Revista si suplimente
MarketWatch
Inapoi Inainte

Savantul Ion I. Agârbiceanu, Securitatea și țărăniștii

25 Noiembrie 2020



Din capul locului spun că nu e vorba despre scriitorul Ion Agârbiceanu, cel căruia i-am dumicat cu toţii opera „Fefeleaga” din manualele şcolare, ci despre fiul său, adică Ion I. Agârbiceanu. Acesta e considerat până în ziua de azi unul dintre cei mai importanţi fizicieni pe care i-a avut România, poate al doilea după Horia Hulubei.



Cariera lui ştiinţifică este absolut impresionantă. A făcut studii la Paris, unde a luat şi doctoratul, „magna cum laude”, coordonat de vestitul profesor A. Cotton. S-a specializat în fizică atomică-spectroscopie. A fost profesor, şef de laborator la IFA. A realizat, după o concepţie proprie, primul laser cu gaz din România. A publicat lucrări ştiinţifice care s-au bucurat de un mare succes internaţional. Pentru meritele sale, în 1963, profesorul Agârbiceanu a fost primit ca membru corespondent al Academiei Române. Mai trebuie să menţionez că fizicianul era în general un tip cult, pasionat de literatură şi poliglot: vorbea la perfecţie franceza, engleza şi germana. Fiind şi anglofon, de exemplu, a fost trimis la sfârşitul anilor 30 la Londra să testeze şi să achiziţioneze nişte sisteme optice de ochire pentru tunurile antiaeriene ale armatei noastre.

O chestie stranie
Totuşi, savantul a avut în viaţă şi un episod tenebros-nebulos. E ceea ce se cheamă, clasic, „un schelet în dulap”. Eu l-am descoperit citind cartea de memorii a fostului director al postului de radio Europa Liberă, Nicolae Stroescu-Stânişoară ( „Povestea Europei Libere”, Editura Vremea, Bucureşti, 2015). Acesta citează la pagina 264, un articol al fruntaşului ţărănist Emil Ghilezan, publicat în 1987 în revista B.I.R.E. a emigraţiei române de la Paris, despre înscenarea de la Tămădău, care a dus la arestarea fruntaşilor PNŢ şi dizolvarea partidului: „Treizeci de ani mai târziu am aflat că în intriga de la Tămădău naviga şi un alt agent de dezinformare, o persoană deasupra oricărei bănuieli. În ziua fatală de la Tămădău, a fost arestat pe stradă şi doctorul Vlad Haţieganu, care se găsea în tovărăşia prietenului său nedespărţit din copilărie, inginerul Ion Agârbiceanu. Vlad Haţieganu mi-a povestit acum 10 ani, la Roma, înainte de a fi decedat, că amândoi au fost încarceraţi la Ministerul de Interne, unde, după o jumătate de oră, un colonel de Securitate l-a eliberat pe Agârbiceanu. «L-am strigat printre zăbrele, dar s-a făcut că nu mă aude», mi-a povestit Vlad. «Când după trei ani, am ieşit din închisoare, paşii mei s-au îndreptat spre casa vechiului meu prieten. Între timp el devenise profesor universitar şi membru al Academiei. Intrat în casă, amicul meu a izbucnit în lacrimi: Eu am fost cel care te-a trădat. Sunt membru al partidului comunist de când eram student în Anglia. Rolul meu a fost să te dirijez, să te contolez şi să raportez activitatea ta în cadrul complotului.» Emil Ghilezan conchidea: «Astfel a fost controlată, montată şi realizată de Securitate capcana de la Tămădău.»”

Din această relatare se observă lejer câteva inadvertenţe, printre care faptul că Agârbiceanu nu avea cum să fie arestat de un colonel de „Securitate” fiindcă aceasta încă nu apăruse oficial. În 1947 funcţiona, condus, e drept, de agenţii Moscovei, Serviciul Special de Informaţii. De asemenea, la eliberarea lui Haţieganu, în 1951, Agârbiceanu nu era academician, el fiind făcut „semi-nemuritor” (membru corespondent) abia în 1963.

