Revista >> Iunie 2020 [Nr. 225] >> Cercetare & Invatamant superior

Investigarea unor fragmente de pictură murală de la Colonia Ulpia Traiana Sarmizegetusa

Toma Roman Jr.

23 Iunie 2020

Colaborarea alături de arheologi și accesul în premieră la descoperirile de excepție reprezintă pentru cercetătorii din cadrul Centrului de Excelență pentru Restaurare prin Tehnici Optoelectronice - CERTO, al Institutului Național de Cercetare Dezvoltare pentru Optoelectronică - INOE 2000, un privilegiu și o responsabilitate, în egală măsură. Spre deosebire de monumentele istorice, care sunt documentate în procesul de includere pe Lista Monumentelor Istorice (LMI), descoperirile arheologice, ca și descoperirile științifice, sunt învăluite de o „aură”, care amplifică dorința de cunoaștere și de reactualizare a unor martori materiali ai trecutului. Forța de atracție față de această cunoaștere crește pe măsură ce mijloacele de investigare și de documentare au capacitatea de a extrage cu acuratețe date cât mai diverse despre natura descoperirilor. Rezultatele coroborate ale cercetării arheologice și ale investigațiilor științifice sunt astfel cu atât mai importante cu cât bunurile descoperite sunt unice sau rare în cotextul domeniului conservării patrimoniului istoric și artistic.

Multidisciplinaritatea ca metodă de lucru
În cadrul Proiectului Colaborativ de Cercetare Aplicativă CERES – Centru pentru valorizarea proiectelor cultural-științifice în arheologie (http://certo.inoe.ro/ceres/ro/index.php), Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Optoelectronică - INOE 2000, în calitate de Coordonator, alături de partenerii Muzeul Național de Istorie a României – MNIR, Muzeul Civilzației Dacice și Romane Deva – MCDR și S.C. Lavimar Consult S.R.L. – LAVIMAR, coordonat de dr. fiz. Laurențiu Marian Angheluță, s-au obținut și asociat numeroase informații utile arheologilor și muzeografilor. Dintre cele mai cunoscute rezultatele care au contribuit la obținerea obiectivului general al proiectului, amintim arheodromul virtual pentru situl arheologic Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa, cu generarea de straturi de informație complementară pe categorii (au fost înregistrate printre altele: modele 3 D, prin tehnica fotogrametriei din dronă, investigații GPR –Ground Penetrating Radar, analize microscopice sau înregistrări de termoviziune), cu acces online; standarde profesionale pentru investigarea arheologică științifică, în acord cu legislația EU și promovarea cunoașterii printr-un „produs” replicabil și sustenabil.

Cercetarea a deschis tot mai multe căi de aprofundare a investigațiilor și astfel avem astăzi mai multe informații despre părți necunoscute specialiștilor și nebănuite de publicul larg. Investigarea unor fragmente de pictură murală, descoperite în anul 2007 la Colonia Ulpia Traiana Sarmizegetusa, a condus la rezultate inedite cu privire la tehnologia de realizare și la natura materialelor componente.

Contextul istoric al descoperirii picturilor murale
După distrugerea capitalei regatului dacic Sarmizegetusa Regia, în timpul celei de-a doua campanii de cucerire condusă de împăratul Traian, Dacia a fost transformată în provincie romană. La scurt timp după acest eveniment, un amplu proces de urbanizare a început să fie demarat, primul oraș roman edificat fiind Colonia Dacica Sarmizegetusa. Chiar dacă nu se cunoaște cu exactitate anul de începere a construcției noului oraș, este reținut, sub forma unei inscripții, momentul finalizării Forumului lui Traian, monumentul central al urbei, în jurul datei 109-110 A.D. În centrul acestui oraș roman, în timpul epocii Severilor, a fost ridicat un templu dedicat Zeilor Palmireni, care s-a suprapus peste o domus, documentat prin două faze de construcție.

În timpul săpăturilor arheologice au fost descoperite fragmente de pictură murală care au aparținut primei etape de realizare a domus-ului. În a doua fază de utilizare, domus-ul reconfigurat a fost realizat din piatră. Identificarea în timpul săpăturilor a sistemului de încălzire și a canalelor de apă pentru alimentarea și scurgerea apei a demonstrat utilizarea în scop de locuire a clădirii (Piso, Țentea, 2009: 189). Descoperirile au subliniat faptul că edificiul a fost compus din cel puțin trei camere decorate cu pictură murală. A doua etapă de utilizare a casei a fost identificată observând o ridicare a nivelului pavimentului și o redecorare a pereților verticali, de această data acoperiți cu un strat gros de tencuială albă (Țentea, Olteanu, 2018: 100).

Săpăturile arheologice de la templul Palmirean , care a suprapus o clădire de tip domus, au pus în evidență numeroase fragmente de decorație murală. O parte dintre acestea au fost identificate in situ, până la o înălțime medie de 80-100 cm, în timp ce fragmente de mici dimensiuni au fost găsite în săpătură.

Pictura descoperită, în premieră pe acest sit arheologic, prezintă motive decorative diverse: decor liber din benzi ondulate neregulat, imitație de marmură pe fundal galben și roșu, motive geometrice realizate preponderent în nuanțe de roșu-pompeian, dar și o gamă largă de elemente fitomorfe (plante și flori stilizate, pomi înfloriți), executate în tonuri de verde, roșu, ocru și negru. Toate acestea au aparținut unei faze anterioare de construcție, făcând parte din domus. Dimensiunea redusă a fragmentelor a făcut imposibilă reconstituirea virtuală a unei imagini de ansamblu.

Contribuția științei conservării la interpretarea descoperirilor arheologice
În contextul în care scopul colectivului de arheologi era de a descrie evoluția decorației murale a clădirii, pe fondul transformării utilității - din una civilă, domestică, în una religioasă, sacră - investigațiile multi-analitice ale CERTO, în mod complementar, au demonstrat caracteristicile tehnicii de realizare și specificul materialelor utilizate.

Au fost realizate investigații fizico-chimice pe o serie de fragmente reprezentative, utilizând tehnici minim-invazive: spectroscopie de fluorescență de raze-X (XRF), spectroscopie în infraroșu cu transformată Fourier (FTIR), microscopie electronică de baleiaj, cuplată cu spectroscopie dispersivă cu raze X (SEM-EDS), difracție de raze-X (XRD). Utilizarea tehnicilor complementare multi-analitice a permis o caracterizare în detaliu a paletei cromatice formate din pigmenți minerali naturali: roșu de fier, ocru, celadonit (verde de pământ), calcit și stronțianit. Roșu de plumb și produși de degradare ai acestuia au fost de asemenea identificați.