Revista si suplimente
MarketWatch
Inapoi Inainte

160 de ani de învățământ medical veterinar, 100 de ani de existență a Facultății de Medicină Veterinară

26 Mai 2021



Facultatea de Medicină Veterinară din cadrul Universității de Științe Agronomice și Medicină Veterinară (USAMV) din Bucureşti, dar şi profesia în sine se află în faţa unei duble aniversări: 160 de ani de învăţământ medical veterinar românesc şi centenarul înfiinţării Facultăţii, sărbătorite pe 14 Mai printr-un eveniment dedicat. Profesor Univ. Dr. Dr. h. c. Gabriel Predoi, Decanul Facultății, ne-a prezentat istoria prodigioasă și dinamica domeniului, proiectele majore de investiții strategice și rezultatele deosebite din ultimii ani ale instituției pe care o conduce cu succes din 2008. Alma Mater a învăţământului veterinar românesc, Facultatea de Medicină Veterinară din București trăieşte, se dezvoltă, dându-ne tuturor siguranţa veşniciei și valorii sale.



Care sunt cele mai semnificative momente din evoluţia învăţământului de profil, în general, şi din cea a Facultăţii pe care o conduceţi, în mod special? Cine sunt personalităţile marcante care au scris istorie şi au creat o şcoală prestigioasă în domeniu?

Educaţia medicală veterinară din ţara noastră a fost influenţată la început de învăţământul medical şi medical veterinar din alte ţări, în principal de cel austro-ungar, apoi din Franţa şi din Germania, unde au urmat studiile cele mai multe dintre cadrele noastre didactice din acel timp şi unde unora dintre ei li s-a acordat titlul de Doctor Honoris Causa sau au fost aleşi să facă parte din Academiile Franceză şi Germană. Necesitatea existenţei specialiştilor în domeniul medical veterinar a fost motivată prin intensificarea creşterii animalelor la sfârşitul secolului al XVIII-lea şi prin tributul greu impus de bolile infecto-contagioase ale animalelor.
Primele forme de învăţământ veterinar au fost prevăzute prin diferite dispoziţii legale în 1831 (pentru o şcoală veterinară) şi în 1832 (curs de artă veterinară – menţionat în Regulamentul Organic). În 1856, Dr. Carol Davila, general de armată, medic, a fondat în Bucureşti prima şcoală de medicină din ţările balcanice care avea şi cursuri din domeniul bolilor animalelor – Şcoala pentru învăţătură veterinară.
În 1861 domeniul medicină veterinară a devenit independent, ca Şcoală veterinară, cu un plan de învăţământ propriu.
A urmat o perioadă de căutări, între 1864-1883, ce a fost consecinţa lipsei de susţinere administrativă, dependentă de ministerele de resort. Astfel, nu s-a mai putut asigura progresul demarat în perioada anterioară, fiind periclitată chiar continuarea învăţământului, cu sacrificii deosebite din partea corpului profesoral, a elevilor şi a unor profesionişti veterinari sau a altor susţinători din Bucureşti, care au sprijinit învăţământul prin eforturi personale.
În 1883, sub direcţia Profesorului Alexandru Locusteanu, Şcoala Veterinară a obţinut statutul de Şcoală Superioară de Medicină Veterinară. În același an, Şcoala Superioară de Medicină Veterinară trece de la Ministerul Instrucţiunii în subordinea Ministerului Agriculturii, iar Profesorul Al. Locusteanu începe demersurile pentru construirea unui local propriu al şcolii, achiziţionându-se din fondurile Ministerului Agriculturii 3 ha de teren (între Splaiul Independenţei şi strada Izvor), care au fost completate până la 6,54 ha din donațiile a trei cadre didactice care au dorit să rămână anonime.
În anul 1921, este votată Legea transformării Şcolii Superioare de Medicină Veterinară în Facultate. Prin acest act, învăţământul medical veterinar şi-a primit consacrarea definitivă ca învăţământ universitar. La acel moment, era singura facultate de medicină veterinară din Balcani, mulţi studenţi din ţările vecine (Bulgaria, Iugoslavia, Macedonia, Albania, Grecia) au absolvit în România.
Din 1921 până în 1948 facultatea a fost integrată în Universitatea Bucureşti (al cărei Rector era Profesorul Ioan Athanasiu), iar din 1948 până în prezent în Universitatea de Ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară din Bucureşti. Din 1887 până în prezent facultatea este aşezată şi funcţionează într-un campus larg, întrerupându-şi activitatea în acest perimetru în două momente: al II-lea Război Mondial (cu revenire în anul 1952) şi în perioada 1985-1989.
În 1985, din dispoziţia regimului comunist, facultatea a fost mutată, părăsind campusul din Splai, activitatea didactică desfăşurându-se, în condiţii împroprii, în mai multe instituţii din Bucureşti. Această „pulverizare” a disciplinelor facultăţii a reprezentat o soluţie de supravieţuire temporară, mai bună totuşi decât soluţia desfiinţării şi redistribuirii studenţilor şi cadrelor ei didactice.
Odată cu a doua strămutare, pe care am considerat-o practic definitivă, după o perioadă de renaştere, astăzi Alma Mater a învăţământului veterinar românesc trăieşte, se dezvoltă, dându-ne tuturor siguranţa veşniciei ei.

