Revista si suplimente
MarketWatch
Inapoi Inainte

Oportunități și provocări în noul Program Erasmus+

26 Mai 2021



Noul Program Erasmus+, lansat pe 25 martie, a fost conceput astfel încât să asigure o evoluție în continuitate, aducând, pe lângă o dublare de buget, numeroase îmbunătățiri și optimizări. Monica Calotă, directoarea Agenției Naționale pentru Programe Comunitare în Domeniul Educației și Formării Profesionale (ANPCDEFP), ne-a prezentat pe larg principalele schimbări și noile priorități ale programului care se va derula în perioada 2021-2027.

Noul Program Erasmus+ vine cu numeroase oportunități și cu un buget aproape dublu, de peste 28 de miliarde de euro. Cât de pregătiți sunt Agenția și potențialii beneficiari locali să absoarbă acești bani?
În perioada 2014-2020, am avut o rată de absorbție de 98,5% pentru cei peste 520 de milioane de euro, prin proiecte în care au fost implicați aproape 380.000 de participanți. Este vorba despre aproape 4.900 de proiecte, selectate dintr-un număr de trei ori mai mare de candidaturi anuale. Din datele centralizate, furnizate prin instrumentele de monitorizare ale Comisiei Europene (CE), dintre toate statele Uniunii Europene (UE) participante la program, România are cel mai bun raport între numărul de candidaturi depuse și cel de proiecte finanțate. Și asta nu se întâmplă pentru că avem un buget mai mic – avem al șaptelea buget ca valoare, alocat pe baza ordinului de mărime a țării în rândul statelor UE – ci pentru că, în România, interesul pentru Programul Erasmus+ se menține la cote înalte. În țările vestice – ca Franța, Germania, Italia, Austria – și chiar și în țările vecine – precum Ungaria sau Cehia – nu se întâlnește această situație. Ceea ce arată că, în continuare, publicul nostru țintă – actorii din educație, formare profesională, tineret – este foarte interesat. Dar și că Programul Erasmus+ este o inițiativă unică în peisajul finanțărilor europene, rămânând programul care sprijină transformările instituționale și individuale prin cooperare transnațională.

Secretul succesului
Acest raport de 3 la 1 este însă și un indicator de performanță al ANPCDEFP…
Într-adevăr, raportul este și un indicator al eficienței acțiunilor pe care le realizează Departamentul de comunicare al Agenției, în demersul de promovare a programului susținut împreună cu experții tehnici de proiecte.

Care considerați că este „ingredientul secret“ al interesului crescut de care se bucură Programul Erasmus+ la nivel local?
În România beneficiem de un element unic, care nu se regăsește în celelalte state membre, reprezentat de rețeaua de inspectori responsabili cu proiectele educaționale europene, care acoperă tot ce înseamnă sector pre-universitar, de la educație generală, învățământ profesional și tehnic (VET), până la educația adulților și implicarea grupurilor de tineri. Fără ei nu am fi putut ajunge „în teritoriu“ la fel de eficient, iar popularitatea programului ar fi fost sensibil mai mică. Rețeaua a fost înființată în 1999 și este compusă din inspectori prezenți în fiecare inspectorat școlar județean, însă există inspectorate care au și câte doi astfel de inspectori. Avem întâlniri periodice cu toți membrii rețelei, în scop informativ, pentru diseminarea informației, dar și în scop formativ, pe diferite subiecte. Un al doilea factor al succesului programului îl reprezintă birourile Erasmus+ din universități, care reprezintă interfața noastră cu studenții și profesorii care participă la mobilități. Sunt un element important pentru că Agenția nu are contacte și contracte directe cu participanții la mobilități, iar în condiții „normale“, ante-pandemie, atingeam niveluri de peste 10.000 de studenți participanți pe an. Și în acest caz avem reuniuni și sesiuni regulate de discuții și formare, care ajută universitățile să poată exploata prompt și eficient oportunitățile apărute. În acest sens, foarte importantă este pentru noi rețeaua proprie de formatori, pe care am dublat-o începând de anul trecut, în perspectiva noilor programe. În 2020, rețeaua a conceput designul cursurilor de instruire, iar formatorii au livrat deja câteva cursuri online de scriere, destinate pregătirii candidaților pentru termenul limită de depunere a proiectelor de acreditare, din octombrie trecut. Nu în ultimul rând, o contribuție foarte valoroasă pentru contactul direct cu tinerii o are rețeaua de multiplicatori EuroDesk. Și această rețea a fost mărită în primăvară, sarcina ei principală fiind aceea de a organiza evenimente cu grupuri de tineri cărora le prezintă oportunitățile oferite de Programul Erasmus+, dar și de Corpul European de Solidaritate (ESC). Cu toate rețelele lucrăm într-un mod integrat, acestea reprezentând un factor foarte important care contribuie la succesul și popularitatea programului în România.



