Revista >> Iulie - August 2020 [Nr. 226] >> Cercetare & Invatamant superior

Centenarul unei personalități proeminente a științei românești: profesorul Cristofor I. Simionescu

Alexandru Batali & Toma Roman Jr.

29 Iulie 2020

Pe 17 iulie s-au împlinit 100 de ani de la nașterea profesorului și savantului Cristofor I. Simionescu (1920-2007), fondatorul școlii de chimia și fizica polimerilor din România, om de ştiinţă de mare recunoaştere internațională, pedagog talentat, creator de şcoală și formator de oameni, personalitate nemuritoare prin opera și exemplul vieții sale.

Profesorul Cristofor I. Simionescu a fost președinte al Filialei Iași a Academiei Române vreme de 23 de ani, vicepreședinte al Academiei în perioada 1974-1990 şi președinte cu delegație al Academiei Române în perioada 1977-1980. În anul 1990 a solicitat şi a obținut revenirea la Academia Română a institutelor de cercetare înstrăinate sub regimul comunist.
Academicianul Cristofor I. Simionescu a excelat în ştiinţa polimerilor, a fost autor a peste 800 lucrări știinţifice, 70 de brevete, 23 de cărţi, numeroase capitole în cărţi. A pus bazele cercetării românești în domeniul polimerilor și, pentru mai bine de 20 de ani, a fost unul dintre cei mai citați autori români în peisajul științific internațional. A fost profesor universitar și rector al Institutului Politehnic din Iași, pentru mai mult de două decenii, dar și director al Institutului de Chimie Macromoleculară „Petru Poni“ al Academiei Române, timp de 30 de ani, în perioada 1970-2000. În calitate de rector a înființat facultăți, a pus bazele unor noi catedre și laboratoare de cercetare, a construit primul campus universitar modern din România.

Repere biografice
• 17 iulie 1920 – se naște la Dumbrăveni, Suceava
• 1944 – inginer chimist – Magna Cum Laude
• 1944 – 1952 – preparator, asistent, conferenţiar
• 1953 (33 ani) – 1995 – profesor
• 1949 (29 ani) – înfiinţează Catedra de Chimia și Tehnologia Celulozei
• 1963 – înfiinţează Catedra de Chimie Organică și Macromoleculară
• 1952 (32 ani) – 1994 – șef de catedră
• 1953 (33 ani) – 1954 – director general în Ministerul Învăţământului
• 1951 (31 ani) – 1952 – prorector
• 1953 – 1976 – rector, Institutul Politehnic Iași
• 1955 (35 ani) – membru corespondent Academia Română
• 1963 – membru titular Academia Română
• 1956 – 1970 – șef laborator, Institutul de Chimie „Petru Poni”) (schimbare nume institut, 1964)
• 1970 – 2000 – director, Institutul de Chimie Macromoleculară „Petru Poni”
• 1963 – 1974, 1989 – 2001 – Președinte al Filialei Iași a Academiei Române
• 1974 – 1990 – Vicepreședinte al Academiei Române
• 1977 – 1980 – Președinte (cu delegaţie) al Academiei Române
• 1967 – Editor fondator – Cellulose Chemistry and Technology
• 1974 – 1989 – membru în comitete editoriale publicaţii ştiinţifice: J Polym Sci, Part A: Polym Chem; Eur Polym J; Polym Bull; Acta Polym; Polym Adv Technol; Rev Roum Chim; Mem Sect St Acad Rom; Bull Inst Polyt Iasi
• 1976 – Gold Centennial Medal, American Chemical Society (ACS)
• numeroase distincţii/recunoașteri naţionale și internaţionale
• a coordonat 95 de doctorate (35 dintre doctoranzii săi sunt profesori universitari)
• peste 800 lucrări știinţifice, 70 brevete, 23 cărţi, capitole în cărţi
• a publicat, de-a lungul anilor, o serie de eseuri sub titlul general Gînduri (5 volume)
• 6 august 2007 – încetează din viață la Iași

Omagiat de Academia Română și Romfilatelia
În data de 9 iulie 2020, într-un spațiu neconvențional, dar în același timp încărcat de tradiție al Academiei Române din București, Romfilatelia în parteneriat cu Academia Română a cinstit numele şi amintirea academicianului Cristofor I. Simionescu prin organizarea unui eveniment omagial, plin de emoție, în cadrul căruia a avut loc lansarea întregului poștal aniversar „Centenarul nașterii academicianului Cristofor I. Simionescu, cercetător de renume al secolului al XX-lea, fondatorul școlii de chimia și fizica polimerilor din România”.

Au fost prezenți membri ai Academiei Române: acad. Ioan-Aurel Pop - președinte, acad. Bogdan C. Simionescu, acad. Răzvan Theodorescu și acad. Victor Voicu - vicepreşedinţi, acad. Ioan Dumitrache, secretar general, prof. Nicolae Noica, directorul general al Bibliotecii Academiei Române, acad. Maya Simionescu, acad. Sabina Ispas, acad. Nicolae Anastasiu, dr. Valeriu Ioan-Franc, director general adjunct al Institutului Naţional de Cercetări Economice (INCE) și Irina Sanda Marin Cajal, subsecretar de stat al Ministerului Culturii.