Pe motiv că nu iese abur fără apă pusă la fiert, am cerut la Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii acces la dosarul lui Agârbiceanu. Mi s-a permis să-l studiez şi am făcut-o. Ce am găsit a fost destul de interesant. Cei doi prieteni, Haţieganu şi Agârbiceanu au fost arestaţi împreună de pe stradă, dar, după cum reiese din actele pe care le-am consultat, în data de 17 august 1947. Înscenarea de la Tămădău avusese loc cu o lună şi ceva înainte, pe 14 iulie 1947. Într-adevăr, medicul Vlad Haţieganu, fiul fruntaşului PNŢ dr. Emil Haţieganu, avusese un rol în povestea de la Tămădău. El făcuse legătura ţărăniştilor cu piloţii angrenați în înscenarea de la Tămădău printr-un coleg de la Spitalul Colţea, dr. Constantin Gafencu. Data la care Ion I. Agârbiceanu devine colaboratorul SSI este, oficial, cea a arestării şi eliberării sale intempestive. Există o mică posibilitate ca relaţia dintre el şi S.S.I. să fi început fără să existe un angajament scris, ceva mai înainte, dar eu cred altceva. Din actele pe care le-am consultat (dosarul SSI nu l-am văzut, dar am găsit informaţia într-unele ale Securităţii, din anii 50), Agârbiceanu, unul dintre puţinii intelectuali vorbitori de engleză apropiaţi de ţărănişti, a fost utilizat de către PNŢ ca agent de legătură cu Ambasada Marii Britanii. A fost folosit drept translator la întâlnirile şefilor partidului cu diplomaţi englezi. De asemenea, comunicarea, via ambasadă, cu grupul PNŢ de la Londra, condus de Viorel V. Tilea se făcea tot prin el. Am tras concluzia că a povestit pur şi simplu ce au vorbit Iuliu Maniu şi Ion Mihalache cu englezii. Probabil nu putea să conceapă că represiunea împotriva ţărăniştilor va fi atât de dură. În plus, avea un premolar împotriva lui Maniu, despre care credea că a diminuat rolul tatălui său, preotul şi scriitorul Ion Agârbiceanu, în conducerea organizaţiilor PNŢ din Transilvania. Într-o autobiografie din anii 50 spune că a simpatizat cu stânga pe când se află la studii la Paris, dar nu că a fost membru în Partidul Comunist Francez sau în ilegalul P.C.d.R..

Șantaj sentimental
Profesorul Agârbiceanu era un tip cu mare succes la femei. Printre altele, avea legături și cu Fiona Maclean, secretară la Ambasada Marii Britanii din București. Prin ea se făcea legătura între șefii PNȚ și diplomații englezi. După cum rezultă din autobiografia dată de Ion I. Agârbiceanu Securității în 1952, probabil că a fost șantajat că va fi acuzat de spionaj datorită relației cu Fiona și străinii din anturajul său.

În cartea „Confesiunile elitei comuniste-Arhiva Alexandru Șiperco”, volumul trei, apărut la Editura INST în 2018, am găsit o informație surprinzătoare, care pare să aibă legătură cu cazul Agârbiceanu. Alexandru Șiperco a consemnat amintirile lui Petea Goncearuc (Petre Petrescu), un agent sovietic înșurubat de către comuniști la șefia Departamentului Contrainformații al SSI în 1947. Iată ce am găsit în zicerile acestuia: „A fost o englezoaică, lucra la ministrul Holman. Îl iubea pe un P.N.Ț.-ist. Ea ne dădea niște informații... Pe P.N.Ț.-ist l-am eliberat, era în casă conspirativă, ea venea la el și aveau relații intime. Eu m-am dus la ea să dea semnătură. Ea urma să plece în Spania și urma să plece cu el. Ea: «O să mă șantajați toată viața!». Eu: «Dar ce, comuniștii sunt păcătoși?» (Eu apăream ca din partea URSS). M-a dat afară. Ea a plecat l-am scos și pe el pe linia Direcției I, care nu știa dacă a semnat ceva, dar n-a semnat.”

Spusele destul de incoerente ale lui Goncearuc ar putea fi „traduse” în felul de mai jos. Fiona Maclean, care îl iubea pe Agârbiceanu „țărănistul”) și voia să se mărite cu el (așa cum rezultă din dosar) a fost șantajată să dea informații SSI ca să i se permită plecarea din țară cu iubitul la pachet. Și ea și el au devenit colaboratori ai lui Goncearuc și au dat informații despre ce discută englezii cu țărăniștii. Ea a plecat până la urmă singură și el a fost scos din rețeaua informativă.

Din informator, victimă
Lucrurile se leagă oarecum. În 1948, Ion I. Agârbiceanu a fost, conform documentelor, abandonat de agenții care îl patronau. A fost reactivat în 1952, dar la scurt timp a spus ofiţerului care-l avea în reţea că „e cea mai mare mizerie să îţi torni şi denunţi prietenii”, că el nu mai poate face aşa ceva. Să fi avut revelaţia asta după ce s-a văzut cu amicul său Haţieganu, ieşit din puşcărie? Habar n-am. Cert e că profesorul Agârbiceanu a devenit din urmăritor, urmărit, a fost bănuit de spionaj în favoarea englezilor şi încadrat cu informatori şi „tehnică”. În ciuda prestigiului ştiinţific dobândit i s-au refuzat mai multe ieşiri la colocvii şi conferinţe în occident de teama unei „defecţiuni”.



Parerea ta conteaza:

(0/5, 0 voturi)

Lasa un comentariu



trimite