Creștere graduală, adaptată condițiilor
A creat această creștere a bugetului o presiune suplimentară asupra Agenției prin obiectivele cu care vine noul program?
Nu aș spune că avem acum o presiune foarte mare, pentru că, la fel ca și la începutul perioadei anterioare, creșterea va fi graduală. Mai mult decât atât, pentru 2021, bugetul alocat programului este mai mic decât cel din 2020. În ultimul an al programului anterior (2014-2020), am avut un buget alocat de aproximativ 100 de milioane de euro, în timp ce pentru 2021 avem circa 90 de milioane. Nu este nimic îngrijorător, ci perfect explicabil, motivele fiind obiective. În primul rând, este vorba de decalarea termenelor limită – de exemplu, termenul limită pentru mobilitățile din februarie a fost mutat, din cauza lansării cu întârziere a noului program, în mai. Prin urmare, rămâne o perioadă mai mică de implementare pentru proiectele de mobilități decât într-un an obișnuit, iar câteva luni lipsă înseamnă diminuarea bugetului cu câteva milioane. Pe de altă parte, din cauza pandemiei, numeroase contracte din ultimii doi ani au fost prelungite, pentru că o mare parte dintre mobilități nu s-au putut efectua. Este o situație care a făcut ca universitățile – grup de beneficiari unde nu avem o competiție calitativă – să aibă în conturi destul de mulți bani din 2019 și încă mai mulți din 2020, pe care sperăm că vor începe să-i consume. Lucrurile încep să reintre pe făgașul normal – avem deja studenți plecați în mobilitate și probabil că, din toamnă, vor fi din ce în ce mai mulți – iar recomandarea noastră către universități este să-și utilizeze în primul rând banii rămăși. În aceste condiții, un buget mai mare în 2021 nu ar fi fost util, pentru că nu ar fi fost absorbit. Reducerea operată pentru anul în curs a fost o măsură eficientă luată de Comisia Europeană pentru raționalizarea cheltuirii fondurilor, urmând ca, din 2022 sau 2023, să aibă loc o creștere mai substanțială.

Se poate vorbi de o reinversare a tendinței de scădere a interesului studenților pentru mobilitate?
Pe măsură ce crește nivelul de vaccinare, iar țările gazdă ale proiectelor de mobilitate vor începe să se adapteze la această nouă realitate, eliminând condiția carantinei, se vor derula din ce în ce mai multe mobilități. Din mesajele și solicitările pe care le primesc colegii din Agenție, știm că atât studenții, cât și elevii, sunt dornici să plece în mobilitate. Și da, cred că avem o reinversare a tendinței, această perioadă de pauză forțată de peste un an generând o creștere a interesului pentru mobilitate. E prematur însă să estimăm cum va evolua pandemia și ce efecte poate genera o campanie de vaccinare reușită.



