și acces video). În sistemele digitale de comunicații puterea de stocare și procesare este amplificată prin rețele digitale de tip cloud, cu ajutorul cărora unele companii își pot externaliza sistemele informatice. Infrastructurile energetice, de utilități și transport sunt și ele într-o mare măsură digitalizate și incluse în rețele. Nici nu mai vorbim de tehnologia spațială sau de apărare, care au ajuns de neconceput în afara sistemelor digitale.
Transformarea digitalăIII înseamnă mai mult decât simpla digitalizare a unor funcții cunoscute, cum ar fi efectuarea on-line a unor tranzacții bancare sau a depunerii/obținerii de documente de la autorități. Digitalizarea pe scară largă, folosind noi tehnologii, înlocuind activitatea umană în noi domenii de activitate, poate declanșa o transformare digitală a economiei, dar și a activităților sociale și politice. La nivelul firmelor, transformarea digitală poate remodela strategia de afaceri, procesele interne, modul în care lucrează angajații ori modul în care sunt create, fabricate, vândute, promovate produsele şi serviciile pe care le livrează fiecare firmă în parte.
Un cuvânt cheie în această nouă paradigmă este robotizareaIV, care ar duce la înlocuirea omului cu un robot inteligent în diverse activități, mai mult sau mai puțin complexe. O sintagmă des folosită este aceea de inteligență artificială (Artificial Intelligence, AI). Aplicațiile tipice sunt traducerea dintr-o limbă în alta, recunoașterea (și transcrierea) vorbirii, recunoașterea figurii umane. Mașina care realizează astfel de operații nu aplică algoritmi prestabiliți, ci învață, utilizând rețele neurale. Este nevoie de procesarea rapidă a unei mari cantități de date. S-au pus mari speranțe în aplicațiile industriale la AI, dar o analiză recentă arată că aici va fi vorba de un progres lentV.
Reintroducem însă în discuție conceptul de sistem ciber-fizic (Cyber-Physical System, CPS)VI, care este caracterizat de interacțiunea directă a tehnologiei digitale cu realitatea fizică. Un exemplu caracteristic de CPS este culegerea informației printr-o multitudine de senzori distribuiți în spațiu și interconectați într-o rețea. Ne referim la așa-numitul internet al lucrurilor (Internet of Things, IoT), cum este acela al rețelei de monitorizare a calității apei din FlandraVII. O altă aplicație este aceea a monitorizării stării de sănătate a unor persoane vârstnice sau a unor bolnavi tratați la domiciliu. Se poate folosi o mare varietate de senzori, unii dintre ei încorporați în haine inteligente. În SUA s-a finanțat dezvoltarea unor astfel de CPS pentru aplicații medicaleVIII și unele au și fost experimentate, de pildă pentru monitorizarea unor boli rareIX. O astfel de abordare este extrem de utilă pentru monitorizarea contaminării în cazul unei epidemii.
S-a vorbit mult despre impactul CPS în industrie și rolul lor în noua revoluție industrială (Industry 4.0). Așa numitele Cyber-Physical Production Systems (CPPS) au o structură extrem de complexăX, care reclamă o varietate extraordinară de tehnici. Statele Unite au finanțat dezvoltarea acestora încă din 2008 și o finanțează în continuare prin programe educaționale de formare a specialiștilorXI. Tematica CPS este prezentă și în finanțarea actualului program al UE (Horizon 2020)XII. Deosebit de important va rămâne parteneriatul public-privat ECSEL JU, care are în acest moment o inițiativă legată de utilizarea tehnologiei electronice în medicinăXIII Problematica CPS a fost dezbătută recent și la Academia RomânăXIV (Foto).
Pandemia și tehnologia digitală
Pandemia a repus în discuție amenințarea pe care tehnologia digitală o reprezintă la adresa libertății cetățeanului. Supravegherea în masă a permis Chinei să urmărească deplasările celor suspecți de contagiere cu coronavirus și să-i identifice pe cei cu care veniseră în contact. Când carantina s-a relaxat în orașe precum Wuhan, au fost introduse aplicații pentru telefon care clasifică fiecare cetățean printr-un cod colorat - roșu, galben sau verde - care indică riscul de contagiere și determină cine are voie să călătorească sau să aibă acces la spațiul public (The Guardian, 13 April 2020). Cei care nu poartă mască sunt identificați prin tehnica de recunoașterea facialăXV.