Ce evenimente majore marchează istoria recentă a Facultăţii? Cum s-a diversificat după Revoluţie oferta educaţională, cum au crescut calitatea şi profesionalismul procesului didactic, ce investiţii strategice au fost făcute în infrastructură, în dezvoltarea de noi facilităţi?
Din 1990 a început renovarea vechilor clădiri, iar în paralel cu activităţile de restaurare s-au găsit modalităţi de reluare a activităţii didactice în vechea facultate. În condiţii socio-economice grele, campusul facultăţii a continuat să se modernizeze la nivelul standardelor prevăzute de Comunitatea Europeană, pe lângă lucrările de renovare fiind construite şi alte facilităţi importante – Pavilionul Clinicilor (1997), fostul Spital veterinar (2000, actualmente in renovare Amf. Riegler). Concomitent s-a realizat optimizarea planului de învăţământ şi a programelor analitice şi au fost diversificate formele de instruire (Şcoala de Studii Postuniversitare – 3 programe care au funcționat până în 2009, mai multe programe de masterat – 3 programe în domeniul Medicină Veterinară până în 2012, întrucât, prin aderarea la Tratatul de la Bologna, nu am mai putut dezvolta programme de masterat în acest domeniu, apoi 2 programe în domeniul Ingineriei produselor agroalimentare).
O piatră de hotar în organizarea recentă a învățămânului medical veterinar o reprezintă reglementarea sectorială la nivelul UE prin intrarea în vigoare a Directivei 36/2005 completată de Directiva 55/2013, transpusă în legislația națională prin HG 469/2015, prin care întregul învățământ medical veterinar este armonizat la nivel european, diplomele fiind recunoscute, iar absolvenții putând profesa din prima zi pe teritoriul Europei.

