.jpg)
Academia Română a fost creată în 1866 pentru a cristaliza cele mai înalte valori intelectuale din provinciile românești într-o societate erudită menită să consolideze identitatea națională pe baza a patru componente esențiale: limbă și literatură, istorie, etnografie și cultură. La...
Centrele de inovare digitală – o șansă pentru România?
Selecția domeniilor cheie ale Programului Europa Digitală a fost precedată (2018) de un studiu aprofundat al problemelor cu care se confruntă Europa și o propunere legată de implementarea în următoarea perioadă de finanțare (document de lucru al Comisiei Europene, aprobat ulterior de Parlamentul și Consiliul UE). Studiul evidențiază rămâneri în urmă ale UE în contextul competiției globale și faptul că finanțările din diverse surse în perioada anterioară (inclusiv prin programele la nivel național) nu sunt convergente, neavând rezultatele așteptate.
În ce constă rămânerea în urmă? Europa nu are suficiente resurse în calculul de înaltă performanță (HPC). Ca urmare, cercetătorii și inginerii din UE trebuie să apeleze într-o măsură considerabilă la resursele din afara Europei, în primul rând din SUA. Un raport parlamentar din 2017 arăta că UE consumă aproximativ o treime din resursele HPC din lume, dar este în stare să asigure numai 5% dintre acestea. Din același document de lucru european reluăm mențiunea: Europa găzduiește o comunitate științifică în AI care este pe primul loc în lume, precum și o mulțime de mici companii care își oferă expertiza în domeniu, dar piața sa de AI este subdezvoltată în raport cu cea din SUA. Și mai departe: investiția redusă în securitatea cibernetică (un ordin de mărime sub cea din SUA) și lipsa unor companii de primă mărime în domeniu pun societatea și economia europeană într-o situație riscantă.
În consecință, Programul Europa Digitală este destinat achiziționării și implementării unor sisteme tehnologice avansate (legate de AI, HPC, CS). În particular, EDIH (sistemul european de centre de inovare digitală) trebuie să contribuie la aplicarea inovatoare a acestor tehnologii digitale achiziționate de la companii, la generalizarea acestora în societate și în economie. Insistăm: nu este vorba de inovare în dezvoltarea tehnologiilor digitale, ci de asistență în testarea și aplicarea inovativă a tehnologiilor digitale. Sistemul EDIH va avea centre complementare, acoperind o gamă largă de competențe și necesități la nivel european. Dezvoltarea sistemului va permite în viitor investiții orientate spre achiziționarea celor mai avansate capacități în domeniile cheie și utilizarea lor într-un mod interoperabil.
Europa nu renunță la cercetare-inovare în domeniul tehnologiilor digitale
Fără îndoială, Europa nu renunță la cercetare-inovare în domeniul digital. Programul Europa Digitală va avea sinergii cu alte surse de finanțare, inclusiv cu următorul program cadru (Horizon Europe, 2021-2027). Dar cercetarea va fi orientată spre aplicații, de pildă spre industrie (Digital and Industry). Vor fi finanțate tehnologiile digitale cheie (Key Digital Technologies), care vor fi gestionate de parteneriatul public-privat ECSEL (Electronic Components and Systems for European Leadership), dar și unele soluții (calculul cuantic) aduse de tehnologiile emergente (FET, Future and Emerging Technologies).
Ne vom referi acum la un proiect care ni se pare relevant pentru orizonturile largi pe care le deschide tehnologia digitală. Plecăm de la faptul că DIH nu sunt o noutate pentru Europa. Un proiect din 2018 care se focalizează pe diseminarea de cunoștințe în domeniul inteligenței artificiale (AI) menționează existența a 379 astfel de centre în UE, din care 210 focalizate pe inteligență artificială și sisteme cognitive. Proiectul (lansat în 2019 pe baza unor expresii de interes care au fost completate în 2018) era destinat consultanței acordate acestor centre (DIH) pentru formarea unei rețele de transfer de cunoștințe și de cooperare, în ideea că evoluțiile sunt atât de rapide în acest domeniu, încât companiile pur și simplu ratează accesul la momentul oportun la cunoștințele care le-ar putea exploata.
Din acest moment lucrurile devin extrem de interesante, deoarece sistemele AI nu sunt bazate exclusiv pe software, ci sunt încorporate și în hardware specific. Exemplul cel mai vizibil este cel al roboților inteligenți, care pot fi folosiți în sisteme de producție (asamblare, ambalare, relații cu clienții). Un alt domeniu de aplicație este acela al internetului lucrurilor (IoT, Internet of Things) care interconectează obiectele între ele: aceste sisteme pot colecta informație prin senzori amplasați în diverse puncte, dar pot și acționa prin actuatori – de pildă comutatoare care deconectează un echipament în caz de urgență. Următorul exemplu este acela al sistemelor ciber-fizice (CPS, Cyber-Physical Systems), în care sistemele digitale sunt conectate direct cu mediul fizic, aplicațiile fiind în orașele inteligente (smart cities), monitorizarea mediului, sisteme de transport (inclusiv vehicule autonome), rețelele (de distribuție) inteligente (smart grid), linii de fabricație. Este momentul să subliniem că abordarea tuturor aplicațiilor listate mai sus, cu sau fără intervenția AI, necesită o gamă largă de tehnologii, ilustrată și pe figura plasată la începutul acestui articol. Multe necesită accesul la o mare putere de calcul (și atunci avem nevoie de HPC). Aproape toate au nevoie de comunicații (de aici importanța CS). Toate sunt reprezentative pentru transformarea digitală (v. mai sus).
