Revista >> Decembrie 2020 [Nr. 230] >> Cercetare & Invatamant superior

UE accelerează inovarea. Ce face România?

Acad. Dan Dascalu

15 Decembrie 2020

Nu numai că finanțarea din fonduri publice a cercetării este extrem de redusă, dar banii sunt neeficient cheltuiți, mai puțin de jumătate din buget este dedicat competiției pe proiecte, restul mergând la finanțarea instituțională, a cărei oportunitate și eficiență este discutabilă (jumătate din rezultatele cuantificabile fiind obținute de circa o zecime dintre institute). Finanțarea slabă, combinată cu resursele umane reduse și fragmentarea cercetării explică rezultatele slabe, neatractive pentru industrie. Se adaugă guvernanța deficitară, inconsecventă, uneori vulnerabilă în fața unor grupuri de presiune, arată raportul citat mai sus.

Același raport arată că inovarea este un proces complex, care implică numeroși actori. Printre altele este vorba și de IMM-uri. Dar 80% dintre acestea au între 0 și 4 angajați. Rareori sunt implicate în cercetare-dezvoltare. Excepții notabile apar în tehnologia informației, dar și aici companiile inovative lucrează de regulă pentru export și impactul lor asupra competitivității economiei naționale este insignifiant. Multinaționalele nu dau semne că vor să transfere tehnologie întreprinderilor locale. Pe ansamblu, economia și sistemul public de cercetare funcționează în lumi diferite, răspunzând la stimuli diferiți și neinteracționând. Este semnificativ faptul că reprezentanții economiei așteaptă reforme și fonduri europene de la Guvern, dar... nimic de la sistemul public de cercetare. Raportul menționat conchide: există numeroase bariere în calea inovării și situația poate fi remediată printr-un complex de acțiuni simultane. Pomparea de fonduri într-o zonă sau alta este inutilă – nu vor apare schimbări.

Sub 1% din bugetul PNRR pentru cercetare – inovare?
Este adevărat că în Pilonul III din PNRR mai avem și 3,8 miliarde de euro pentru susținerea unui ecosistem antreprenorial. Sunt fonduri destinate în principal IMM-urilor (inclusiv achiziție de echipamente, retehnologizare etc.), pentru activități de producție. Măsuri care par corecte: trebuie să importăm echipamente și tehnologii, câștigând o experiență care va fi utilă ulterior, într-un eventual proces de inovare. Da, dar până atunci „mult-slăvitul” ecosistem de inovare prin care cercetarea românească contribuie la competitivitate este mai degrabă... imaginea Luceafărului (poemul lui Eminescu).

Șansa unei evaluări externe
Oricât de substanțiale ar fi, fondurile europene nu pot ține locul unei strategii guvernamentale, care să definească și reforma sistemului CDI. Încă din mai 2020, un Memorandum al Ministerul Educației și Cercetării (MEC) aprobat de Guvern prevedea o evaluare externă a sistemului CDI, cu ajutorul mecanismului Policy Support Facility (PSF) finanțat de UE. După aproape 7 luni de zile, la 3 decembrie 2020, a avut loc o ședință a grupului de lucru MEC-PSF condusă de Secretarul de Stat pentru cercetare, considerată momentul de debut al aplicării Memorandumului de mai sus. Scopul este (cităm): evaluarea politicilor naționale în domeniul cercetare, dezvoltare și inovare, a guvernanței și arhitecturii instituționale, în vederea unei mai bune integrări în Spațiul European al Cercetării. Nu putem decât să sperăm că noul Guvern, rezultat în urma alegerilor parlamentare, va prelua ștafeta acestei acțiuni și o va finaliza într-un timp rezonabil. Astfel încât va exista premisa elaborării unei strategii a reformei.