USAMV București a inaugurat anul trecut primulSpital Universitar de Urgenţă Veterinarădin România, dar şiCentrul Universitar de Medicină Experimentală (CUME),deţinând astfel o infrastructură medical-veterinara unică în ţara noastră.Cum contribuie aceste facilităţi de excepţie la creşterea calității didactice şi ştiinţifice din cadrul Facultăţii, şi la consolidarea statutului deAlma Matera învăţământului veterinar românesc?
Fiind prima construcție nouă destinată pregătirii clinice a studenților, activităților de diagnostic, terapie și cercetare realizate în campusul facultății din 1928 (când a fost construită clădirea ICZ, integrată dominant activității de cercetare), spitalul s-a realizat cu o investiție totală de peste 22 de milioane lei, din care dotările depășesc 5,5 milioane de lei.
Acest spital este unic prin diversitatea specializărilor și dotărilor, fiind accesibil 24/24 în fiecare zi a anului. Pornind de la un centru de imagistică integrată de excepție (radiologie digitală, ecografie ultraperformantă, rezonanță magnetică, tomografie computerizată), realizate în spații dedicate, cu dotări conform celor mai exigente cerințe, continuând cu spații de examinare și spații de internări inclusiv pentru pacienții critici.
Spitalul beneficiază de spații moderne de internare, fiind astfel unic în arealul medical veterinar românesc. Abordarea diferențiată a pacienților, în funcție de gravitatea patologiei și de resursele de monitorizare și suport necesare, permite urmărirea acestora în dinamică și oferirea asistenței medical-veterinare la cele mai înalte standarde. Astfel se distinge zona de terapie intensivă, cu dotării specifice pentru canide, și respectiv pentru feline. Zona de internări a pacienților stabili hemodinamic este reprezentată de două spații complet separate, pentru cazarea canidelor și felinelor, conform cerințelor europene în vigoare.
Spitalul integrează și o zonă specială dedicată managementului cazurilor infecto-contagioase și parazitare. Această arie este deservită de săli de consultații, de internări (internări izolator) și de acces complet separat față de circuitul clinicii. Accesul către această zonă se realizează prin sisteme de filtre specifice.
Patru blocuri operatorii dotate la cele mai înalte standarde vor putea asigura intervenții chirurgicale pe țesuturi moi, ortopedie, endoscopii-laparascopii, oftalmologie, neurochirurgie. Fiecare bloc operator beneficiază de un sistem de vizualizare directă (perete vitrat către sala studenților) și prin captare video (camere video cu redare în timp real în sala studenților), destinat facilitării accesului studenților la actul operator, evitând astfel un potențial risc de contaminare pe parcursul intervenției. Pentru a asigura confortul acestora, sălile studenților sunt dotate cu mobilier tip gradenă și sistem audio-video de redare a imaginilor, astfel încât se pot desfășura concomitent intervenții chirurgicale în cele patru blocuri operatorii, care să poată fi urmărite simultan de către grupe diferite de studenți, eficientizând și modernizând actul educațional.
CUME, în suprafață totală de 1100 m2, este construit pe două niveluri (parter și etaj), având spații integrate Spitalului de animale mari, cât și animalelor de laborator. La nivelul parterului există spații dedicate ecvinelor, rumegătoarelor, suinelor. La etaj se află incinte destinate păsărilor, rozătoarelor și animalelor acvatice. La același palier se află laboratorul, sala de medicină experimentală, sala de terapie intensivă și sala de igienizare. CUME asigură condițiile necesare desfășurării diagnosticului și, dominant, cercetărilor conform tuturor standardelor în vigoare, respectând normele de bunăstare a animalelor și de biosecuritate.

Oșcoală veterinară performantăeste platforma potrivită pentru formarea de noi generaţii de specialişti căutaţi şi apreciaţi şi un factor-cheie în creşterea atractivităţii domeniului. Cât de căutate sunt specializările Facultăţii? Cât de mult a crescut în ultimii ani interesul pentru urmarea unei cariere în domeniu?
Din fericire, noi nu ne confruntăm cu o pierdere a interesului pentru domeniul medical veterinar și implicit nu am pierdut din atractivitate ca facultate, ci dimpotrivă. Anul trecut, de exemplu, am înregistrat un număr record de candidați (aproape 3/loc), din care am înmatriculat 366 (la programele de studii Medicină Veterinară română, engleză și franceză), iar celelalte programe de studii, adiacente să spunem domeniului medical veterinar, sunt aproape de capacitatea maximă.
Acest lucru se datorează pe de o parte tradiției și notorietății facultății, iar pe de altă parte a creșterii interesului și tendințelor naționale și europene în ceea ce privește piața muncii, raportate la competențele integrate absolvenților, care permit desfășurarea de activități pe domenii și nișe extrem de largi. De asemenea, într-o societate din ce în ce mai atentă la ce consumă, ia amploare subdomeniul sănătății publice și siguranței alimentelor.

