Revista >> Aprilie 2021 [Nr. 233] >> Top Story

Ministrul Ciprian Teleman: „Schimbând paradigma de project management, în 2026 România va fi inteligentă digital”

Alexandra Cernian

20 Aprilie 2021

Ministrul Cercetării, Inovării și Digitalizării, Ciprian Teleman, vine cu o viziune modernă de leadership şi cu planuri mari pentru digitalizarea României. În interviul acordat revistei Market Watch, ministrul Ciprian Teleman ne-a declarat încrezător că în 2026, după implementarea PNRR, România va arăta altfel din punct de vedere digital. Pentru a atinge acest obiectiv, îşi propune să schimbe paradima printr-un un project management performant, bazat pe competenţe şi independent de factorul politic. Reușita va depinde și de modul de planificare mult mai atent a proiectelor și de încadrarea în doi parametri cheie: buget şi termene.

Noua abordare se bazează pe trei piloni importanţi:
1. Încurajarea unei concurențe corecte în selectarea furnizorilor şi transparentizarea procesului de achiziție. E nevoie de implicarea oamenilor şi companiilor cu experienţă în proiecte mari, cu grad mare de complexitate.
2. Implementarea standardelor necesare pentru dezvoltarea Cloud-ului Guvernamental şi a interoperabilității între sistemele publice.
3. Valorificarea potenţialului oamenilor, care se află în centrul procesului.

Proiecte esențiale

"La finalul discuţiilor cu Comisia Europeană vom avea un imens Gantt chart unde vor fi toate aceste reforme, cu ţinte, cu etape clare. Cu un project management excepţional, axat pe planificare şi încadrare în termene şi bugete, România va arăta altfel din punct de vedere digital în 2026."

La începutul mandatului aţi declarat că aţi demarat un proces de „inventar” al datelor şi al serviciilor digitale din administraţia publică. În ce stadiu se află acum acest demers? Care sunt concluziile la care aţi ajuns?
Am început acest inventar. Anul trecut propunerea de Plan Național de Redresare și Reziliență (PNRR) nu includea componenta de digital. Ca urmare, într-un timp foarte scurt și cu ajutorul unei echipe mici de voluntari – în contextul în care nu am avut până de curând HG-ul de înfiinţare a ministerului – am inventariat aproape în întregime spaţiul guvernamental, însemnând instituţiile care au venit şi şi-au prezentat nevoile de transformare digitală. Am generat fișe și în momentul de față avem o imagine cu glanuralitate foarte bună despre cum administraţia îşi vede digitalizarea. Iar concluziile sunt următoarele: există trei categorii de proiecte propuse pentru a fi integrate şi transformate în reforme. Unele generează reformă, altele menţin status-quo-ul, iar altele nu ajută procesul de digitalizare. Partea bună este că multe proiecte se află în categoria favorabilă reformelor.
Din această analiză ne-am dat seama că, pentru a reuşi să ne încadrăm în termenele PNRR-ului, primul şi cel mai important lucru va fi să standardizăm: modul în care vor arăta datele, cum vor fi stocate şi, de asemenea, arhitectura de interoperabilitate a marilor centre de date ale sistemului guvernamental. Acesta este primul pas şi este esenţial. De reuşită lui depinde succesul celorlalte etape.
Deci avem acum un spaţiu destul de mozaicat, un arhipelag de soluţii, dintre care unele învechite, neactualizate de foarte mult timp, ce reprezintă mai degrabă frâne. De exemplu, REVISAL nu este interoperabil cu nicio aplicaţie dezvoltată de terţi. Introduci date şi în REVISAL şi în alte aplicaţii dezvoltate de mediul privat…
Finalul procesului de standardizare depinde de modul în care decurg discuţiile cu Comisia Europeană pe PNRR – digitalizare. În funcţie de feedback-ul primit vom vedea ce trebuie să schimbăm, ce trebuie să îmbunătăţim. Planul nostru este să intrăm cu planul de standardizare în prefinanțarea de 13% care va fi în acest an. În acest sens vom începe consultarea pieţei pentru a identifica companii capabile să facă ce ne propunem la standarde foarte înalte şi în timp foarte scurt. De regulă sunt companii care au mai făcut acest lucru pentru spaţiul guvernamental şi în consecinţă vom trece la criteriile de selecţie condiţia de a fi proiecte mature funcţionale, livrate la o anumită scară pentru administraţii sau mediul privat. Pentru a avea acest flow şi a ne putea încadra, undeva până la mijlocul anului viitor ar trebui să avem partea de standardizare încheiată şi în paralel să dăm drumul la celelalte şantiere.