O viziune mai largă privind dezvoltarea DIH în România
Platforma specializărilor inteligente (Smart Specialisation Platform) arată că în Romania există doar trei DIH-uri operaționale și alte câteva în dezvoltare. Mai mult, numărul de întreprinderi mici și mijlocii (IMM-uri) pentru care transformarea digitală are o importanță primordială în supraviețuirea pe piață și care au trecut printr-un astfel de proces este foarte scăzut față de media Europeană. Nu este mai puțin adevărat că până de curând și autoritățile statului au ignorat evoluțiile de la nivel european (de pildă nu au aderat la inițiativa europeană legată de AI, 2018) și nu au avut obiective clare legate de digitalizare. Optimismul mediului de afaceri legat de digitalizare, la care am mai făcut referire, este legat - credem noi - și de speranța că autoritățile vor finanța în sfârșit proiecte importante în domeniu.
Pe acest fundal există și așteptarea legată de DIH, care constă în valorificarea resurselor umane existente (competențe și spirit antreprenorial), în acțiunea de mare urgență definită acum la nivel național: creșterea nivelului de digitalizare al societății și al economiei. Beneficiile includerii în sistemul EDIH sunt legate de accesul la tehnologii avansate și la competențele existente la nivel european. Valorificarea acestei oportunități nu va fi însă ușoară. Experiența de până acum arată că digitalizarea administrației, care ar trebui să ducă la creșterea transparenței și reducerea corpului funcționăresc, va întâmpina rezistență. Digitalizarea administrației financiare ar reduce evaziunea fiscală, de care beneficiază numeroși actori.
Este adevărat, sectorul IT din România aduce o contribuție semnificativă la PIB, dar contribuția sa la competitivitatea economică în general nu este încă vizibilă. Să luăm exemple furnizate chiar de instrucțiunile ADR privind selecția DIH, în contextul specializării inteligente. Cităm: În regiunile în care industria este importantă, centrele de inovare digitală ar trebui să susțină adoptarea Industriei 4.0 … În acest caz este esențială expertiză în utilizarea inteligenței artificiale și a calcului de înaltă performanță pentru simularea sau integrarea lanțurilor de aprovizionare. De asemenea, prin digitalizarea procesului de fabricație, asigurarea securității cibernetice devine o condiție prealabilă. Și alt exemplu: Într-o economie locală în care domeniul construcțiilor este important, centrul de inovare digitală ar trebui să se concentreze pe .... crearea condițiilor pentru testarea unor roboți. Comentariile noastre sunt următoarele: (a) Această exemplificare arată că o inovare digitală înseamnă o paletă de tehnologii mult mai largă decât tripleta tehnologiilor cheie (AI, HPC, CS); b) România nu a ajuns încă în acest stadiu. Industria 4.0 semnifică cea de a 4-a revoluție digitală, pentru care sunt caracteristice tehnologiile CPS (v. mai sus), despre care discutăm deocamdată mai mult în simpozioane, în timp ce gradul de robotizare în România este deocamdată extrem de redus.
Cele de mai sus nu blamează cercetarea românească, care – prin anumite colective performante - participă la cercetarea tehnologică din ECSEL sau la investigarea tehnologiilor emergente din proiecte FET (v. mai sus). Rezultatele sunt însă valorificate în alte țări. Problema este aceea de a transforma cercetarea aplicată în inovare, în beneficiul propriei economii. Aceasta se poate realiza printr-un sistem CDI eficient. Aici avem o problemă: Guvernul a recunoscut necesitatea unei reforme bazată pe o expertiză internațională (Memorandumul MEC din 14 mai 2020). S-a acceptat deja că avem un sistem în suferință, așteptăm diagnosticul și tratamentul prescris.
Sistemul DIH care face obiectul prezentului articol ilustrează însă foarte clar faptul în această epocă inovarea trebuie să se bazeze pe noile tehnologii, iar o infrastructura de inovare trebuie să faciliteze accesul la aceste tehnologii. Putem avea centre de transfer tehnologic care să dea sfaturi și să prepare documentații, sau parcuri științifice care să asigure spații de lucru pentru firme. Nu este suficient. Cu atât mai mult cu cât progresul în transformarea digitală înseamnă mult mai mult decât accesarea la distanță a unor sisteme HPC sau achiziționarea unor sisteme de comunicație și programe software performante. Este nevoie și de o cercetare experimentală pentru realizarea fizică a unor componente și sisteme hardware, cum sunt cele menționate în inițiativa europeană KDT (Key Digital Technologies).
În loc de concluzii
Răspunsul la întrebarea din titlul articolului este pozitiv, dar lucrurile trebuie privite într-un context mai larg. Am încercat să explicăm relansarea Programului Europa Digitală, folosind pretextul creat de consolidarea sistemului european al centrelor de inovare digitală (EDIH), acțiune preluată recent și de țara noastră. Ne-am referit la varietatea de tehnologii necesare implementării transformării digitale, unele încă science fiction la noi.
Tags: digitalizare, inovare, strategie nationala, tehnologii generice esentiale, tehnologii digitale, digital innovation hubs
Parerea ta conteaza: 
Asemanator
O agendă digitală a României 2030 ruptă pe la colțuri- Noua era pentru aplicatii si retele sociale: gigantii tehnologici se adapteaza la Legea Pietei Digitale
- Tranziția verde, posibilă prin echilibrul între cercetarea academică și inginerească
- Fațetele multiple ale Inteligenței Artificiale
- IMNR, pe drumul creării unui grup de excelență în domeniul aliajelor cu entropie înaltă
- ICECHIM București – 20 de ani de istorie modernă
