Revista si suplimente
MarketWatch
Inapoi Inainte

Senzori foto mari

26 Mai 2021



În urmă cu un deceniu, trei producători majori (Canon, Nikon şi Sony) surprindeau piaţa de echipamente foto cu lansarea unor modele de camere foto cu senzori ‘full-frame’ destinate amatorilor (senzori rezervaţi până atunci exclusiv aparatelor profesionale/scumpe). Succesul acelor camere avea să contureze o tendinţă clară: creşterea dimensiunii senzorilor foto. Da, pătimaşii fotografiei ştiu (sau află curând) că una dintre condiţiile esenţiale pentru obţinerea imaginilor de calitate este senzorul cât mai mare, standardul dându-l actualmente senzorul de 24x36mm din dotarea aparatelor foto pretenţioase. Însă în cele ce urmează vă propun să aflăm câte ceva despre senzorii digitali chiar şi mai largi.



Senzori de imagine largi
Dimensiunea ‚full-frame’ a senzorului digital corespunde formatului de film foto introdus de Kodak în 1934 (sub numele de „film 135” și înregistrat ulterior sub standardul ISO 1007). Însă aceeaşi companie lansase în 1901 formatul 120 (‚formatul mediu’), pentru cadre de 6x4.5cm, 6x6cm ori 6x9cm, format după care multă lume suspină şi astăzi (suspine vizând mai ales camerele Hasselblad şi Mamiya). De dragul conformităţii ştiinţifice, amintim şi de ‚large format’, cu dimensiuni de peste 10x12cm, corespunzând foliilor fotosensibile (deci nu rolelor de film), descendent din „vremile” când fotografii preparau artizanal plăcile foto.
Dacă inițial senzorii digitali full-frame (FF) erau prezenți doar în camerele foto DSLR, în ultimii ani ele s-au “instalat confortabil” și în aparatele mirror-less şi chiar în modelele compacte (adică în arhitecturi care au micșorat dimeniunile și greutatea prin renunțarea la oglinda esențială modelului Single-Lens Reflex).
Însă vă propun să aflăm acum câte ceva și despre senzorii digitali mai largi decât standardul 24x36mm.

De ce mai larg?
În contemporaneitatea senzorilor de imagine digitali (dar la fel ca pe vremea fotografiei argentice) identificăm două motive categorice pentru care sunt de preferat dimensiunile mari: (1) se obţin fotografii mult mai bune în condiţii de lumină săracă, şi (2) câmpul de claritate în profunzime este foarte îngust.
Faptul că celulele sensibile compunând senzorul nu sunt foarte mici (şi nici prea aglomerate) le permite să distingă mai multe detalii în lumină slabă şi să genereze substanţial mai puţin zgomot de imagine. (Electroniştii ar spune ‚un mai bun raport semnal/zgomot’.) Pentru comparaţie: un senzor FF de 24 megapixeli înseamnă o densitate de ~4200 pixeli/inch, pe când un senzor de compact/telefon poate avea peste 20000 pixeli per inch. (Când conceptul PPI (pixels-per-inches) nu ne satisface, putem calcula invers, pentru a vedea cum dimensiunea celulei fotosensibile din senzor este de şase ori mai mare la DSLR.)
Iar câmpul de profunzime îngust – adică faptul că detaliile din afara focusului ne apar tot mai estompate – este foarte dezirabil în multe genuri de fotografie: portret, sport, modă, macro, wild-life, fotografie de produs. Pierderea clarităţii în depărtare sau dincoace de planul de focalizare al imaginii fotografice se mai numeşte şi blurare. Ne dorim ca acest efect să fie mai accentuat pentru a obţine o bună separare a subiectului din fotografie faţă de fundal sau de anturaj. Şi nu-l vrem doar accentuat, ci şi plăcut – adică un fundal cremos, fără asperităţi geometrice. Iar aspectul acesta – care depinde nu doar de mărimea senzorului, ci şi de calitatea obiectivului/lentilelor foto – este întâlnit, în jargon, cu denumirea de ‚bokeh’.

