.jpg)
Academia Română a fost creată în 1866 pentru a cristaliza cele mai înalte valori intelectuale din provinciile românești într-o societate erudită menită să consolideze identitatea națională pe baza a patru componente esențiale: limbă și literatură, istorie, etnografie și cultură. La...
Cercetare si Invatamant superior >> Stiri si Evenimente
S.O.S. Cercetarea romānească
Au trecut mai bine de două luni de la instalarea noului Guvern, prilej cu care am aflat că Cercetarea şi Educaţia vor fi despărţite, prin înfiinţarea unui Minister al Cercetării, Inovării şi Digitalizării (MCID). Conform OUG 212/2020, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a respectivei ordonanţe, trebuiau prezentate proiectele de acte normative (hotărâri de guvern-HG) pentru organizarea şi funcţionarea noilor ministere (vezi art. 8 paragraful (3)). Iată că suntem în lună martie, iar HG-ul pentru nou-înfiinţatul MCID abia este în stadiul de consultare publică, începând cu data de 23 februarie 2021, adică la aproape 2 luni de la „înfiinţare” MCDI încă nu există oficial şi nu funcţionează.
Lucian Pintilie, director științific INCDFM
Impresia de harababură
Citind proiectul de HG, am avut senzaţia acută a unui ghiveci prost făcut, în care cercetarea şi inovarea se amestecă cu digitalizarea, serviciile de comunicaţii digitale şi serviciile poştale. Nu este nici o glumă, MCID subordonează sau coordonează, de-a valma, INCD-uri, Institutul de Fizică Atomică, ROSA, Poşta Română SA, Societatea Naţională de Radiocomunicaţii SA, Autoritatea pentru Digitalizarea României, plus că are 6 consilii şi comitete consultative, 3 dintre ele figurând şi în proiectul HG-ului de organizare şi funcţionare a Ministerului Educaţiei (CCCDI, CNCS, CNECSDTI, HG-urile şi anexele pot fi vizulalizate la https://www.research.gov.ro/uploads/sistemul-de-cercetare/legislatie-organizare-si-functionare/proiecte-de-acte-normative/2021/propunere-hg-mcid-consultare-23-02-2021.pdf şi https://www.edu.ro/consultare-public%C4%83-proiectul-hot%C4%83r%C3%A2rii-de-guvern-privind-organizarea-%C8%99i-func%C8%9Bionarea-ministerului). Ca harababura să fie şi mai mare, noul Parlament a aprobat, în sfârşit, OG 74/2010 privind funcţionarea UEFISCDI, numai că unitatea executivă care gestionează majoritatea competiţiilor de proiecte finanţate din bugetul naţional prin PNCDI 3 nu este trecută în subordinea MCDI, ci rămâne în subordinea Ministerului Educaţiei, acesta din urmă urmând a avea ultimul cuvânt în ceea ce priveşte organizarea competiţiilor de proiecte (cel puţin aşa reiese din raportul Comisiei Senatoriale pentru Învăţământ Tineret şi Sport, vezi https://senat.ro/Legis/PDF/2010/10L509X2.pdf).
Un domeniu nefinanțat
În tot acest hăţiş legislativ şi de interese Cercetarea riscă să se piardă cu totul. O primă consecinţă este că, până în acest moment (lună martie 2021) nu a fost deschisă nicio cale de finanţare a cercetării, nici proiectele în derulare gestionate de UEFISCDI nu au primit finanţare, nici pe Programul Nucleu nu s-au deschis finanţări. Recenta aprobare a legii bugetului de stat nu ajută prea mult, atâta timp cât MCID nu este funcţional. Deschiderea finanţărilor pentru proiectele gestionate de UEFISCDI presupune încheierea unui act adiţional între această instituţie şi MCID, în baza căruia MCID să transfere banii pentru finanţarea în continuare a proiectelor. Actul adiţional nu poate fi semnat până ce nu devin funcţionale ministerele noi, MCID şi Ministerul Educaţiei, ori, pentru ambele, HG-urile de organizare şi funcţionare sunt încă în dezbatere publică. După aceea urmează avizarea de către alte ministere, aprobarea în şedinţa de Guvern, publicarea în Monitorul Oficial, schimbarea antetelor, a ștampilelor, deschiderea noilor conturi la Trezorerie, punerea în funcţiune a organigramei (anexa care lipseşte din ambele HG-uri) şi aşa mai departe. Tot circul ăsta poate dura până la 3-4 luni. Ce înseamnă asta? Înseamnă că până în vară Cercetarea riscă să rămână nefinanţată. Aceeaşi situaţie este şi cu celelelate posibile linii de finanţare, deşi o soluţie limită ar fi ca toate actele necesare deschiderii finanţărilor pentru cercetare să fie aprobate de către Ministerul Educaţiei şi Cercetării, care încă există, el fiind desfiinţat în momentul în care intră în vigoare HG-urile pentru noile ministere.
