Revista >> Martie 2021 [Nr. 232] >> Cercetare & Invatamant superior

Un Dascăl la înălțimea numelui

Dr. Raluca Muller, director stiintific IMT Bucuresti

19 Martie 2021

Îmi este greu să scriu… să mă gândesc că domnul profesor Dan Dascălu nu mai poate comunica cu noi… L-am cunoscut în anul 3 de facultate. Ne-a predat cursul de. Circuite de impulsuri şi comutaţie. Avea un renume de profesor sever şi l-am visat înainte de începerea cursului… nu ştiu de ce… şi acum îmi amintesc visul. Dar prin domnul prof Gheorghe Brezeanu, atunci asistent, împreună cu alţi 4-5 colegi am fost invitaţi să ne desfăşurăm activitatea de practică „în cercetare” în grupul domnului profesor Dascălu... şi „gheaţa” s-a topit. Am studiat la început articole ştiinţifice, am văzut cum lucrau studenţii mai mari, în echipă, cum interacţionau cu inginerii din fabrica de semiconductoare IPRS Băneasa, cum se bucurau când „ieşeau” măştile proiectate de ei şi apoi dispozitivele.. Am crescut în acel grup pasionat, am avut norocul să lucrez într-un domeniu de vârf, cel al microelectronicii. Lucrarea de diplomă a fost îndrumată de către prof. Dascălu şi de către prof. Brezeanu, a fost o urmare a colaborării şi cu cei din IPRS, unii dintre ei foşti studenţi ai domnului profesor.

Am revenit în grupul domnului profesor după Revoluţie, începând cu anii 1992-1993, apoi am lucrat în institiutul nou înfiinţat, IMT-București, din 1994. Domnul profesor m-a încurajat să fac un doctorat, pe un domeniu atunci nou şi diferit de preocupările mele anterioare. Nu a fost uşor… dar rezultatele au fost bune. Apoi, în noul institut creat în Platforma Băneasa, IMT- Bucureşti, amcolaborat tot mai mult, an de an. Discutam zilnic…

Ne-am întâlnit uneori şi la munte, unde domnului profesor îi plăcea atât de mult să facă plimbări, chiar şi „pe poteci îngheţate”, cum mi-a scris în unul din ultimele mesaje primite, pe 1 februarie.

În Facultatea de Electronică am avut șansa să avem mulţi profesori eminenţi.
Ce pot spune, domnul Dan Dascălu nu a fost un profesor care îşi preda doar cursul, preocupările lui mergeau mult mai departe. S-a implicat tot timpul în cercetare, a coordonat proiecte. Deşi aparent păstra distanţa, ştia de fapt să se apropie de numeroşii studenţi pe care îi îndruma în activitatea de cercetare. A ştiut să adune tineri, să-i facă să lucreze împreună, să le ghideze activitatea, să le insufle faptul că trebuie să aspiri către vârfuri, pe care să lupţi să le cucereşti.

Am admirat la domnul profesor Dan Dascălu pasiunea, cinstea, dorinţa de a face lucrurile bine, să meargă înainte. A creat un institut din ruine, a avut dorinţa de a păstra un domeniu, de a-l remodela şi îndrepta către ce este mai nou, a salvat mulţi oameni care lucrau în Băneasa şi le-a dat un sens nou, o nouă direcţie profesională. Faptul că ICCE-ul (Institutul de Cercetări pentru Componente Electronice), devenit în 1996 IMT, nu a avut soarta celorlalte entităţi din Platforma Băneasa, fără îndoială că i se datorează lui. A îndrumat nenumăraţi studenţi şi doctoranzi, sfătuindu-i întotdeauna să abordeze cercetări noi, grele, ambiţioase, să urmeaze o cale a performanței, să dorească întotdeuna mai mult. Institutul, IMT-ul, a devenit şi a rămas un institut de excelență european, pentru că aici s-a creat o şcoală, s-au urmat principii, sădite de către domnul profesor.

Domnul Dan Dascălu s-a dăruit ideilor sale, ştim foarte bine cum lucra până noaptea târziu, la institut sau la Politehnica. Îmi amintesc din studenţie, cum de multe ori ora 10 seara îl prindea în Politehnica din Polizu. Acelaşi lucru se întâmpla, peste ani, şi la IMT.

Domnul profesor a fost un manager excepţional. A anticipat corect direcţia în care se îndreptau cercetările europene. A reuşit prin tematicile tratate în cadrul noului institut creat, Institutul de Microtehnologie, să asigure şi să menţină un trend european, şi nu numai, de dezvoltare ştiinţifică. Dacă exodul de fabricaţie pentru circuitele C-MOS spre Asia a fost inevitabil, dezvoltarea tehnologiilor de microsistem a fost salvatoare pentru menţinerea domeniului microelectronicii şi în România. Este meritul domnului profesor Dascălu că a sesizat acest aspect şi a direcţionat cercetarea din cadrul IMT către obiective extrem de noi, nu foarte uşor de realizat, fiind de multe ori priorităţi pe plan european şi mondial.

Spre deosebire de cercetările din România de dinainte de 1989, care aveau ca principal obiectiv realizarea unor dispozitive şi circuite semiconductoare similare celor obţinute cu puţin timp în urmă pe plan mondial (prin studiul literaturii științifice şi prin utilizarea cunoştinţelor/imaginaţiei proprii a cercetătorilor), cercetările din IMT în domeniul microelectronicii au abordat concepţia modernă, europeană, a cercetării, aceea de a ataca şi finanţa numai direcţii noi, nesoluţionate încă la nivel global.