Un şantier este şi identitatea electronică, subiectul momentului. Care sunt etapele de implementare ale acestui proiect? Ce rată de adopţie estimaţi? Cum ne va face viața mai ușoară noul instrument?
Proiectul este strâns legat de subiectul cloud-ului guvernamental. Practic va fi setul de date care va fi în acel nucleu de private cloud, care presupune punerea la punct a trei aspecte: legislaţia, aflată acum în curs de avizare şi ulterior de trecere prin Parlament, instrumentele fizice (primele cărţi de identitate) - pe care le vom avea în august - şi standardele, care vor asigura credibilitatea cataloagelor de date şi a modului în care vor fi stocate.
Rata de adopţie nu pot să o estimez, dar prin comparaţie cu alte instrumente, precum paşaportul biometric, presupun că va fi bună. Va fi o curbă de adopţie ca la aproape orice alt produs, unde ai 13% early adopters, apoi o pauză în care trebuie să comunici şi să explici pentru a ajunge la pragmatici, şi, bineînţeles, ultimii vor fi conservatorii, care vor beneficia de acest instrument când nu se va mai putea fără el. Nu va exista obligativitatea trecerii la CI electronică. Identitatea noastră electronică va fi stocată în continuare în serverele statului român, dar instrumentul nu va fi obligatoriu. În schimb îi va oferi celui care îl are o suită de avantaje: autentificare mult mai rapidă, are datele foarte rapid la dispoziţie în relaţie cu funcţionarul cu care interacţionezi, nu mai face copie după buletin în relaţie cu instituţiile statului, nu mai trebuie să plimbe datele stocate de la o instituţie la alta. Va fi obligaţia institutilor statului să creeze mecanismele prin care datele sunt transmise între ele.

Bineînţeles, va fi necesar să rezolvăm problema interoperabilităţii bazelor de date, un deziderat perpetuu, intangibil, de care depinde însă reuşita transformării digitale.
În momentul de față avem un arhipelag de aplicaţii şi foarte puţine ferryboturi care circulă intre insule, între toate instituţiile mari. Cloud-ul Guvernamental va presupune să avem în centru acel private cloud cu date, apoi în jurul lor instituţii interoperabile precum Sănătate, Justiţie, Muncă, MAI, etc, care au nevoie de noi şi viceversa şi care folosesc datele din acest private cloud, dar şi date proprietare care ţin de specificul fiecărui minister în parte. Mai în exterior vor fi platforme de date pentru uzul diverselor instituţii. De exemplu, Poliţia ajunge la un accident şi află informaţii despre identitatea persoanei, dar şi date medicale în urma interogării fișei medicale.

Există şansa să materializați în mandatul dumneavoastră promisiunea interoperabilităţii?
Şansa de a duce la bun sfârşit interoperabilitatea ar trebui să fie independentă de ministru, în condiţiile în care speranţa de viaţă a miniştrilor nu e foarte lungă. De aceea lucrăm în două planuri: în primul rând să ţinem ritmul cu aceste etape de reformă şi, în al doilea rând, să creăm cadrul de memorie instituţională şi mecanisme funcţionale care să facă procesul independent de persoana care se află la conducerea ministerului şi de factorul politic, angajând persoane prin concurs, pe bază de competențe. De sus până jos ar trebui ca instituţiile unde nu există layer politic să fie populate de oameni competenţi, integri, care să ducă proiectele la bun sfârşit fără a depinde de un ministru sau altul. Interoperabilitatea nu ar trebui să depindă foarte mult de conducător, ci de un aparat care are project management bun. La finalul discuţiilor cu Comisia Europeană vom avea un imens Gantt chart unde vor fi toate aceste reforme, cu ţinte, cu etape clare, postat pe perete pentru a şti în fiecare zi când venim la serviciu ce avem de făcut.

Proiectul Cloud-ului Guvernamental – conceput ca o resursă naţională de servicii pentru instituţiile administraţiei publice centrale şi locale – este o iniţiativă care trenează de câţiva ani. Aveţi în intenţie relansarea acestui proiect cu termene clare de dare în funcţiune şi livrare de servicii?
Da. Termenul la care va trebui să avem un Cloud Guvernamental este august 2026, pentru că este prins în PNRR, are un buget asociat şi termen clar. Ar trebui să fie funcţional în 2026, cu toate sistemele conexe interoperabile.
Cu un project management excepţional, în 2026 România va arăta altfel din punct de vedere digital. Până acum nu a existat acest efort coordonat şi nici constrângerile date de buget şi termene. Acest lucru ne obligă să renunţăm la experimente. De aceea vom lucra doar cu specialiști şi companii care au dovedit că sunt capabile să implementeze proiecte mari, încadrându-se în aceşti doi parametri cheie: buget şi termene.