Investiţia publică în cercetare nu creşte, scade
Situaţia actuală din Cercetare arată cât de prioritar este acest domeniu pentru actualul Guvern. Ca să ne dăm seama cât de prioritar este domeniul Cercetării, dar şi al Educaţiei, merită să aruncăm o privire şi peste proaspăt votatul buget de stat. Educaţia, 2.5 % din PIB, cea mai mică alocare din ultimii 31 de ani (vezi articolele publicate pe acest subiect pe platforma Edupedu). Cercetarea, 0.14 % din PIB, cât în 2020, deşi în cifră absolută alocarea este ceva mai mare, dar să nu uităm că noul minister include şi digitalizarea.
Nu sunt expert în buget-finanțe, nu mă pricep, dar urmărind fila de buget pentru MCID (https://mfinante.gov.ro/static/10/Mfp/buget2021/proiect2021/Anexa3/Ministerul_Cercetarii_Inovarii_Digitalizarii.pdf) nu se poate să nu îţi pui nişte semne de întrebare. Spre exemplu, la pagina 14 se menţionează că bugetul total al cercetării este 0.5 % din PIB şi ajunge la 0.52 % în 2024. Buget total înseamnă contribuţii publice şi private. La pagina 17 se menţionează contribuţiile private în sectorul CDI: 0.31 % în 2021 şi 0.35 % în 2024. Făcând diferenţa, rezultă că investiţia publică în cercetare ar fi undeva în jur de 0.19 % în 2021 (incluzând şi banii de cercetare de la alte ministere) şi în jur de 0.17 % în 2024. Deci investiţia publică în cercetare nu creşte, scade. Asta deşi în programul de guvernare (pagina 147, vezi https://gov.ro/fisiere/pagini_fisiere/Program_de_guvernare_2020_2024.pdf) scrie negru pe alb „creșterea valorii și eficienței finanțării pentru cercetare și inovare și atingerea țintei de 2% din PIB până în 2024 (1% finanțare publică + 1% finanțare privată) cu asigurarea unei distribuții bugetare echilibrate”. De la circa 0.17 % până la 1 % este o diferenţă cam mare, dar, după cum spune şi domnul Premier, ce scrie în program este una şi ce facem în realitate este alta.
Neconcordanțe în cifre
Alte ciudăţenii: cifrele prezentate la pagina 12 pentru Dezvoltarea capacității de cercetare-dezvoltare şi de diseminare a rezultatelor cercetării (PB1-CAP, care include şi Programele Nucleu) nu se potrivesc cu cele prezentate la pagina 15 pentru Programele Nucleu; la pagina 12 suma totală prevăzută pentru PB1-CAP este de 675 milioane în 2021 şi ajunge la 506 milioane în 2024, iar la pagina 15 suma pentru programe Nucleu este de 526 milioane în 2021 şi 550 milioane în 2024. Cum poate fi mai mare suma pentru Programe Nucleu în 2024 decât totalul alocat pentru întreg PB1-CAP? Disproporţionat pare şi numărul de cercetători menţionat în fila de buget a MCID, undeva între 27.000 şi 28.000 pentru perioada 2021-2024. În alte publicaţii sau site-uri numărul de cercetători din România este cu mult mai mic: în jur de 17.000 în articolul publicat în Review of Economic and Business Studies, Volume 12, Issue 2/2019, pp. 191-205 ISSN-1843-763X DOI 10.1515/rebs-2019-099; 882 cercetători la 1 milion locuitori, deci tot cam 17.000-18.000 cercetători (vezi https://knoema.com/atlas/Romania/Number-of-researchers-in-RandD şi https://tradingeconomics.com/romania/researchers-in-r-d-per-million-people-wb-data.html).
Discreditarea INCD-urilor prin nepublicarea rezultatelor?
