Revista >> Decembrie 2020 [Nr. 230] >> Cercetare & Invatamant superior

UE accelerează inovarea. Ce face România?

Acad. Dan Dascalu

15 Decembrie 2020

• Reflecții pe marginea propunerii PNRR
Ultimul deceniu a dus, în condițiile competiției globale, la o abordare mai pragmatică a UE în raport cu inovarea (transformarea noilor cunoștințe în efect economic). Într-adevăr, activitatea inovativă poate fi considerată cea mai importantă componentă a dezvoltării pe termen lung. Construcția unui ecosistem de inovare eficient necesită un anumit grad de evoluție pe diverse planuri, de la o cercetare științifică de înaltă calitate, la o cultură antreprenorială și receptivitatea pieței. Această problematică ar trebui să joace un rol cheie în strategia României, care apare pe ultimul loc în clasamentul țărilor UE după performanțele în inovare. Cum este abordată inovarea în noua perioadă de finanțare cu fonduri europene (2021-2027)? Recenta lansare în dezbatere a Planului Național de Relansare și Reziliență (PNRR) ne oferă pretextul pentru comentariile de mai jos.

Europa și fata morgana a economiei bazată pe cunoaștere
La începutul acestui mileniu Comisia Europeană prevedea că în zece ani UE va beneficia de cea mai avansată economie bazată pe cunoaștere. Într-adevăr, Europa era performantă în obținerea de noi cunoștințe prin cercetare științifică, iar transformarea acestora în efecte economice prin inovare ar fi putut să asigure competitivitate economică, însă lucrurile nu sunt așa de simple. Companii high-tech europene, stânjenite de politica corectă a neintervenției statului în domeniul privat, au preferat să își transfere producția în Asia, pentru a face față competiției globale. Ulterior, s-a constatat că cercetarea urmează producția și avantajul performanței în cunoaștere este iluzoriu. În prezent, la debutul programului Horizon Europe (2021-2023), se vorbește de recuperarea industriei și consolidarea suveranității tehnologice, mai ales pentru a face față ofensivei asiatice.
Și în lumea vestică există diferențe de mentalitate. În SUA, antreprenorul cu un eșec la activ are o bilă albă pentru perseverența sa și primește un nou împrumut de la bancă, în timp ce Banca Europeană de Investiții - dispusă să finanțeze prin capital de risc - își pune problema cum să atragă experții care să selecteze proiectele cu șanse maxime de succes. S-a uitat, probabil, că după apariția primului calculator electronic, cea mai avizată opinie era aceea că omenirea nu va avea nevoie de mai mult de 4-5 calculatoare în total. O inovare tehnologică nu poate fi prevăzută și planificată, dar există o experiență variată legată de crearea unui mediu inovativ și dezvoltarea unor economii competitive. Modelul clasic este cel al Văii Siliciului, însă și Europa începe să câștige experiență în domeniu. Un recent raport legat de evoluția Inițiativei Naționale de Nanotehnologie din SUA dă drept model pentru performanța în cercetare-inovare și două centre europene (IMEC din Belgia și LETI din Franța). Următoarele două secțiuni ale acestui articol comentează aspecte ale ofensivei europene pe linia recâștigării superiorității tehnologice, așa cum au fost puse recent în evidență de experți ai Comisiei Europene care au făcut expuneri într-un eveniment online organizat de către Academia Română, ediția 2020 a Seminarului Național de Nanoștiință și Nanotehnologie, SNN 2020. Comunicările respective, conținând numeroase idei și informații la zi sunt accesibile pe pagina www.link2nano.ro/acad/SNN/2020.

Experiența europeană a valorificării tehnologiilor avansate (EIC Pathfinder)
UE a creat European Innovation Council (EIC) și a încercat în actualul Horizon 2020 (2014-2020) să câștige un avantaj competitiv prin concentrarea resurselor pentru valorificarea rapidă a unor tehnologii emergente (Future Emerging Technologies, FET) – prin așa-numitul EIC Pathfinder. Comunicarea accesibilă pe site-ul SNN 2020 ilustrează nu numai combinația de instrumente folosite, ci și tehnologiile și domeniile cele mai promițătoare. Importanța biotehnologiei și bioingineriei pentru domeniul sănătății este evidentă, în timp ce materialele și nanoingineria sunt favorite în aplicații industriale, inclusiv în domeniul digital. Același eveniment a etalat și două prezentări din România: cea a proiectului suport BioNanoTech al Institutului de Chimie Macromoleculară Petru Poni din Iași (Academia Română), dar și comunicarea legată de două din cele patru proiecte FET ale laboratorului de microunde din INCD Microtehnologie (IMT – București). Figura din prezentul articol ilustrează echipamente unicat folosite pentru experimentarea unor dispozitive menite să revoluționeze nanoelectronica actuală. Activitatea IMT (în 4 din cele 6 proiecte FET care implică România) este remarcabilă, dar valorificarea cercetării din consorțiile europene se va face prin mari institute și firme din vest (cum este Thales, care a furnizat laserul de mare putere pentru ELI-NP).