Faptul că deţineţi o poziţie de lider în învăţământul de profil românesc v-a obligat să asiguraţi o bună reputaţie a Facultăţii în UE şi în spaţiul non-european şi să luptaţi pentru obţinerea recunoaşterii internaţionale. Cum veţi menţine în continuare Facultatea la cel mai înalt nivel european şi internaţional?
Toate cele menționate anterior reprezintă bucăți dintr-un puzzle care s-a clădit solid în timp. De la resursa umană de calitate, la infrastructură, la alinierea la legislația europeană amintită, programele de studii noi sau înnoite, aderarea prin tradiție, notorietate sau concurs la diferite organizații și structuri interne și internaționale (EAEVE, WVA, OneHealth, academii etc), toate acestea ne întăresc poziția și ne asigură viitorul într-o piață educațională din ce în ce mai competitivă.

Cum decurge procesul de internaţionalizare, atragerea de noi studenţi din afara ţării, încheierea de parteneriate strategice? Sunt programele de studiu şi profesorii care le susţin la nivelul dorit? Care sunt satisfacţiile pe acest palier? Dar nemulţumirile, aspectele cu marjă mare de îmbunătăţire?
Internaționalizarea se realizează urmărind mai multe direcții: o direcție ar fi cea didactică, unde am dezvoltat programe de studii în limbi străine, facultatea noastră devenind un centru extrem de cosmopolit și eterogen din acest punct de vedere. Cadrele didactice sunt instruite și au competențe certificate în acest sens. De asemenea, afilierea la EAEVE (European Association of Establishments for Veterinary Education) oferă vizibilitate la nivel european. Pentru a susține toate acestea, calitatea actului educațional se ridică la standardele europene, astfel încât partenerii noștri – studenții – să beneficieze de materialele de studiu și metode de predare de ultimă oră (de exemplu, pe parcursul pandemiei toți studenții au beneficiat de cursuri, de lucrări practice fără niciun rabat de la calitate prin platforma e-learning proprie și prin intermediul tehnologiei de ultimă generație). O altă direcție ar fi cea legată de cercetare, de ariile de actualitate abordate în acest domeniu, de colaborările cu facultăți sau instituții partenere din străinătate, de activitatea publicistică în reviste și jurnale de notorietate, ceea ce reușim cu succes să facem an de an. Și, bineînțeles, parteneriatele internaționale, schimburile de experiență între studenții și cadrele didactice ale diferitelor universități cu care se colaborează (în special prin programul ERASMUS +), precum prezentările invitate, simpozioanele internaționale pe care le organizăm sau la care participăm, workshop-urile reprezintă un factor important de vizibilitate internațională.
Satisfacțiile sunt generate de adresabilitatea programelor de studii (cei din afară certifică recunoașterea calității învățământului medical veterinar românesc și, în special, bucureștean), de rata mare de angajabilitate a absolvenților (în toate țările din UE), rata mare de absolvenți antreprenori cu propriile afaceri in domeniu.
Insatisfacțiile și, desigur, punctele de îmbunătățit sunt reprezentate de aspectele birocratice în rezolvarea problemelor curente și în procesul de modernizare a infrastructurii, resursa umană tânără care nu mai găsește atractiv palierul academic exclusiv din cauza componentei pecuniare. Sperăm să se găsească soluții în acest sens, pentru ca gradul de absorbție al tinerilor merituoși și cu aptitudini reale pentru învățământ și cercetare să constituie pepiniera Almei Mater.

Ce strategie pe termen mediu şi lung aveţi în vedere pentru a maximiza potenţialul învăţământului medical veterinar din România şi a transforma Bucureştiul într-un centru european de excelențădidactică şi ştiinţifică în domeniul medical veterinar?
Acest obiectiv a fost atins, însă interesul nostru major și eforturile noastre concertate se îndreptă în direcția menținerii în vârf, spre aducerea de plus-valoare, ceea ce cu siguranță vom reuși.