O altă ciudăţenie este lipsa oricărei informaţii privind rezultatele INCD-urilor (tabel pagina 15), deşi toate INCD-urile au obligaţia depunerii raportului anual la autoritatea naţională CDI, cu toate denumirile din trecut. Deci ministerul are toate informaţiile necesare pentru a face publice rezultatele obţinute de fiecare INCD în parte, dar alege să nu dea nicio informaţie, generând şi întărind senzaţia că aceste instituţii toacă banii publici fără să producă nimic. O astfel de atitudine nu mai pare o scăpare, ci pare a fi o strategie adoptată cu bună ştiinţă pentru a discredita o parte importantă a sistemului de cercetare din România. O simplă căutare pe Web of Science arată că numai IFIN-HH, INFLPR, ISS, INCDTIM şi INCDFM au produs în ultimii 5 ani nu mai puţin de 5.766 articole, pe lângă alte rezultate ale cercetării, cum ar fi brevete şi cereri de brevet, produse transferate în mediul privat, etc.
Fără competiții în 2021?
Nişte cifre ceva mai optimiste apar în tabelul de la pagina 16, care arată finanţarea pentru PB2-COM (Program bugetar Creșterea competitivității economice prin cercetare şi inovare). Acest program pare a include partea de competiţii pe diferitele programe componente ale PNCDI. Se poate observa o creştere de la circa 681 milioane, în 2021, la circa 820 milioane, în 2024, cu un vârf de circa 935 milioane în 2022. Probabil acest vârf ar rezulta din organizarea de competiţii şi încheierea de contracte în 2021, dar acest lucru pare puţin probabil atâta timp cât nu există Strategia Naţională CDI şi de Specializări Inteligente pentru perioada 2021-2027. Fără aceste instrumente, fără un nou PCDI şi fără Programele finanţate din fonduri structurale, este greu de crezut că, legal, se pot organiza competiţii în anul curent. Speranţa ar fi în PNRR, dar nici acesta nu a fost finalizat ca să permită accesarea de fonduri.
Dezavantajele creditelor de angajament
Tabelul care sugerează cel mai bine „importanţa” acordată Cercetării de către actuala putere este însă cel de la pagina 21, care prezintă proiecţia bugetară până în 2024 în cifre absolute. Cheltuielile publice pentru cercetare rămân aproximativ constante pe toată perioadă, în jur de 1.3 miliarde lei credite bugetare. Este drept că în acest tabel apar şi credite de angajament dar, nefiind specialist, nu am idee cum vor funcţiona. Istoria recentă arata că aceste credite de angajament, utilizate în unele perioade şi în Cercetare, nu aduc niciun avantaj. Practic, statul îţi pune la dispoziţie nişte bani virtuali pe care îi poţi cheltui cu speranţa că îţi vor fi returnaţi în ciclul bugetar următor, asta dacă statul îşi aduce aminte să le treacă în buget. Problema este că niciun furnizor nu acceptă bani virtuali, iar plata salariilor nu se poate face cu bani virtuali, deci te îndatorezi la bancă pentru a putea face plăți, iar când statul îţi dă banii, stingi datoria la bancă, numai că statul nu îţi dă şi banii pentru acoperirea dobânzilor, fiind treaba fiecăruia cum le acoperă. Un alt pericol este ca transformarea creditelor de agajament dintr-un an în credite bugetare în anul următor să ducă, de fapt, la un buget al cercetării mai mic, în cifre reale, faţă de anul anterior.
Lipsa de reacție a cercetătorilor
În ciuda problemelor concrete cu care se confruntă Cercetarea, impresia este că nimănui nu îi pasă, nici măcar cercetătorilor şi organizaţiilor care ar trebui să îi reprezinte şi să îi apere. Nimeni nu a ieşit în spaţiul public să spună că Cercetarea nu are finanţare şi că salariile ori nu se iau, ori se iau pe datorie la bancă. Cei din autoritatea centrală CDI consideră, probabil, că dacă dumnealor îşi iau salariile, atunci toată lumea şi le ia, uitând că multe organizaţii de cercetare se auto-finanțează. Spre exemplu, INCD-urile nu primesc nicio alocare bugetară directă, mai puţin ceva bani pe instalaţii de interes naţional. Finanţările vin pe Program Nucleu (care este totuşi, de bine de rău, competiţional) şi pe proiecte PNCDI. Deci, dacă liniile de finanţare nu funcţionează, nu există bani de cheltuieli, nici de salarii.
