Industry Watch >> Altele >> Stiri si comunicate

Fortuna-Piano Sensation: un vaccin muzical, 100% românesc, lansat de pianista Sînziana Mircea

Alexandru Batali

23 Decembrie 2020

În apropierea Sărbătorilor a apărut provocarea realizării unui articol atipic în raport cu profilul revistei Market Watch: un interviu cu una dintre cele mai talentate tinere pianiste din România, Sînziana Mircea, cunoscută şi apreciată în special pe plan internaţional. Pornit iniţial ca o joacă, dialogul s-a transformat într-una din cele mai frumoase experiențe din acest an. Sînziana a răspuns cu profunzime și eleganță fiecărei curiozități și stângăcii, reuşind să dea mereu o perspectivă sensibilă, melodioasă, în care fiecare notă, culoare ori idee a avut o esență aparte, parte din filozofia sa luminoasă: Muzica este pictorul timpului, este vibrația care transformă trecătoarea secundă într-una nemuritoare. Putem descoperi artistul şi lumea filtrată prin sufletul său în interviul prezent, dar şi în albumul de autor Fortuna – Piano Sensation. După mai bine de 30 de ani, acesta este primul album lansat la Electrecord de un pianist român în dubla calitate de interpret și compozitor.

V-am văzut într-un videoclip asortată cu clapele pianului. Aparent viața este o succesiune de alb și negru.
Alb/negru, bine/rău, celebrul binom 0/1 care stă la baza programării, toate acestea sunt exemple ale modului uluitor de simplu în care este organizată lumea, nu? Dar de la minus infinit la plus infinit există o infinitate de nuanțe. La fel se întâmplă și cu clapele pianului: la prima vedere este totul alb și negru. Un pian tăcut este doar în alb și negru. Dar Tăcerea nu este menirea unui pian. Menirea sa este Sunetul, iar sunetele unui pian conțin o infinitate de nuanțe, care toate vorbesc despre trăirile omenești, într-o limbă universală pe care o înțelege toată lumea. Prin urmare cred că viața, deși uluitor de simplă, câteodată, în aparența sa, este plină de nuanțe, surprinzătoare, nu de puține ori.

Dacă ați transforma sunetele în culori ce tablou ar ieși?
De multe ori asociez sunetul unui pian cu anumite culori, sau texturi. Uneori mi se pare că sunetul este de catifea, o catifea vișinie, mătăsoasă și grea. Alteori este diafan și fluid ca o eșarfă de mătase. Câteodată însă acesta pare sclipitor ca un diamant, împrăștiind curcubee în jur. Tabloul muzical este mereu atât de diferit! De exemplu, probabil că ați remarcat faptul că aceeași piesă sună uneori foarte diferit de la un interpret la altul. Paradoxul însă este acela că aceeași piesă, cântată de același interpret două zile la rând... nu sună la fel. Tabloul muzical este mereu diferit, pentru că reflectă emoția unică a momentului, a fiecărei irepetabile zile. Altfel spus, muzica este pictorul timpului, este vibrația care transformă trecătoarea secundă într-una nemuritoare.

Cât de mult v-a influențat cariera desenul în care Tom și Jerry cânta la pian? De ce v-ați dorit să le luați locul?
Eu sunt un mare fan al desenelor animate! Mă uit la ele cu mare bucurie! Dar la început mi-au plăcut foarte tare florile :) Atunci când eram foarte mică am văzut o pianistă care a primit foarte multe flori la sfârșitul concertului și mi-am dorit să primesc și eu flori! Abia apoi i-am descoperit pe Tom și Jerry! Și da, mi-am dorit să le iau locul, cântând aceeași piesa, lucru pe care l-am și făcut mai tărziu. Mai mult Tom decât Jerry, pentru că nu prea mai pot să încap în pian ca un șoricel :).