Camere foto pe formatul mediu
În vreme ce aparate foto precum Canon EOS R5, Nikon Z7 și Sony A7R IV se străduiesc să înghesuie cât mai multe celule fotosensibile pe senzorul de 35mm, apar pe piață și camere foto cu senzori de format mediu, destinate atât profesionişilor cu pretenţii (lucrând, de exemplu, pentru reviste gen ‚Vogue’ sau ‚National Geographic’), cât și amatorilor foarte exigenți.



Și vom exemplifica – pentru evidențierea atuurilor – cu un model “de mijloc” din lista de mai sus. (Sintagma ‘de mijloc’ este aici un eufemism, mai ales dacă ne raportăm la preț.)



Remarcăm ca având valori deosebite caracteristici precum sensibilitatea foto și gama dinamică. La care se vor adăuga cele spuse mai devreme privind imaginea foto, dar și – deloc de neglijat aici – calitatea optică a obiectivelor Leica.

O fuziune între analog şi digital
Dar poate că cea mai intersantă poveste aici este “mariajul” dintre senzorii Dalsa și extraordinarele aparate foto Mamiya, celebre pe vremea fotografiei pe film, mariaj care se consfințea în decembrie 2015 prin anunțul achiziției companiei Mamiya Digital Imaging de către ‚Phase One’. (Observăm aici o poveste destul de internaţională: sistemele dorsale ‚Leaf Credo’ sunt produse în Tel Aviv, compania mamă (Phase One) este din Frederiksberg, Danemarca, iar senzorul de imagine se fabrică în Eindhoven, Olanda, deşi furnizorul (Teledyne Dalsa) este din Waterloo, Ontario, Canada. La care adăugăm Tokyo pentru producătorul aparatelor foto Mamiya.) Pentru conformitate, subliniez faptul că dorsalele ‚Mamiya Leaf Credo’ (apărute inițial în 2013), conţinând senzorul de imagine digital, se ataşează camerelor foto Mamyia în locul cartuşului de film fotosensibil.
Sistemul acesta – combinând camerele foto profesionale de dimensiuni mari (pe film) cu senzorii digitali – este vizat cu predilecţie de către cei ce realizează fotografii de calitate foarte înaltă pentru reviste glossy, pentru afişe mari, pentru pliante sau broşuri comerciale. O primă categorie de subiecte pentru fotografie sunt cele imobile sau cu mişcare moderată (maşini, haine, bijuterii, modele-manechin, peisaje), deoarece deocamdată sistemul nu se pretează pentru fotografia de acţiune (sport, wild-life, street), limitările fiind date atât de viteza de lucru moderată a ansamblului, cât şi de mobilitatea redusă a camerelor (comparativ cu celelalte camere foto profesionale).

Specificații pentru dorsala Leaf Credo 80 Mamiya:


Dorsalele Leaf Credo se montează pe camerele foto Mamiya 645DF şi sunt prevăzute cu câte un microprocesor dual-core optimizat pentru asistenţă la vizualizare, focalizare şi editare. La dotarea tehnică mai menţionăm interfeţele FireWire 800 şi USB 3.0 pentru un transfer rapid de informaţii (pus în valoare când se fotografiază comandat de calculator). Mai trebuie spus că dorsala ‚Leaf Credo’ include şi un ecran LCD (touch-screen) cu diagonala de 3.2 inci și cu rezoluţia de 1.15 megapixeli. Iar aici funcţia ‚Live View’ îngăduie o focalizare precisă când se vizează non-optic (nonTTL).
Preconizând cu optimism, producătorii prevăd extinderea gamei de dorsale pentru a se potrivi mai multor camere foto de format mediu şi mare. Însă între timp noi aşteptăm camere foto digitale de format mediu/mare și de la producătorii consacrați în zona fotografiei digitale (Canon, Nikon, Olympus, Panasonic, Sony).n



Parerea ta conteaza:

(0/5, 0 voturi)

Lasa un comentariu



trimite