„Principiul Haldane” – o posibilă soluție
În aceste condiţii, pare cumva prematură iniţiativa de a înfiinţa un Consiliu Independent al Cercetării care să gestioneze fondurile gestionate în momentul de faţă de către UEFISCDI şi alţi ordonatori de credite pentru cercetare. Ideea aplicării a ceea ce se numeşte „principiul Haldane” (vezi inițiativa la https://reteauadesolidaritate.com/propunere-de-reorganizare-a-cerceta%CC%86rii-roma%CC%82nes%CC%A6ti-aplicarea-principiului-lui-haldane-i%CC%82n-cercetarea-roma%CC%82neasca%CC%86/) în România nu este rea, acest principiu este aplicat cu mai multă sau mai puţină intensitate în majoritatea ţărilor din Europa, în Marea Britanie şi în SUA. Ideea este de a lăsa cercetătorii să se auto-guverneze, eliminând, pe cât posibil, ingerinţele politice în sistem, mai ales când este vorba de competiţii de proiecte. În multe ţări au fost înfiinţate fundaţii sau comitete cu personalitate juridică care gestionează procente importante din bugetul public alocat cercetării în ţara respectivă (vezi NSF în SUA, Research Coucil în Marea Britanie, CNRS în Franţa, CNR în Italia, asociaţiile Max Planck şi Fraunhofer în Germania). Aceste organizaţii au consilii de conducere formate din cercetători sau cadre universitare, au comisii, au şi consilii supervizoare cu specialişti din străinătate, în general au o organizare care să simplifice cât mai mult şi să facă cât mai transparentă circulaţia banilor în cercetare. Ele primesc fonduri publice, stabilite inevitabil la nivel politic, şi prezintă rapoarte în baza cărora decidentul politic poate să crească sau să scadă finanţarea în anii următori. Cam asta ar fi, pe scurt, şi după înţelegerea proprie, aplicarea principiului Haldane. Rămâne de văzut dacă acest demers va fi însuşit şi de decidenţii politici, şi dacă aplicarea principiului Haldane nu va fi pervertită în pur stil românesc, aşa cum au fost pervertite şi alte intenţii de reformă (vezi jurnalele ISI de casă, pentru a rezolva problema publicaţiilor în jurnale „internaţionale”, cărţile publicate la diverse edituri pentru a bifa cerinţe legate de promovare/doctorate/angajare, şi altele întâmplate în utimii 10-15 ani).
Urgența deschiderii finanțării
Până la a discuta de reforme, înfiinţări de noi consilii, evaluări şi altele, domnii de la guvernare ar face bine să se grăbească cu deschiderea finanţării pe 2021. Dacă nu o fac, semnalul transmis către Cercetare, în special către tineri, va fi foarte clar „Nouă nu ne pasă de voi, vă păcălim pentru alegeri, după aia nu ne mai interesează”. Păcat, sunt locuri în ţară unde chiar s-a construit ceva în Cercetare. Lipsa cronică de finanţare şi predictbilitate devine însă obositoare şi face sistemul neatractiv pe termen scurt şi mediu, iar dacă un echipament îl mai poţi înlocui, când vor veni alţii mai luminaţi şi dornici efectiv să investească în cercetare, resursa umană care pleacă acum din Cercetare va fi foarte greu de găsit/adus înapoi. Şi asta pentru că un cercetător bun nu se generează la ordin politic, ci este nevoie de ani de zile pentru a fi format pentru cercetare şi pentru a atinge acel grad de excelență care să facă Cercetarea românească competitivă la nivel internaţional.
Parerea ta conteaza: 
Asemanator
Consorțiul Universitaria solicită alocarea de la bugetul de stat, pentru toate universitățile din Romānia, a sumelor necesare pentru acoperirea completă a majorărilor salariale- Tranziția verde, posibilă prin echilibrul īntre cercetarea academică și inginerească
- IMNR, pe drumul creării unui grup de excelență īn domeniul aliajelor cu entropie īnaltă
- ICECHIM București 20 de ani de istorie modernă
- IFA 2024: retrospectivă și perspectivă
- Cercetători - universitari: echivalare cu dus-īntors
Alte articole scrise de Dr. Lucian Pintilie, director stiintific INCDFM
