Revista >> Aprilie 2021 [Nr. 233] >> Top Story

Ministrul Ciprian Teleman: „Schimbând paradigma de project management, în 2026 România va fi inteligentă digital”

Alexandra Cernian

20 Aprilie 2021

Parteneriatul cu mediul de business

"Rolul statului este şi acela de a crea condiţii de concurenţă loială între furnizori. Între administraţie şi mediul privat nu trebuie să fie graniţe, ci un continuum care să favorizeze colaborarea şi bunele rezultate."

Succesul proiectelor şi reformelor depinde şi de implicarea resurselor din mediul privat. Veţi încerca să cooptaţi şi să beneficiaţi şi de suportul specialiştilor din afara mediului public?
Într-adevăr, mediul privat este extrem de interesat să contribuie la mersul şi reuşita reformelor. Există o deschidere deosebită. Ne-am întâlnit cu operatorii telecom, cu industria de software, cu camere de comerţ, cu Coaliţia pentru Dezvoltarea României, am făcut schimb de agende şi de aşteptări, de idei win-win. Ne-au spus că putem introduce în domeniul legislaţiei facilităţi de tip patent box şi vom face acest lucru. Dacă iei un patent şi îl introduci în ciclul tău de producţie statul te poate ajuta prin reducerea impozitelor plătite, valorificând totodată ideile cercetătorilor.
Nu avem toate resursele în minister, nici nu ar fi productiv, dar putem avea o persoană cu competenţe pe o zonă dedicată, cum este AI-ul de exemplu, care să lucreze cu grupuri dedicate de specialişti din afara instituţiei. Între administraţie şi mediul privat nu trebuie să fie graniţe, ci un continuum care să favorizeze colaborarea şi bunele rezultate.

Există deja furnizori de hardware şi software dispuşi să susţină costurile unor proiecte pilot de digitalizare naţională, pe parcursul cărora să rezolve şi aspectele de compatibilitate. Cum se va desfăşura procesul de achiziţie a furnizorilor pentru implementarea proiectelor de digitalizare guvernamentală?
Rolul statului este şi acela de a crea condiţii de concurenţă loială intre furnizori. Să ştim foarte clar de ce avem nevoie şi să le transmitem cât mai clar. Înainte de a începe licitaţiile, caietele de sarcini trebuie să fie în dezbatere publică, pentru a îmbunătăţi nevoile, a le face mai specifice şi a elimina diverse pierderi.
În al doilea rând, vom face transparente standardele, cele de interoperabilitate sau de securitate de exemplu, la care am vrea să fie dezvoltate aplicaţiile, scăzând riscul de a insulariza spaţiul digital.
În al treilea rând, trebuie clarificate drepturile de propritate intelectuală. Sunt companii care vor să le păstreze, statul în schimb consideră că este un bun pe care este bine să-l achiziţioneze.
Nu în ultimul rând, soluţia cumpărată de statul român trebuie să devină independentă de vendorul ei, în aşa fel încât mentenața sau îmbunătăţirea sa ulterioară să poate fi realizată şi de către un alt furnizor, prin competiţie.
Toate aceste elemente vor însănătoşi şi vor democratiza modul în care statul face achiziţiile publice.

Declarați recent că statul nu trebuie să naţionalizeze digitalizarea sectorului public, insistând asupra necesităţii dezvoltării parteneriatului public-privat.
Voi traduce puţin ce am afirmat. Sunt instituţii care şi-au făcut foarte bine treaba în perioada de criză, răspunzând rapid unor nevoi, chiar creând softuri suport. Statul nu ar trebui să fie însă propriul său producător de software. Există limitări care au apărut, fie în buna funcţionare, fie în gradul de satisfacţie al utilizatorilor, care nu au avut neapărat cea mai bună experienţă de folosire. De aceea cred că cea mai bună cale de a avea cele mai bune soluţii apare din colaborarea cu mediul privat, cât timp statul ştie foarte bine ce vrea şi asigură condiţii de concurenţă corectă.

A fost anunţată recent colaborarea dintre ADR şi Code4Romania pe proiecte de digitalizare. Credeţi că România se poate digitaliza prin voluntariat?
Voi face două comentarii. Voluntariatul este cea mai bună şcoala pentru un om care doreşte să dobândească o experienţă de viaţă consistentă. Pe de altă parte nevoile statului au diverse niveluri de complexitate. Fiecare nivel trebuie adresat cu competenţa necesară rezolvării problemelor. Unele lucruri pot fi rezolvate foarte bine cu voluntari, cu Code4Romania, altele de vendori cu experienţă, specializaţi în rezolvarea de probleme cu grad foarte ridicat de complexitate. În zona tehnologiilor de vârf va fi de asemenea nevoie de specialişti şi companii cu competenţe avansate. De exemplu, ieri s-a lansat la Universitatea de Vest din Timişoara un Hub de AI, iar unul dintre invitaţi şi posibil colaborator a fost directorul institutului Max Planck pentru
Sisteme Inteligente din Tübingen…

Schimbarea de mentalitate

"Planificarea va juca un rol esenţial şi aici trebuie schimbată paradigmă. Până acum în România s-a petrecut mult timp cu implementarea şi foarte puţin cu planificarea."

Transformarea digitală ține mai mult de mindset decât de tehnologie. Care va fi strategia de educare a funcţionarilor şi a cetăţenilor în acest sens?
Cred că planificarea şi nişte obiective de ţară pe termen lung, care să fie transpartinice, transcicluri electorale, cum s-a întâmplat în cazul aderării la NATO şi la UE prin acel pact de la Snagov, ar putea fi soluţia care să ne conducă la destinaţia dorită. O strategie de ţară îţi spune ce ai de făcut, prin politici publice, pentru următorii 10 ani. Facilitățile fiscale acordate programatorilor ne-au creat o identitate şi o forţă regională în zona de IT. Dacă am mai articula o astfel de strategie până în 2030, susţinută de decizii politice potrivite, am putea deveni Silicon Valley-ul Europei în software, sau chiar şi global, în cybersecurity.

Şi totuşi, există o sumedenie de strategii bune care nu au fost materializate. Există o rezistenţă la schimbare nu numai a funcţionarilor, ci și a instituțiilor şi diverselor sisteme care compun societatea românească.
În acest caz trebuie identificate palierele şi cauzele acestor rezistențe. E o problemă de competență, de încadrare greşită, este nevoie de o reconversie profesională? În minister nu încerc să înlătur persoana care nu poate să facă un lucru, ci să văd cum o pot ajuta să depăşească impasul. Acest lucru ar trebui făcut în toată administraţia publică.

Poate fi şi o problemă de educaţie în sens larg, de mentalitate în adopţia noului, dar şi una de comunicare, legată de modul în care au ajuns mesajele venite dinspre management…
În primul şi în primul rând trebuie să avem grijă de oameni. Pentru că dacă avem grijă de ei, vor identifica singuri ce ştiu să facă mai bine.

Frică de schimbare se corelează şi cu cea a pierderii locului de muncă. Câte job-uri vor dispărea din administraţia publică în urma digitalizării?
Nu am o estimare în acest sens. Depinde de deschiderea şi capacitatea fiecărei persoane de a se adapta. Adaptarea nu este obligatorie. Mai important este să facem digitalizarea. Oamenii sunt greu de găsit, îi vom ajuta să se reconvertească profesional şi vom petrece timp alături de ei pentru a descoperi, dacă vor, cum pot contribui la o misiune comună. Nu cred în măsura concedierilor masive. Datoria statului ca angajator este de a oferi angajaţilor posibilitatea de a-şi pune potenţialul în valoare.