Există o legătură indisolubilă între medicina umană şi cea veterinară. În ce măsură Facultatea de Medicină Veterinarădin Bucureștijoacă un rol-cheie în îmbunătăţirea sistemului de sănătate şi în identificarea de soluţii pentru stoparea viitoarelor epidemii/pandemii? Mi-a plăcut ideea lui Louis Pasteur pe care aţi adus-o în actualitate cu ocazia evenimentului aniversar:Medicina umană salvează omul, medicina veterinară salvează omenirea…
La acest subiect nu pot să nu aduc în discuție un concept care practic reprezintă esența medicinii privită ca un întreg – conceptul de One Health – o singură medicină, o singură sănătate (sănătatea oamenilor, sănătatea animalelor, sănătatea mediului). Dacă un singur element dintre cele trei suferă, atunci, ca într-un efect de domino, toate celelalte suferă. Suntem profund implicați în dezvoltarea acestui concept în țara noastră, fiind integrați în organismul național One Health –New Medical Concept, înființat în 2015, care reunește specialiști și instituții din toate aceste domenii. La nivel mondial, participăm an de an cu lucrări la congresele One Health (Italia, Anglia, Coreea de Sud, Costa Rica etc).
Pot să spun că facultatea noastră a participat și participă în cadrul unor proiecte de cercetare multidisciplinare (pe care le coordonăm sau în calitate de parteneri), proiecte care își propun să genereze și să implementeze metode noi de depoluare. Oricând vor exista competiții de cercetare care să aducă la un loc oameni de știință din cele trei domenii de care aminteam, vom participa cu tot ce ține de noi, pentru că numai așa lucrurile pot merge înainte pe calea cea bună. Aceastaeste abordarea prezentului, dejașia viitorului, dacă dorim să preîntâmpinăm evenimente cu impact global, dacă dorimsă fim sănătoși din toate punctele devedere.n



Parerea ta conteaza:

(0/5, 0 voturi)

Lasa un comentariu



trimite
Curcă Dumitru
Bună ziua, Din Interviul luat Domnului Decan, s-au făcut câteva erori grave în fraza: Din 1887 până în prezent facultatea este aşezată şi funcţionează într-un campus larg, întrerupându-şi activitatea în acest perimetru în două momente: al II-lea Război Mondial (cu revenire în anul 1952) şi în perioada 1985-1989. Deci: în Primul Război Mondial, Școala Superioară de Medicină Veterinară a fost evacuată la Iași, împreună cu Institutul de seruri și vaccinuri ”Pasteur”, pe perioada 1916-1918, revenind după încetarea focului, în toamna anului 1918. Profesorul Ioan Athanasiu a fost rectorul Universității din București în perioada 1915-1920, când a fost evacuat tot la Iași. în al Doilea Război Mondial de asemenea FMVB a fost dizlocată, suferind distrugeri după bombardamentele germane din 24 August 1942. Comuniștii, în vara lui 1952 au mutat numai disciplinele preclinice la Băneasa, unde nu exista niciun fel de dotare, revenind în vara următoare, 1953. Tot comuniștii, în septembrie 1985 au mutat disciplinele preclinice pe platforma din Giulești (în Institutul ”Pasteur” și Grădiniță) și pe platforma Agronomie (IANB). Iar în vara anului 1987 au fost mutate și clinicile pe platforma Agronomie (la popicărie, agrochimie și viticultură) Prin comuniști, nu se consideră numai CC al PCR, ci și cozile de topor din facultate, care au avansat fel de fel de idei, de a se da bine cu cei de SUS, așa se explică de ce Facultatea de biologie nu s-a mutat din loc, acolo Decănița și-a apărat patrimoniul. REVENIREA FMVB în vatra strămoșească a început la 1 Februarie 1991, când disciplina de Fiziopatologie a ocupat baraca din fața căminului studențesc, desfășurându-și lucrările practice, în plin șantier de construcții a Trustului ”Carpați”, ce edificau Casa Poporului. Apoi treptat au revenit toate catedrele și serviciile conexe, finalizându-se acțiunea în toamna anului 1997. Pe scurt așa au stat lucrurile, o erată ar fi necesară. Cu stimă și considerație, D.Curcă
21 Iunie 2021, 12:09:11