Recent, Comisia Europeană a început discuțiile cu operatorii de telefonie mobilă cu scopul de a utiliza aplicațiile de pe telefoanele mobile pentru localizarea cetățenilor, cu acoperirea tuturor statelor membre. Aceste state vor elabora, împreună cu Comisia, un set de instrumente pentru o abordare pan-europeană privind aplicațiile mobile în colaborare cu Comitetul european pentru protecția datelor.
Realitatea este că în acest moment noile tehnologii oferă soluții utile în criza pe care o parcurgem, asigurând alternative ale vieții cu care ne obișnuisem. Tehnologia digitală permite lucrul la distanțăXVI (care are și partea bună a economisirii timpului și cheltuielilor legate de deplasare, la care se adaugă reducerea poluării legate de transport), dar și întâlnirile virtuale, precum și divertismentul la distanță (concerte on-line, vizite virtuale ale unor muzee sau monumente celebre). Educația on-line este pentru moment unica soluție pentru continuarea procesului educațional în școli și universități. Datele legate de răspândirea coronavirusului pot fi culese rapid și prelucrate pentru a permite autorităților gestionarea mai ușoară a crizei. Printarea 3D este folosită pentru producerea rapidă a măștilor chirurgicale, componentelor de ventilator, seturilor de diagnosticare. Tehnologia blockchain permite semnarea de contracte la distanță. Vehiculele autonome vor putea fi închiriate cu evitarea contagiunii posibile cu alte persoane.
Pe de altă parte, actualul moment de criză poate fi folosit pentru o regândire a conexiunilor sociale și economice, în căutare de soluții pentru revenirea la prosperitate. După Albert Einstein, „In the midst of every crisis, lies great opportunity“ (fiecare criză poate fi o mare șansă). O șansă pentru lume în general, dar și pentru România în particular.
Tehnologia digitală și problemele României
Dacă cetățeanul din majoritatea zonelor țării poate să folosească tehnologia de comunicare pusă la dispoziție de companiile străine, interacțiunea sa cu administrația este încă tributară birocrației off-line. Starea de urgență declarată în martie 2020 a permis Guvernului actual să forțeze trecerea la interacțiunea on-line cu instituțiile statului, pentru a menține restricțiile de izolare. Din păcate, rețeaua informatică a sistemului de sănătate (CNAS) a continuat să dea rateuri, iar digitalizarea ANAF rămâne încă un deziderat.
Administrația centrală și locală este încă departe de era digitalăXVII. Proiectele de digitalizare s-au implementat cu atâta lentoare încât pe parcursul unora dintre ele specificațiile tehnice ale echipamentelor care trebuiau cumpărate au fost depășite de avansul tehnologic. Finanțarea din fonduri publice (inclusiv cea din fonduri structurale) se desfășoară cu atâtea dificultăți birocratice încât multe companii abandonează ideea de a mai scrie propuneri de proiecte. Chiar și acolo unde investițiile din administrație s-au finalizat, ele nu au funcționat cum trebuie datorită absenței resurselor umane calificate (IT-știi sunt mult mai prost plătiți la stat). Iar experții apreciază că obstacolele sunt și de natură politicăXVIII - există o feudalizare a țării sub aspect informațional.
Dar situația economiei? Punctele cheie - educația și inovarea tehnologică
România ocupă penultimul loc în UE, în ceea ce privește indicele economiei și societății digitale. Ponderea industriei este încă mare în economia României, chiar dacă industria socialistă nu a supraviețuitXIX. Explicația constă în persistența unei forțe de muncă pregătite, relativ ieftine, care a favorizat investițiile unor companii internaționale. O situație care tinde să se schimbe: mulți ingineri au emigrat, forța de muncă nu mai este așa de ieftină, tehnologia evoluează spre robotizare. O excepție notabilă o constituie încă industria auto, dar și aici lucrurile se pot schimba (evoluția spre tracțiunea electrică, reducerea cererii datorită pandemiei).
Parerea ta conteaza: 
UE accelerează inovarea. Ce face România?