Extinderea parteneriatelor europene prin corelarea planurilor CDI la nivel național
Horizon 2020 a inclus parteneriate public private, cum este ECSEL (dedicat componentelor și sistemelor electronice). Cele mai numeroase proiecte ale României în ECSEL (anterior ENIAC) aparțin IMT București și CSS-NT din UPB (a se vedea Highlights of the nanoelectronics-oriented research in Romania, http://link2nano.ro/NANO42/hnanoro.php).
O a doua comunicare susținută de CE la SNN 2020 (v. mai sus) prezintă diverse versiuni de parteneriate în Horizon Europe (2021-2027). Una din variante este aceea a Parteneriatelor Europene co-finanțate. Este vorba de o corelare între finanțări din fonduri publice din diverse țări, care beneficiază de o cofinanțare de ordinul a 30% din partea CE. Această abordare este necesară – de pildă - pentru a asigura o masă critică de resurse umane și materiale în abordarea unor tehnologii cheie pentru competitivitatea și securitatea Europei. Orientarea spre noile tehnologii apare și în propunerile Ministerului Fondurilor Europene (MFE), comentate mai jos.

Cercetarea și inovarea în propunerea PNRR, corelată cu programul de coeziune
Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR) a fost supus dezbaterii publice în ultima decadă a lunii octombrie 2020, sub egida Ministerului Fondurilor Europene. El implică o sumă de 30,44 mld. Euro, dintr-un total de aproape 80 mld. Euro (se adaugă fondurile de coeziune și programul agricol) alocate României în următoarea perioadă de finanțare (2021-2027). Pilonul III al PNRR (5,08 mld. Euro) se referă la Competitivitate economică, digitalizare, capacitate de reziliență și prevede cheltuieli de numai 0,275 mld. Euro (mai puțin de 1% din bugetul PNRR) pentru cercetare-inovare. Acești bani ar trebui să finanțeze infrastructură și echipamente de cercetare pentru INCD-uri din domeniul tehnic/inginerie, respectiv domeniul agroalimentar, precum și infrastructură și echipamente pentru transferul tehnologic. De exemplu, se prevede finanțarea a cinci proiecte cu o valoarea medie de 25 milioane de euro destinate infrastructurii de cercetare a unor INCD-uri care activează în domeniul tehnic/inginerie. În acest context, în PNRR se menționează (cităm): Elaborarea cadrului legal pentru dezvoltarea și operaționalizarea activității marilor institute de cercetare în domenii de tehnologie avansată precum inteligența artificială și tehnologiile de vârf (subl. ns.).

Complementaritatea cu politica de coeziune trebuie căutată în primul rând în programul operațional POCIDIF, prioritățile P1-P6 (929 mil. euro pentru CDI), din care peste 90% (P3-P6) pentru investiții în infrastructură, cu trimitere la prioritățile de specializare inteligentă. Atrage atenția în special P6 (dezvoltarea de proiecte strategice CDI), cu o alocare de 400 mil. euro cu destinația (cităm): investiții pentru dezvoltarea marilor infrastructuri de CDI (construcție și dotare cu echipamente) și operaționalizarea acestora (finanțarea activităților de CDI și de transfer tehnologic și de cunoștințe, în cadrul proiectelor strategice în domeniul Tehnologiilor Generice Esențiale precum Inteligența Artificială, tehnologiile avansate și emergente, subl. ns.).

Despre ce tehnologii este vorba?
Finanțarea gândită de Ministerul Fondurilor Europene (MFE) pune mare preț pe tehnologie, în valorificarea cercetării prin inovare, dar formulările de mai sus sunt prea generale. Conform terminologiei din UE (http://www.link2nano.ro/acad/Regandirea_sistemului_CDI-ext.pdf), Tehnologiile Generice Esențiale (TGE, versiunea 2018) cuprind tehnologiile de producție (tehnologiile avansate de fabricație, materialele avansate și nanotehnologiile, tehnologiile științelor vieții – inclusiv biotehnologia), tehnologiile digitale (micro-nanoelectronica și fotonica, inteligența artificială) și cyber-tehnologiile. Este vorba de tehnologii care pot fi dezvoltate și orientate (eventual în combinație) spre diverse domenii de aplicație (de aceea se numesc generice). În ultimul deceniu CE a finanțat infrastructurile multi-TGE ca suport al IMM-urilor inovative. TGE continuă să se dezvolte, inclusiv datorită cercetării în științele fundamentale. România ar trebui să se implice în dezvoltarea și aplicarea unora dintre TGE, cu atât mai mult cu cât, încă din 2011, studiul NANOPROSPECT a relevat potențialul României în unele dintre ele (micro-nanoelectronică, fotonică, nanotehnologii, materiale avansate), confirmat de participarea în proiectele europene.
Toate TGE (nu numai inteligența artificială) pot fi considerate tehnologii avansate, sau tehnologii de vârf (termeni generali, practic echivalenți). Interesul României pentru una sau alta din aceste tehnologii trebuie să depindă de competențele de care dispunem și domeniile în care dorim să devenim competitivi. Atenție însă la tehnologiile emergente. Potrivit abordării europene, tehnologiile emergente ale viitorului (a se vedea FET mai sus) sunt tehnologii în faza incipientă de dezvoltare, care au șansa de a fi utilizate efectiv la orizontul de timp al unei decade.