Evoluție, nu revoluție
Înainte de a aborda subiectul schimbărilor pe care le aduce noul Erasmus+, aș face referire la abordarea oficială a Comisiei, care vorbește despre un „program revizuit“.
Continuitatea a fost una dintre temele centrale ale discuțiilor pe care le-am avut în grupurile de lucru, timp de doi ani și jumătate, de când a început pregătirea programului. A fost o decizie luată pe baza rezultatelor unei anchete ample, realizată în toate țările membre participante la program, din care Comisia a extras datele necesare definirii viitoarelor priorități și direcții de dezvoltare. Iar publicul-țintă al programului și agențiile naționale au solicitat o evoluție în continuitate, adică o evoluție, nu o revoluție. Ceea ce înseamnă că, arhitectural, programul a rămas aproape la fel, finanțând proiecte de mobilitate, de parteneriat și diferite inițiative de reformare a politicilor în educație, formare, tineret și sport. Din acest punct de vedere nu s-a schimbat aproape nimic. Nu s-a schimbat nici filozofia de finanțare simplificată, bazată pe costuri unitare sau sume forfetare, și nici condiția esențială ca programul să fie suplu, flexibil și prietenos, respectiv să nu aibă foarte multe reguli administrative.

Este o optimizare care validează eficiența modului în care a fost gândit Programul Erasmus+, însă schimbări există, chiar dacă nu sunt catalogate drept radicale.
Există, într-adevăr, schimbări, dar care tot spre optimizare merg. Una dintre aceastea, de mare impact, este schimbarea de paradigmă introdusă în domeniul finanțării proiectelor de mobilitate pentru domeniul școlar, VET, educația adulților și tineret. Până acum, instituțiile și organizațiile din aceste categorii, care doreau să implementeze mobilități cu scop de învățare, depuneau candidaturi ori de câte ori doreau. Acestea puteau să dureze 24 de luni – sau mai puțin, în cazul proiectelor de tineret – dar depunerea lor era necesară de fiecare dată, iar pentru a fi admise trebuiau să întrunească cerințe specifice, necesare evaluării (analiză de nevoi, obiective, indicatori, elemente de impact, diseminare și valorizare etc.). Proiectele intrau în competiție calitativă, evaluatorii externi le analizau, le acordau punctaje și, în limita bugetului, erau finanțate. În noul program, toată această metodologie s-a schimbat, fiind preluat modelul finanțării aplicat în mediul universitar, prin care universitățile sunt finanțate în baza cererilor înaintate, fără a fi necesară depunerea repetată de proiecte. Pentru a fi finanțabile, universitățile trebuie să treacă printr-un proces de acreditare, respectiv să depună o candidatură pentru obținerea European Charter for Higher Education (Carta Erasmus), acordată de Comisia Europeană. Odată obținută această acreditare, valabilă pe o durată de 7 ani, universitățile pot depune cereri de finanțare. Agenției îi revine rolul ca, în timpul implementării mobilităților, să urmărească dacă beneficiarii respectă principiile de calitate ale Cartei, pe care și le-au asumat în proiectul depus pentru acreditare. Această filozofie, cu mici ajustări, a fost preluată acum și pentru școli, VET, adulți și tineret.

Cât de importantă este această schimbare pentru beneficiari?
Este o schimbare majoră pentru că, în loc să gândească de azi pe mâine, în termenii unui proiect de scurtă durată care rezolvă punctual anumite nevoi, atunci când fac proiectul de acreditare trebuie să aibă o abordare pe termen lung. Și să se așeze la masă nu doar cei care scriu proiectele Erasmus+ într-o școală, ci și consiliul de administrație, pentru că trebuie să gândească o strategie care să prevadă unde se va afla școala peste șapte ani și cum pot mobilitățile să fie puse în slujba acestei dezvoltări instituționale. Proiectul de candidatură trebuie să descrie modul în care mobilitățile profesorilor și elevilor îi pot ajuta și cum se articulează ele cu nevoile de dezvoltare instituțională pe următorii ani. Este o provocare care îi obligă la o schimbare de amploare a culturii organizaționale, chiar și numai pentru faptul că în România conducerea școlilor are un plan de management pe 4 ani. Desigur, 2021 este primul an, unul de „exercițiu“ dar, în timp, această schimbare de paradigmă va duce la o îmbunătățire a culturii organizaționale în școli și nu numai.




Parerea ta conteaza:

(0/5, 0 voturi)

Lasa un comentariu



trimite
Enache Lavinia
Cum putem accesa astfel de programe? Cum putem redacta proiecte?
03 Iunie 2021, 09:20:02