Strategia Naţională de Inteligenţă Artificială a fost începută în urmă cu doi-trei ani, dar nu a fost publicată nici până în momentul de față. Cine a preluat proiectul şi în ce stadiu se află?
Am constituit în Minister un grup de lucru pe AI. Mai mult, în PNRR am prins o linie de reformă bazată pe tehnologiile viitorului, prin intermediul DIH-urilor (Digital Innovation Hubs). Vom avea mecanisme de finanţare diferite de cele care au existat până acum. Există un lanţ valoric al produselor digitale care începe de la idee, după care avem un prototip, apoi un MVP şi ulterior, dacă există clienţi interesaţi, începe atragerea de fonduri. În România, spre deosebire de alte ţări care au succes în zona de idei, de inovare şi creare de soluţii e foarte greu, dacă nu imposibil, să treci de prima etapă. Prin PNRR vrem să stimulăm ideile bune, finanţându-le, dar luând în calcul şi eşecul, care face parte din dezvoltarea afacerilor. Dacă două idei din 1000 au succes atunci deja toată investiţia este recuperată. Dacă trei au succes atunci avem câştig. Trebuie să schimbăm paradigma, să ne aclimatizăm şi cu ideea de eşec, să nu mai mergem pe varianta succesului condiţionat de banii primiţi. Nu toţi care primesc 20.000 euro vor reuşi în mod automat… Multe iniţiative nu vor merge, dar înveţi din ele şi acesta este plusul valoric. Mecanismele de finanţare pe care le vom crea vor susţine în jur de 3.000 de astfel de idei.

Pe lângă prăpastia care există între idei şi materializarea lor, există şi un „gap” între nivelul de digitalizare, dar mai ales de educaţie digitală, între rural şi urban. Care sunt măsurile concrete care se vor lua pentru a îmbunătăţi situaţia?
Am văzut în această zonă diverse abordări. Varianta participării obligatorii la cursuri de digitalizare de exemplu nu dă rezultate. În schimb, dacă laşi piaţa să-şi găsească singură modalităţile de a spori competențele digitale ale persoanelor, indiferent de mediul de provenienţă, ai mult mai mulţi sorţi de izbândă. Bunăoară, Irlanda a folosit un sistem de vouchere care funcţionează astfel: tu te duci şi-ţi faci formarea unde vrei, dacă vrei să-ţi fie recunoscută dai examen într-o anumită platformă până depăşeşti un anumit standard şi, după ce ai certificarea respectivă, te duci la formatorul tău, care îşi decontează formarea ta.
Statul poate să ajute punând la dispoziţie prin diverse platforme informaţii despre aceste resurse de formare, aflate cât mai aproape de posibilul beneficiar, asigurându-se că sunt întrunite standardele pentru ca acele competenţe să dea rezultate.
Alte proiecte care vizează mediul rural vor putea fi testate în curând. De exemplu constatăm că numărul de înscrieri pentru vaccinare intră pe o uşoară pantă descendentă. Există pericolul ca numărul celor înscrişi să fie foarte mic şi să rămânem cu stocuri de vaccinuri nerepartizate. O posibilă cauza este determinată de lipsa abilitaţilor digitale, de lipsa de acces la internet a unui număr mare de oameni din zona rurală. Primăria, profesorii, medicii de familie, voluntarii ar putea să-i ajute să se înscrie în programul de vaccinare.
Acelaşi lucru ar putea fi făcut şi în creşterea nivelului de competențe digitale din rural. Diverse categorii implicate ar contribui la alfabetizarea digitală a persoanelor, învăţându-le cum să-şi deschidă un cont, cum să facă plăţi de la distanţă, etc.
Important este să legiferăm faptul că internetul este utilitate publică, ceea ce va creşte capilaritatea reţelei de internet, să ne asigurăm prin PNRR că până în 2026 vom avea o acoperire de 99% din suprafaţa ţării cu broadband sau 5G, adică o viteză minimă de 100 megabiţi pe secundă. Vom asigura practic suportul care facilitează învăţarea.
În concluzie: vom face educaţie cu resurse locale pentru seniori, persoane din mediu rural şi funcţionari, decontându-le prin PNRR, şi în paralel vom asigura şi conectivitatea. Va fi o componentă importantă din PNRR care mă aştept să aibă, la sfârşitul discuţiilor cu CE, patru piloni importanţi: cloud, broadband şi 5G, cybersecurity şi educaţie digitală (separată de educaţia venită din direcţia ministerului de profil).