Infrastructuri de cercetare
Presupunem că MFE merge pe corelarea infrastructuri de cercetare – tehnologii avansate – inovarea în firme. Fondurile din proiectele europene nu sunt însă totul. Mai există încă doi factori de importanță crucială: resursele umane și... timpul. Avem nevoie de specialiști competenți care să proiecteze noile infrastructuri, să comande, să instaleze și să asigure funcționarea acestor echipamente, pe un flux tehnologic, care reclamă nu numai procese tehnologice, ci și caracterizare în etapele succesive de fabricație. Chiar dacă echipamentele sunt computerizate, nu avem de-a face cu o linie de producție robotizată, ci de cercetare-dezvoltare care poate duce până la nivelul de model experimental, TRL=6 (TRL=Technology Readiness Level). Recrutarea și specializarea resurselor umane, inclusiv de cercetători din diverse discipline, necesită timp, este un proces de durată. Este vorba de ani de zile, chiar și dacă se pleacă la drum cu un colectiv care are deja experiență în domeniu. Concentrarea de resurse și dobândirea de competențe (inclusiv experiența câștigată prin proiectele concrete realizate pentru industrie) se face adesea prin colaborarea într-o rețea de facilități (instituții), chiar și din țări diferite. Există și instituții foarte puternice care concentrează resursele umane și materiale necesare, precum IMEC și LETI citate mai sus, dar dezvoltarea lor s-a făcut în decenii, competențele acumulându-se în timp, de la o etapă de dezvoltare a tehnologiei, la alta. La o scară diferită, lucrul acesta este valabil și pentru cele două institute performante din România menționate mai sus.

România a învestit considerabil în infrastructura de cercetare în ultimii 15 ani, dar se pare că – din cauza unor deficiențe manageriale sau din lipsa resurselor umane - această infrastructură este slab folosită. Conceptul de infrastructură deschisă – atât de util pentru formarea noilor specialiști, dar și pentru întreprinzători - este încă puțin cunoscut și aplicat. Nu sunt finanțate rețelele de infrastructuri. Lipsește o evaluare independentă a eficienței utilizării infrastructurilor de cercetare, iar criteriile de includere în lista facilităților de interes național par subiective, cel puțin dacă ne gândim ce tehnologii oferă aceste facilități. Credem că ar fi normal ca noile investiții preconizate de MFE să meargă spre institutele și universitățile puternice, dispunând de experiență și resurse umane, cu o cultură de organizație care promovează valorile autentice și deschiderea spre colaborare. Aceste investiții ar reprezenta și șansa de a finanța eficient domeniile de viitor, coagulând o colaborare instituțională între colectivele cu preocupări complementare din diverse organizații existente. Pe model european, astfel de structuri ar permite o selecție și o regrupare a resurselor umane pe criterii de competență, prefigurând o reformă a sistemului de cercetare.

O analiză critică a inovării în sistemul CDI din România (SIPOCA 592)
Spre sfârșitul anului 2019 a fost făcut public raportul (Mariana Chioncel, Analysis of the factors that obstruct the diffusion of innovation, 2019) elaborat în cadrul SIPOCA 592, proiect în derulare, dedicat elaborării strategiei CDI și specializării inteligente. Este cea mai recentă și mai pătrunzătoare analiză a cauzelor care plasează România în coada clasamentului de inovare la nivelul UE. Analiza pleacă de la subfinanțarea cronică a cercetării și haosul legislativ care afectează mediul economic. Obstacolele în calea inovării sunt numeroase și severe, începând cu calitatea modestă a cercetării românești, de unde și o productivitate redusă în generarea de cunoaștere. Una din cauzele profunde este și insuficiența resurselor umane, motivată prin declinul demografic, exodul cadrelor calificate și calitatea educației pe ansamblu, care pregătește tot mai puțin tineri capabili să devină studenți și tot mai puțin absolvenți angrenați în studiile de doctorat.