Exponentul erudiției, seriozității și muncii stăruitoare
În deschiderea evenimentului, academicianul Ioan-Aurel Pop, președintele Academiei Române, a subliniat: „Academia Română şi-a făcut o datorie de onoare din a cinsti membrii ei, pe care îi consideră nemuritori. Unul dintre aceştia, nemuritor prin opera sa, academicianul Cristofor I. Simionescu, a avut un rol important în dezvoltarea chimiei din România. A fost șef de școală într-un domeniu important al acestei discipline și în Academia Română a fost membru corepondent, membru titular și apoi a ajuns la conducerea acestei instituții, ca vicepreşedinte şi ulterior preşedinte, onorându-și misiunea în societate, în vremuri care nu erau tocmai bune, reuşind să fondeze cel mai important institut de chimie din Moldova, Institutul de Chimie Macromoleculară „Petru Poni“ de la Iaşi, şi să-l conducă spre o glorie pe care fiul domniei sale, acad. Bogdan C. Simionescu,
o continuă în zilele noastre. Figura lui Cristofor Simionescu a rămas întipărită în memoria Iașilor, unde străzile încă îi evocă paşii, unde sunt oameni care l-au cunoascut şi l-au apreciat, dar urmele sale sunt prezente peste tot în această ţară şi mai ales în Capitală, unde a transmis un mesaj extraordinar de seriozitate, de erudiţie, de muncă stăruitoare şi întreprinzătoare, în vremea unui regim care a oscilat foarte mult în a aprecia valorile. În perioada tulbure de după 1974, an când s-au primit ultimii membri ai Academiei Române, și până la căderea regimului comunist a avut de suferit şi acad. Cristofor Simionescu. Faptul că Romfilatelia a reușit o cale să îi cinstească memoria ne onorează. Timbrele fac parte din civilizația universală, iar cinstirea memoriei academicianului Cristofor I. Simionescu, și prin acest întreg poștal, nu poate decât să ne bucure”.

O zână bună
Academicianul Răzvan Theodorescu, vicepreședinte al Academiei Române, a povestit cu emoție: „Am simțit de-a lungul vieții aripa protectoare a chimiștilor. Într-o perioadă foarte dură, în anii 1977-1979, acad. Cristofor Simionescu a fost, alături de acad. Condurache din Iaşi, zâna mea bună. În anii în care Cristofor I. Simionescu se afla la conducerea instituției, s-a pus problema ca eu şi Nicolae Stoicescu să primim un premiu al Academiei. Regimul se opunea acestui lucru pentru că amândoi, metaforic vorbind, fluierasem în biserică… dar Cristofor Simionescu a insistat pentru a primi ce ni se cuvenea şi în final mi-a înmânat diploma personal, mângâindu-mă părinteşte şi asigurându-mă că totul va fi bine. Pentru cei mai tineri e greu să realizeze ce însemna acel moment şi semnificaţia sprijinului primit din partea unuia dintre cei mai importanţi savanți ai vremii, care a asigurat preşedinţia Academiei în nişte condiţii extrem de grele”.

Creator de şcoală, comparabil cu Gheorghe Asachi
Invitatul de onoare în cadrul acestui omagiu a fost profesorul Ecaterina Andronescu, fost Ministru al Educației, care evidenția: „Fără îndoială, să vorbești despre academicianul Cristofor I. Simionescu, o personalitate de dimensiuni uriașe, este un act de foarte mare curaj. Născându-se în Bucovina într-o familie de învățători, a fost predestinat să se dedice școlii românești, pe care a înălțat-o. Creator de şcoală, prin ceea ce a lăsat în urma sa poate fi comparat cu Gheorghe Asachi. În calitate de rector, a condus Institutul Politehnic din Iaşi peste 20 de ani şi cred că nimeni nu poate să mai egaleze aceasta durată şi modul în care şi-a pus amprenta asupra acestei şcoli. Marii mei profesori – Costin Neniţescu, Ecaterina-Ciorănescu Neniţescu, Emilian Bratu sau Şerban Solacolu – recunoşteau că şcoala de chimie a compuşilor macromoleculari de la Iaşi e mai valoroasă decât cea de chimie din Politehnica bucureşteană. Am avut ocazia să-l întâlnesc o dată pe acad. Cristofor Simionescu în Consiliul Naţional de Evaluare şi Acreditare Academică şi am admirat cât de bine şi în profunzime cunoştea sistemul de învăţământ românesc. A fost un creator şi în cercetarea ştiinţifică. Institutul de Chimie Macromoleculară „Petru Poni“ de la Iaşi îşi datorează începuturile şi evoluţia academicianului Cristofor Simionescu. A fost fondator de reviste, cărora le-a dat prestigiu şi calitate ştiinţifică, continuitate în timp. În toate locurile unde s-a aflat nu a avut linişte: a creat, a contribuit permanent la evoluţia acelor instituţii şi ne-a lăsat o moştenire formidabilă. În fata memoriei profesorului şi academicianului Cristofor Simionescu, azi am participat împreună la un moment de prețuire și tandreţe…”

Lansarea întregului poștal se încadrează în seria de acțiuni omagiale dedicate omului de știință Cristofor I. Simionescu la 100 de ani de la naștere, care au debutat în luna iunie cu dezvelirea unui bust în fața Filialei Iași a Academiei Române.