Revista si suplimente
MarketWatch
Inapoi Inainte

Erasmus+, între provocările prezentului și necesitatea schimbării de paradigmă

15 Decembrie 2020



Programul Erasmus+ a fost și este încă afectat în mod direct și în profunzime de pandemia de COVID-19. Comunitatea Erasmus a reacționat însă prompt, acționând în mod coeziv, atât la nivel european, cât și național. La sfârșit de an, am discutat cu Monica Calotă, directorul Agenției Naționale pentru Programe Comunitare în Domeniul Educației și Formării Profesionale (ANPCDEFP), despre cum au fost depășite provocările pandemiei pe plan local, care au fost principalele „lecții“ învățate și ce schimbări semnificative se prefigurează la nivelul Erasmus+.

Pandemia de COVID-19 este considerată un test de reziliență la nivel global, care a supus la un examen extrem de dur nu doar sistemele medicale și guvernamentale, ci și întreaga societate, la toate nivelurile ei. Cum a reacționat la acest test comunitatea globală Erasmus?
Comisia Europeană, în calitate de coordonator european al programelor Erasmus+ și Corpul European de Solidaritate, a reacționat rapid prin câteva măsuri adoptate la nivel centralizat. Astfel, o prima măsură a constat în elaborarea de ghiduri și seturi de răspunsuri la întrebări frecvente despre cum trebuie tratate diferitele cazuri de forță majoră cu care s-au confruntat participanții la mobilități sau coordonatorii proiectelor și a acordat Agențiilor Naționale libertatea să judece contextual fiecare caz în parte. Trebuie spus că, în astfel de cazuri de forță majoră, abordarea Comisiei a fost generoasă, permițând să se acopere din bugetul programelor diferitele tipuri de cheltuieli neprevăzute pe care participanții au fost nevoiți să le facă. Complementar, CE a organizat webinarii regulate cu directorii Agențiilor Naționale, pentru a clarifica unele aspecte și a răspunde la întrebări despre cazurile speciale care nu erau acoperite în ghiduri, pentru a se ajunge la o armonizare a modului de tratare a cazurilor, în folosul participanților și beneficiarilor de proiecte. O altă măsură cu impact benefic imediat a constituit-o extinderea perioadelor contractuale pentru toate proiectele, chiar în mod excepțional, pentru a permite reluarea mobilităților când condițiile sanitare o permit. Totodată, Comisia a introdus în mod oficial în regulile de derulare a programelor posibilitatea mobilităților „mixte-blended“ – o perioadă de activități virtuale, urmată de mobilitatea fizică, și chiar și recunoașterea activităților virtuale în totalitate, în cazurile în care mobilitatea fizică nu e posibilă. Nu în ultimul rând, în 2020 a fost inițiat, în mod excepțional, un Apel suplimentar pentru proiecte de parteneriat strategic (KA2) pe două direcții principale - digitalizarea educației și formării și stimularea creativității - pentru a extinde paleta de oportunități oferite organizațiilor de cultură, grav afectate de pandemie.



Cum apreciați că a rezistat și reacționat „structura“ Erasmus locală la numeroasele provocări apărute?
Toate Agențiile Naționale au fost coerente și coezive în a trata cu maximum de înțelegere beneficiarii și participanții. Rețelele noastre de sprijin – inspectorii responsabili cu proiectele educaționale europene, birourile Erasmus+ din universități, formatorii – s-au adaptat foarte repede și au sprijinit Agenția. Trebuie să menționăm aici munca deosebit de grea desfășurată de birourile Erasmus+, pe umerii cărora a stat tratarea a sute de cazuri de forță majoră în rândul studenților, precum și activitatea intensă a inspectorilor care au promovat și susținut noul concept de acreditare care va sta la baza mobilităților în programul viitor: la Apelul dedicat acreditărilor, de la finalul lunii octombrie, am primit foarte multe candidaturi. De asemenea, trebuie evidențiată și activitatea fructuoasă a formatorilor, care, la solicitarea noastră, au adaptat conținutul multor cursuri care în anii trecuți se livrau offline pentru mediul online. S-a dovedit astfel că Agenția, împreună cu rețelele, formează o adevărată familie, rezistentă și agilă.

Cât de profund a fost efectul inhibitor al pandemiei de COVID-19 pe plan național?
În anul 2020, la rundele de selecție la care s-a finalizat evaluarea s-au primit în total 2.692 de candidaturi, din care s-au finanțat 940. S-au mai primit în plus 603 de candidaturi la Apelurile suplimentare de parteneriat și la runda trei Erasmus+ Tineret și Corpul European de Solidaritate, dar rezultatele nu sunt încă disponibile. Este un tablou global care ne bucură, pentru că arată că se menține un interes ridicat în rândurile publicului-țintă pentru programele UE de Educație, Formare profesională și Tineret, chiar în condiții de pandemie. Un interes crescut au generat și Apelurile suplimentare de parteneriate vizând digitalizarea și creativitatea, care au avut termen limită 29 octombrie și unde s-au primit foarte multe candidaturi, raportat la bugetul destul de mic pus la dispoziție de Comisie în pofida înrăutățirii condițiilor sanitare în pandemie. Pentru a continua într-un spirit optimist, este important să menționăm că în România avem și participanți... curajoși! Adică profesori, formatori, lucrători de tineret – din toate sectoarele de Educație, Formare sau Tineret – dar și studenți și elevi care și-au realizat mobilitățile fizice, luându-și, desigur, toate măsurile de precauție sanitară. Cu toate acestea, global, pe întreg parcursul anului 2020 s-a realizat cam un sfert din mobilitățile planificate.

