Revista si suplimente
MarketWatch
Inapoi Inainte

Tehnologiile avansate și specializarea inteligentă

28 Mai 2020



  1. Termenul tehnologii avansate a apărut recent în legătură cu ședința Guvernului din 7 mai a.c. Se menționează faptul că a fost aprobat Memorandumul cu tema Stabilirea unor măsuri în scopul realizării obiectivelor naționale în domeniul tehnologiilor avansate. Nu cunoaștem conținutul acestui document, dar numeroase informații pot fi extrase dintr-un interviu al Ministrului de resort (I). Este vorba de un Memorandum înaintat de Ministerul Fondurilor Europene (MFE), cu avizul Ministrului Educației și Cercetării, document în care se vorbește, printre altele, de nanotehnologie și inteligență artificială. Am corelat termenul de tehnologie avansată cu cel de specializare inteligentă, subiect la ordinea zilei în contextul elaborării noii strategii a CDI pentru perioada 2021-2027.


Figura 1 reprezintă o parte din coperta unui document elaborat (în 2013) de NSF și WTEC (World Technology Evaluation Center), care indică contextul convergenței tehnologiilor (convergența cunoașterii, tehnologiei și societății). Coperțile exterioare ale broșurii au ca fundal imagini din sala Ateneului Român (a se vedea și ilustrația de pe frontispiciul acestui articol), în timp ce pe o copertă interioară apare Coloana infinită a lui Constantin Brâncuși. Nimic nu este întâmplător, deoarece primul autor al documentului este românul Mihail C. Roco, adesea supranumit arhitectul NNI.

Tehnologii avansate
Pentru a defini tehnologiile avansate, avem în vedere, pe de-o parte, informațiile mai noi sau mai vechi (II) provenind de la Ministerul Fondurilor Europene (nanotehnologie, microelectronică, fotonică, materiale avansate, cât și inteligență artificială, robotică, automatică) și, pe de altă parte, documentele Uniunii Europene.

Un termen care a dominat acest început de secol este acela de nanotehnologie (care se bazează pe structurarea materiei la scară supra-atomică și supra-moleculară, având ca reper nanometrul, o milionime de milimetru). Momentul zero este lansarea Inițiativei Naționale de Nanotehnologie (National Nanotechnology Initiative, NNI), elaborată sub coordonarea National Science Foundation (NSF) și lansată în Congresul SUA (ianuarie 2000). NSF a continuat să ghideze domeniul într-un context mai larg, vorbind ulterior de convergența nano-bio-info-cognotehnologiilor (Fig. 1). Despre convergența micro-nano-biotehnologiilor vorbește și al 7-lea Program Cadru al UE (7th Framework Program, 7 FP). După 2009, un grup de lucru a elaborat conceptul de Tehnologii Generice Esențiale (Key Enabling Technologies, KET), larg folosit în fundamentarea Horizon 2020 (2014-2020). Lista acestor tehnologii (KET) include: micro-nanoelectronică, fotonică, nanotehnologie, materiale avansate, biotehnologie industrială, tehnologii avansate de fabricație). Ideea de bază a fost aceea că singure, dar mai ales în combinație (multi-KET), aceste tehnologii au un uriaș potențial inovativ în diverse domenii de aplicație, motiv pentru care s-au finanțat centre de servicii și chiar linii pilot (distribuite în diverse țări) care să pună aceste tehnologii la dispoziția IMM-urilor (III). În pregătirea următorului program (Horizon Europe, 2021-2027) a fost publicat (în 2018) un studiu (IV) care completează tabloul KET cu tehnologiile digitale, astfel încât aici regăsim practic toată înalta tehnologie (cu excepția celei spațiale). Avem astfel tehnologii de producție (cu tehnologii avansate de producție, materiale avansate și nanotehnologii, tehnologiile științei vieții), tehnologii digitale (cu micro-nanoelectronică și fotonică, inteligență artificială), ciber-tehnologii (securitate și conectivitate). Aceste tehnologii (de regulă o combinație a acestora) țintesc așa numitele provocări societale (mediul, energia, mobilitatea, sănătatea, alimentația etc.) și constituie baza noii revoluții industriale (Industry 4.0).

