Revista >> Iunie 2020 [Nr. 225] >> Cercetare & Invatamant superior

Henri Coandă, sub „efectul Ceaușescu“

Toma Roman Jr.

23 Iunie 2020

Final deschis
În 1967, cei doi s-au întâlnit oficial. În Scînteia, oficiosul partidului, au apărut poze cu familia Coandă și cuplul Ceaușescu întreținându-se cordial. E greu de închipuit ce aveau de discutat rafinata și aristocrata doamnă Margareta Coandă-Vârtejaru, nepoată a lui Mihail Kogălniceanu, cu semi-anafabeta viitoare academiciană Elena Ceaușescu. După spusele Suzanei Andreiaș, menajera lui Ceaușescu, Coandă a adus cadou un kitsch, un fildeș cu intarsii din aur masiv și pietre prețioase. În contrapartidă, a fost plimbat ca niște moaște prin unități de învățământ, institute de cercetare, i s-au prezentat „realizărili”.

După ce invadarea Cehoslovaciei de către sovietici în 1968 l-a făcut pe Ceaușescu în ochii occidentalilor un „mic erou”, Coandă a optat pentru o întoarcere definitivă în țără.

Special pentru el a fost format Institutul Național pentru Creație Științifică și Tehnică (INCREST), în casa tatălui său a fost organizat un muzeu, i s-a dat o reședintă somptuasă, au început experimente costisitoare pentru invențiile sale, cum ar fi un tren de mare viteză care mergea într-un tub. A fost numit consilier al lui Nicolae Ceaușescu pe probleme de știință, iar în 1970 a fost introdus în Academia Română. În ciuda vârstei, Coandă avea planuri mari: să își fabrice invențiile în România, ba chiar să fondeze, în Delta Dunării, un oraș științific, precum era Dubna în URSS.

Toate astea s-au încheiat brusc pe 25 noiembrie 1972, când savantul, în vârstă de 86 de ani, a murit. Regimul comunist s-a mai folosit de efigia sa până la sfârșitul lui, dar cercetările demarate de el aici s-au împotmolit. Mai mult chiar, în 1986 INCREST a fost desfințat. Nimeni nu poate spune cum ar fi evoluat relațiile dintre Ceaușescu și savant dacă ultimul nu ar fi murit în 1972. Cam din acel an începuse să se pompeze mult combustibil în mașinăria cultului personalității „tovarășului”, iar vaga liberalizare de la sfârșitul anilor 60 era sugrumată.

O legendă urbană
În 1968, după invazia Cehoslovaciei de către țările Pactului de la Varșovia, mai puțin România, s-a zvonit că și RSR ar fi fost supusă unei tentative de cucerire. Se spunea că o coloană de tancuri sovietice ar fi forțat intrarea dinspre Bulgaria, iar trupe ale Armatei Roșii așteptau masate în Basarabia alarma de luptă. Legenda urbană spune că tancurile ar fi fost „topite” pe Podul Prieteniei de un laser inventat de Coandă, rușii s-ar fi speriat și ar fi contramandat ordinul de începere a ostilităților. Probabil că a fost un zvon lansat chiar de Securitate, pentru a gonfla imaginea de „cizmărașul cel viteaz” a lui Ceaușescu. Colateral, însă, în ochii românilor s-a consolidat și „mitul geniului Coandă”.