Revista >> Decembrie 2020 [Nr. 230] >> Cercetare & Invatamant superior

Anatomia unei opere de artă

Dr. Roxana Radvan, INOE 2000

15 Decembrie 2020

• Cunoașterea operei de artă din perspectiva conservării ei
Parafrazând parțial titlul expoziției de succes „Anatomia Restaurării. Opere de artă din patrimoniul MNAR” [1], care a fost vernisată la sfârșitul anului 2016 și care a reunit studii și documentații de mare valoare privitoare la complexul proces de restaurare a unor opere de artă realizate pe diferite tipuri de suport, cum ar fi: ceramică, textile, suport papetar, panou de lemn (pictură) sau pânză (pictură), ne-am propus ca în cadrul acestui articol să continuăm demersul colegilor noștri de la Muzeul Național de Artă al României și să ne concentrăm mai mult asupra „anatomiei operei de artă”. Spre deosebire de cazuistica întâlnită în cadrul expoziției amintite mai sus și detaliate în catalogul evenimentului, coordonat de Cosmin Ungureanu [2], care viza mai ales practica de restaurare și, în special, metodologia de intervenție și aparatul critic/deontologic, articolul nostru își propune să atragă atenția asupra cunoașterii cât mai detaliate a raportului dintre imagine și structura operei de artă, atât de important în teoria restaurării lui Cesare Brandi [3] și în normele de conservare-restaurare actuale, în care autenticitatea ocupă un loc central.

Altfel spus, dacă specialiștii din cadrul laboratoarelor de restaurare de la MNAR au subliniat rolul deosebit de important al intervenției de restaurare în recuperarea autenticității patrimoniului cultural, departamentul CERTO din cadrul INOE 2000 insistă asupra importanței acordate proceselor de monitorizare, investigare și documentare, ca elemente de fundament ale intervenției de restaurare. Dialogul multidisciplinar dintre restauratori și cercetătorii științifici reprezintă o direcție de mare actualitate pentru echipa CERTO, care își propune să stabilească și să intermedieze, inclusiv în cadrul unor proiecte naționale de cercetare [4], o conexiune între specialiștii din domeniul conservării-restaurării, specialiștii din mediul universitar care formează viitorii restauratori, responsabilii instituțiilor oficiale care au ca sarcină elaborarea politicilor de conservare la nivel național și cercetătorii din cadrul institutelor naționale de cercetare-dezvoltare, care dispun atât de infrastructura necesară, cât mai ales de know-how.

Așadar, ne propunem ca, prin ilustrarea studiului de caz prezentat succint, să demonstrăm în ce mod știința conservării poate să contribuie direct la: cunoașterea aprofundată a stării de conservare, identificarea materialelor și structurii interne, elaborarea unor metodologii de restaurare, valorificarea unor date referitoare la istoricul operei de artă și istoricul intervențiilor, și, implicit, stabilirea și evaluarea autenticității.

O cazuistică inedită. „Femeie citind” - lucrare atribuită lui Ștefan Luchian
Mulțumită colaborării exemplare cu Pinacoteca Municipiului București din cadrul Muzeului Municipiului București, am avut ocazia de a studia opere de artă extrem de valoroase, printre care și o lucrare realizată în tehnica ulei pe suport de pânză, denumită Femeie citind și atribuită celebrului pictor modernist Ștefan Luchian. Strategia de investigare a acestei lucrări a presupus o coordonare și coroborare inteligentă a datelor imagistice cu cele spectroscopice, în vederea decelării și discriminării straturilor de informație [5]. Au fost utilizate tehnici complementare non-invazive sau micro-invazive, de mare acuratețe, cum ar fi: microscopie optică, imagistică UV de fluorescență și reflectanță, imagistică hiperspectrală în domeniul SWIR, imagistică de raze X și analize spectroscopice FTIR și XRF.

Imagistica UV de reflectanță a subliniat topografia caracteristică a suprafeței pictate, indicând detalii referitoare la grosimea straturilor de culoare, prezența neuniformă a straturilor de protecție, forma și direcția tușelor, în timp ce imagistica UV de fluorescență a scos în evidență zonele unde s-a intervenit anterior (vezi Fig. 1.). Analiza imagistică hiperspectrală a relevat prezența unei compoziții anterioare care ilustra figura întreagă a unui personaj masculin (vezi Fig. 2.). Acest detaliu a fost confirmat și de radiografia digitală de mare rezoluție care a permis analizarea în detaliu a suportului de pânză (vezi Fig. 3.).

Investigațiile spectroscopice care au fost coroborate cu informațiile extrase din analizele imagistice au avut capacitatea de a identifica paleta cromatică și de a oferi detalii foarte importante referitoare la tehnica de lucru a artistului (vezi Fig. 4.).

Concluzii
Investigarea operelor unor artiști renumiți presupune, pe lângă bucuria de a descoperi noi informații, și asumarea riscurilor care pot exista în confirmarea sau infirmarea atribuirii. Din acest punct de vedere provocarea cercetătorilor este cu atât mai mare cu cât complexitatea lanțului de investigații trebuie să reflecte particularitățile tehnicii de lucru, structura și compoziția materialelor obiectului studiat. Aceasta reprezintă cheia în care trebuie înțeleasă ceea ce numim: anatomia operei de artă.
Metodele și tehnicile științifice de analiză au scopul de a contribui la conservarea pe termen lung, în condiții optime, dar și de a valorifica informații inedite, care pot conduce la recuperarea sau, uneori, recontextualizarea operelor unor artiști aflați la rândul lor într-un continuu experiment.