România a avut un start bun în abordarea noilor tehnologii. Un simpozion la Academia Română dezbătea (februarie 2000) micro- și nanotehnologiile, iar în primul Plan Național CDI (lansat în 2001) s-a introdus programul MATNANTECH (Materiale Noi, Micro- și Nanotehnologii). PNCDI II (2007-2013) conținea (pe model european, în paralel cu FP 7) micro-nano-biotehnologiile ca un subdomeniu al tehnologiei informației și a comunicațiilor. Studiul prospectiv NANOPROSPECT (2010-2011) a abordat (cu ajutorul diasporei, în primul rând al lui Mihail C. Roco, Fig. 1) analiza potențialului și perspectivelor la nivel național în nanotehnologie – în sens larg. Organizațiile din România aveau deja un palmares remarcabil în proiecte CD naționale și europene în primele 4 din cele șase tehnologii generice (KET) propuse pentru Horizon 2020 (v. mai sus).

În mod surprinzător, PNCDI III și specializarea inteligentă (2014-2020) nu acordă atenție KET-urilor, pentru ca documentele MFE citate mai sus să le (re)descopere (în combinație cu tehnologiile digitale, varianta pentru Horizon Europe), promițând o finanțare generoasă din fondurile structurale (2021-2027). Acesta este punctul de plecare al analizei întreprinse aici de câțiva membri ai Comisiei de Știința și Tehnologia Microsistemelor (STMS) a Academiei Române.

Transformarea digitală și sistemele ciber-fizice
Articole publicate recent (V) au scos în evidență importanța noii revoluții digitale, în particular a conectării directe a tehnicii digitale la realitatea fizică, prin așa- zisele sisteme ciber-fizice (Cyber-Physical Systems, CPS). De asemenea, s-a arătat că aceste tehnologii sunt cu atât mai necesare în contextul actualei crize generate de pandemie (VI). În rândurile de mai jos ne vom referi, cu titlul de exemplu, la o tehnologie specifică CPS – internetul lucrurilor (Internet of Things, IoT) și în particular la aplicațiile sale în domeniul sănătății.

O variantă de IoT o reprezintă o rețea de senzori distribuită în spațiu, care culege, transmite, centralizează și procesează informații, în vederea luării unei decizii inteligente. Astfel se poate asigura, de pildă, controlul calității mediului într-o anumită regiune geografică sau arie locuită. În particular se poate asigura și controlul calității aerului din spații construite (hale industriale, spații de lucru din companii, spații comerciale) (VII). Se verifică eficiența sistemului de ventilație, se constată prezența unor toxine (eventual viruși).

Următorul cuvânt cheie este telemedicina. Un număr de senzori încorporați în îmbrăcăminte monitorizează starea de sănătate a pacienților sau a persoanelor aflate în supraveghere. Această monitorizare se desfășoară automat și personalul medical este alertat numai la nevoie. Prelucrarea simultană a informației provenite de la numeroase persoane distribuite în spațiu (la domiciliu, în spații de carantină) permite decelarea în timp real a cazurilor care necesită o intervenție (deosebit de important în cazul unor epidemii care pot sufoca sistemul de sănătate).

Asistența medicală a viitorului. Următoarea generație de dispozitive implantabile în organism (VIII) va permite investigații complexe (electrocardiograma, electroencefalograma, etc.), precum și aplicarea automată a tratamentului. Aceasta înseamnă prevenție, alertare timpurie, tratament personalizat – un sistem medical ideal. Conectarea la sistemul de sănătate se va putea face utilizând telefonul inteligent și rețeaua de tip cloud.

Avertizare – IoT în industrie. Sistemele IoT par menite să controleze industria viitorului, dar cuplajul lor slab și aplicarea lor fragmentară (numai pe anumite lanțuri ale producției) a produs o mare dezamăgire (IX). În mod similar, impactul în industrie al altor tehnologii – achiziția și analiza volumelor mari de date (Big Data Analytics, BDA) sau inteligența artificială (Artificial Intelligence, AI) evoluează în mod lent, departe de a produce o revoluție, conform așteptărilor inițiale (X).




Parerea ta conteaza:

(0/5, 0 voturi)

Lasa un comentariu



trimite