Cântând în public e ca și cum v-ați dezbraca în fața acestuia. Ce rol joacă exhibiționismul în viața unui artist?
Dezbrăcatul în public astăzi este mai facil și mai obișnuit decât oricând. Mai ales că publicul s-a mutat foarte mult în zona virtuală. Online-ul a transformat foarte multe aspecte considerate inacceptabile odinioară în lucruri acceptabile social în prezent. În plan emoțional, însă, societatea a evoluat foarte mult către disimularea emoțiilor, discursul verbal este de multe ori foarte diferit de firul gândurilor și al trăirilor interioare. În trecut oamenii umblau foarte îmbrăcați, dar erau foarte direcți și onești în expunerea opiniilor și asumarea acestora. Sunt două direcții de evoluție paradoxale: dezgolirea fizică a venit la pachet cu o camuflare emoțională majoră, accentuată și de dimensiunea virtuală a vieții noastre. În privința muzicienilor, însă lucrurile nu s-au schimbat prea mult, pentru că instrumentul nostru de lucru este emoția. În timpul unui concert muzicianul merge către o expunere emoțională extraordinară, pentru că un interpret dacă nu este autentic în arta sa, nu este credibil. În muzică nu poți să minți, nu poți să disimulezi, fără să nu se simtă acest lucru. Aceasta este diferența între un concert live și unul de tipul play-back. Publicul vine la concert pentru a regăsi o emoție pură, nedisimulată, profundă, care să îi atingă sufletul. Ceea ce face un muzician în timpul unui concert nu este exhibiționism, ci este un act echivalent al unei confesiuni. Este o întâlnire interioară artist-ascultător care se întâmplă în altă dimensiune a acestei lumi, profund intimă, și care se raportează exclusiv la emoțiile foarte personale și foarte profunde ale fiecăruia dintre noi.

Ați putea cânta doar pentru plante și vietăți, situație în care ați fi în armonie perfectă cu natura. Interpretând în fața naturii umane, nu se produce o (auto)limitare? Doriți să fiți unică, dar vă adresați aceluiași public…
O să vă spun un secret binecunoscut: noi toți suntem în primul rând fanii muzicii celui mai mare compozitor - Natura și depindem într-o măsură inimaginabilă de aceasta! Cum ar fi o lume fără muzica naturii? Fără sunetul ploii, al valurilor, al pădurii, al greierilor într-o noapte de vară? Noi toți iubim această muzică și, atunci când nu o auzim multă vreme, îi simțim lipsa și mergem să o căutăm. Prin urmare, atunci când sunt în mijlocul naturii cel mai minunat mod în care găsesc armonia cu aceasta este ascultând-o. Nimeni nu cântă mai frumos decât Ea!

Ca muzician profesionist însă nu aș putea trăi din profesia mea doar cântând pentru plante și vietăți, pentru că acestea nu mi-ar asigura veniturile necesare existenței. Artiștii, la fel ca toată lumea, trebuie să își plătească facturile la sfârșitul lunii cu ajutorul profesiei lor. Atunci când mergi la supermarket nu te întreabă nimeni dacă ești artist sau nu. Ca orice profesionist și noi muzicienii profesioniști trebuie să trăim din profesia noastră, fiind recompensați material pentru aceasta, ca orice altă categorie profesională. Pregătirea unui concert necesită luni întregi de muncă, câte 6-8 ore pe zi, timp în care nu faci altceva decât să exersezi. La fel ca un atlet a cărui cursă la Olimpiadă durează poate un minut, pentru care, însă, s-a antrenat luni întregi, fără pauză, doar pentru a realiza cursa perfectă.

Un muzician devine nemuritor când reușește să cânte o muzică de pe o altă planetă. În ce măsură luați în calcul o scurtătură: călătoria pe Marte la bordul unei rachete concepută de Elon Musk?
Galaxia mea este pe Pământ, alături de familie și de prieteni! Este o Galaxie așa de mare și de frumoasă!!! Ce să fac eu pe Marte singură, sau printre marțieni? Sigur nu au piane acolo și să mă apuc acum de studiul unui instrument muzical marțian este un pic cam târziu :). O șansă pentru ceva concerte marțiene aș putea avea însă dacă marțienii au interceptat capsula timpului trimisă de NASA cu nava Voyager în 1977 și i-au ascultat deja pe Louis Amstrong, Bach și Bethoven incluși pe discul “The Sounds of Earth”. Curiozitatea este trăsătură fundamentală a Vieții, indiferent de forma ei. Este prin urmare foarte natural să ne dorim să cunoaștem noi universuri, la propriu și la figurat. Până la urmă, însă fiecare dintre noi are la îndemână un univers întreg de descoperit în fiecare secundă. Pe frontispiciul Templului lui Apollo din Delfi scria “cunoaște-te pe tine însuți”. Buddha a preluat aceast principiu spunând că accesul către orice univers este în interiorul nostru. Unii își doresc să ajungă pe Marte, alții în Nirvana, alții pur și simplu găsesc fericirea în gestul simplu de a ajuta pe cineva. Acolo este cheia care deschide ușa către Galaxia fiecăruia. Eu nu caut să câștig un bilet galactic. Eu caut să găsesc cheia către Galaxia mea pământeană. O să vă anunț când am să o găsesc și vă voi invita la o cursă cu bilet gratuit!