Revista >> Mai 2020 [Nr. 224] >> Cercetare & Invatamant superior

Prof. Adrian Curaj: „România poate deveni un actor strategic regional, iar opţiunile privind investiţia ACUM în ştiinţă, inovare şi antreprenoriat inovativ vor face diferenţa”

Alexandru Batali

28 Mai 2020

Şansa revalorizării cercetării și inovării
Aţi afirmat public că investiţia în cercetare şi inovare este esenţială nu numai pentru competivitate, ci pentru însăşi viaţa noastră. Avem acum şansa revalorizării rolului jucat de cercetare şi de oamenii de ştiinţă.
Criza curentă globală arată încă o dată, dar la o scară mai largă şi nu în teorie, ci în practică, fragilitatea noastră. În confruntarea cu necunoscutul, speranţele şi aşteptările vin din răspunsul ştiinţei, din soluţii inovative şi de la inspiraţia antreprenorilor. Trăind această situaţie excepţională şi confruntându-ne cu disruptivul la nivel global din ultimele luni, decidenţii noştri au ocazia şi oportunitatea de a opta ACUM pentru ceva ce, poate fără a fi exclus, s-ar fi putut face mult mai greu în vremuri obişnuite. Opţiune şi acţiune disruptive: investim major în ştiinţă, inovare şi antreprenoriat inovativ, fiind vorba nu doar despre productivitate şi competivitate, calitatea şi securitatea vieţii, despre modul asumat prin care răspundem provocărilor globale în context regional şi cum jucăm avantajele noastre, ci chiar în legătură cu existenţa noastră. Ar fi complementarul disruptiv la accentul pus deja pe o Românie educată.

Eu cred că merităm asta, iar recompensele vor veni economic şi social, ne vor poziţiona şi ne vor face bine geopolitic jucând cartea diplomaţiei ştiinţei, inovării şi antreprenoriatului.

Şi pentru că pragmatic mesajul în engleză este stop talking-start walking, putem vedea picătura de diferenţă într-un ocean de amorţire, repede, acum. Oamenii de ştiinţă nu au stat o clipă în perioada aceasta, cercetătorii şi inovatorii au venit cu idei de produse noi şi despre cum tehnologia poate fi folosită pentru a rezolva probleme, iar antreprenorii au valorificat inovarea. Cercetătorii, inovatorii, antreprenorii nu au fost nicio clipă în şomaj tehnic, iar efortul lor a fost făcut pentru noi, pentru întreaga societate. Eu cred că trebuie să avem încredere în ei!

Ce ar fi ca mâine să auzim că România a decis deschiderea unui fond de 250 de milioane de euro pentru investiţii în ştiinţă şi inovare? Nu recovery fund - adică un fond de revenire, pentru că, pentru mine, înseamnă doar să revenim la un status-quo care ne-a dus unde suntem - ci un challenge fund, adică o opţiune de a utiliza bani în efortul de a veni cu soluţii la problemele cu care ne confruntăm, mizând pe cercetare şi inovare şi antreprenoriat! Fond ca supliment în acest an la bugetul public de cercetare al României, făcut disponibil acum.

Iar promisiunea asumată pentru 2021, să fie dublarea investiţiei publice în cercetare şi dezvoltare, iar pentru anii ce vor urma creşteri predictibile, an de an, cu minim 25%!? Beneficiile economice se vor vedea, cele sociale şi ele! Eu cred că la cât se cheltuie pentru recovery, o astfel de decizie va costa puţin în raport cu beneficiile rezultate. Ce ziceţi?

Dublarea bugetului cercetării pentru 2021 ne-ar aduce la stadiul din 2016 sau chiar sub nivelul pe care l-aţi negociat în perioada când aţi fost Ministrul Educaţiei şi Cercetării. Nu este o miză prea mică?
Desigur, este important cât de mare este bugetul, dar esenţială este o opţiune exprimată, promisiunea respectată şi un mesaj de încredere transmis - putem face diferenţa investind în ştiinţă, inovare şi antreprenoriat, gândind bugetul public pentru CD nu doar ca o cheltuială, ci ca una dintre cele mai de impact investiţii. Dublarea ar însemna puţin cantitativ, dar ar fi fantastic ca mesaj politic, atât pentru noi, cei din ţară, pentru dispora ştiinţifică românească, sunt sigur, pentru partenerii noştri din UE, cât şi pentru investitori pentru că l-ar putea decripta şi înţelege imediat.

Şi ar mai fi ceva, o astfel de opţiune ar transmite, sunt sigur, un mesaj subliminal că în jocul acesta global, joc cu sumă nulă, România a optat major pentru ştiinţă şi inovare, este jucător.

Obstacole în calea schimbării
Promettre c est noble, tenir c est bourgeois… Promiteam în urmă cu peste 10 ani că până în 2020 vom aloca 3% din PIB pentru cercetare (1% fonduri publice, 2% fonduri private) şi am ajuns la 0,17% din PIB, cel mai mic procent al unui stat din UE. Nu suntem doar pe ultimul loc, ne aflăm împotriva curentului european…
Boală lungă, moarte sigură spune un proverb românesc. Cercul vicios în care ne învârtim l-am putea schimba într-unul virtuos. Ne trebuie însă viziune şi determinarea de a acţiona; nu aş uita un ingredient cheie, să ne ţinem cuvântul. Suntem acum la sfârşitul unei perioade de şapte ani, 2014-2020, şi pregătim, prin ce facem acum şi prin deciziile anului 2020, un întreg deceniu trei, cel al anilor ’20. Dar ce spun anii deceniului doi? Care a fost ambiţia noastră şi ce s-a ales de ea? Nu am reuşit să operaţionalizăm promisiunea şi am fost duşi doar de valul schimbărilor, parcă de o „ambiţie” de spectator şi nu una de jucător.

Mimetic recomandărilor Uniunii Europeane, prin adoptarea ţintei Lisabona ne propuneam 3% din PIB (1% public şi 2% privat) pentru 2010; desigur nerealist, dar născând speranţe. A fost fără consecinţe. Am adoptat în 2010 ca ţintă pentru anul 2020, 2% din PIB (1% public şi 1% privat) pentru CD, dar nu ne-am şi asumat. Este, pentru că suntem în 2020, o ţintă ambiţioasă; am promis mult, dar am uitat.

Am declarat că investim în ştiinţă, tehnologie şi inovare, părea că ne-am şi asumat. Şi nu ne-am asumat pentru că declaraţia nu venea din ambiţie şi convingere, ci din copy-paste a ce se întâmpla în Europa. La început dădea bine, era pe hârtie şi în documente, dar realitatea a spus că, în fapt, nu aveam viziune, nici determinarea de a acţiona. Nu ne-am asumat şi vedem care sunt consecinţele asupra competitivităţii.