Accelerarea fenomenului de transformare digitală este unanim considerată drept un efect secundar benefic al pandemiei. Cât de vizibil este acest fenomen la nivelul programului Erasmus pe plan global, dar mai ales local?
Așa cum spuneam, Comisia Europeană a sprijinit trecerea la activități virtuale în proiecte, prin inițierea unor amendamente la contractele în derulare. Aproape toți beneficiarii noștri de proiecte au utilizat această facilitate, pentru desfășurarea reuniunilor cu partenerii și pentru derularea activităților de formare. Referitor la amploarea fenomenului de transformare digitală pe plan local, aș aminti rezultatul notabil evidențiat de sondajul de opinie relizat în luna mai în rândul beneficiarilor de proiecte Erasmus+ și ESC: 82,2% dintre respondenți au apreciat că implicarea lor în programe a contribuit semnificativ la creșterea capacității instituțiilor sau organizațiilor în care activează de a utiliza TIC în activitățile curente de predare/învățare formală sau nonformală, cu precădere în perioada crizei generate de COVID-19. Rezultatele sondajului amintit demonstrează că beneficiarii proiectelor Erasmus+ și ESC sunt în fruntea curentului de digitalizare.

Considerați că migrarea în online – nu doar a procedurilor birocratice, ci și a comunicării între partenerii programului și beneficiarii finali ai acestuia – poate reprezenta o soluție pe termen lung?
Migrarea procedurilor birocratice în online, cum este, de exemplu, extinderea utilizării semnăturii digitale la toate contractele - soluție pe care Agenția noastră o utilizează deja din primăvară - folosirea European Student Card, semnarea online a acordurilor de învățare („learning agreements“) etc. reprezintă un mare pas înainte la care nu se va renunța. Înlocuirea în totalitate a mobilității fizice cu cea virtuală reprezintă însă un subiect delicat, beneficiile mobilității fizice fiind incontestabile, pentru că facilitează relațiile interumane autentice, care nu pot fi înlocuite la nesfârșit cu conexiunile online. Aceasta nu înseamnă însă că activitățile virtuale, mai ales cele derulate în faza de pregătire a mobilității fizice și apoi ca proceduri de follow-up nu vor deveni o necesitate atunci când lucrurile vor reveni la normal. Experiența acumulată ne-a demonstrat că adăugarea de componente online la diferitele tipuri de activități pe care le realizam în trecut aproape exclusiv off-line reprezintă un mare plus, le îmbogățește cu valențe la care nici nu ne-am fi gândit înainte! Și avem de gând să continuăm să mergem pe acest drum.

Suntem la aproape nouă luni de la debutul pandemiei în România și evoluțiile viitoare sunt incerte. Cât de pregătită este acum ANCPDEFP pentru a face față unei crize de durată?
În Agenție ne-am adaptat foarte repede la condițiile de lucru impuse de pandemie: s-a lucrat în regim de tele-muncă prin rotație, toți colegii au avut acces de acasă la calculatoarele de la birou, toate apelurile primite pe telefoanele de la birou în timpul programului de lucru au fost redirecționate automat pe telefoanele personale. Totodată, s-au organizat nenumărate ședințe de consultanță și consiliere, chiar și monitorizări de proiecte online prin Zoom, astfel încât beneficiarii să ne simtă cât mai aproape și ciclul de viață al proiectelor să-și urmeze cursul firesc.

Quo vadis, Erasmus? Ce așteptări aveți de la 2021, care sunt principalele schimbări care se prefigurează în cadrul programelor Erasmus și Corpul European de Solidaritate?
Nu ne așteptăm la schimbări semnificative în cadrul activităților derulate prin intermediul Corpului European de Solidaritate. Referitor la programul Erasmus+, pe zona de mobilități apare o importantă schimbare de paradigmă: sectoarele Educație școlară, VET, Educația adulților și chiar Tineret vor păși pe urmele învățămantului universitar prin integrarea conceptului de acreditare printr-o cartă. Astfel, instituțiile și organizațiile vor depune un proiect de obținere a acreditării pe baza unui plan Erasmus+, care exprimă o viziune strategică de dezvoltare pentru 7 ani, folosind mobilitățile ca instrument de dezvoltare. Odată obținută acreditarea, se pot depune anual doar cereri de finanțare a unor fluxuri de mobilități, care sunt analizate de Agenție în funcție de anumite criterii, ca de exemplu scorul obținut la acreditare, performanța anterioară în implementarea fondurilor sau prioritățile politice ale UE pentru 2021-2027 (incluziunea socială, digitalizarea și sustenabilitatea).

Organizațiile mici, din medii dezavantajate, și cele nou-venite în program vor putea începe prin proiecte de scurtă durată, înainte de a trece la nivelul următor de proiect de acreditare. Chiar și la acțiunea de parteneriate de cooperare există o acțiune special dedicată noilor veniți și organizațiilor din medii dezavantajate și anume „Parteneriatele de mică anvergură“, cu formulare de candidatură și reguli financiare simplificate. Ca și în anii anteriori, pe partea de incluziune, România va prioritiza participările din mediul rural și organizațiile și instituțiile care se ocupă de persoane cu nevoi speciale sau de incluziunea persoanelor de etnie romă. Vor continua, totodată, mobilitățile mixte și extinderea digitalizării. În ceea ce privește finanțarea, pentru primii doi ani de programe ne așteptăm la bugete relativ asemănătoare cu 2020, urmând să beneficiem de creșteri mai consistente începând cu al treilea an.



Parerea ta conteaza:

(0/5, 0 voturi)

Lasa un comentariu



trimite