.jpg)
Academia Română a fost creată în 1866 pentru a cristaliza cele mai înalte valori intelectuale din provinciile românești într-o societate erudită menită să consolideze identitatea națională pe baza a patru componente esențiale: limbă și literatură, istorie, etnografie și cultură. La...
Beneficul divort dintre traditia academica si inovatia practicienilor
Spuneam in numarul trecut ca ar trebui consultati studentii atunci cand se construieste curricula universitara, astfel incat aceasta sa fie cat mai aproape de ceea ce vor profesa.
Am consultat mai multe reviste de specialitate care au tratat aceasta dihotomie, dintre programa academica si cerintele unei slujbe din viata reala, din economia momentului. Problema e dezbatuta pe toate meridianele lumii.
De exemplu, comunitatea economica si tehnica britanica, corporatista sau antreprenoriala se plange de acelasi lucru.
Situatia este ceva mai practica in America, dar nu neaparat la nivelul curriculei ci la nivelul parteneriatelor cu laboratoarele marilor universitati americane. In majoritate institutii private, investitia in tehnologia laboratoarelor si centrelor de cercetare este impresionanta. Conjugat cu calitatea demersului academic, pare natural ca mari corporatii americane, adeseori parte a programelor de cercetare-dezvoltare, comanda proiecte acestor laboratoare tehnologice avansate iar rezultatele sunt cel mai adesea parte din componenta de inovatie a companiei.
Marcelina Joavina
Ciclul de cercetare se continua apoi firesc in productie, vanzare, proiectele devenind ciclice, universitatile mentinandu-si sau crescand capitalul lor principal, acela al reputatiei. Lantul e virtuos fiindca fiecare veriga e puternica, in mare parte si datorita unui mediu de competitie dura dar construita sanatos.
Studentii din tarile mentionate traiesc intre polii unui paradox. Continua sa lupte si sa-si doreasca absolvirea unor scoli de elita, intelectuale, in care standardele academice s-au pastrat peste decenii (pe alocuri, de secole!), si apoi reclama ca efortul parcurs nu are nici o valoare in viata lor profesionala imediata (sau paralela).
Mai mult, cand ajung parinti isi doresc asiduu sa-si indrume si sprijine copiii in a urma scoli clasice, cu curricule liberale, visand in continuare la reputatia ornamentala pe care o dau aceste institutii de invatamant, in timp ce in viata lor practica, in cercurile lor de “tehnocrati” repudiaza acest tip de educatie ca fiind total nepractica si fara prea mari perspective profesionale in lumea volatila a post capitalismului. Cu alte cuvinte, pot cadea de acord asupra capacitatii de intelegere pe care o dezvolta educatia academica, generalista, dar n-au nici o incredere ca astfel se poate invata cum sa gestionezi, sa determini, sa conduci realitatea economica a momentului. Ei insisi, in ciuda unei cariere pragmatice de succes, isi continua studiile in management sau mai rapid, se certifica pentru calitatea de “Doctori” intr-un anume subiect.
Aparentul divort al celor doua ipostaze nu poate aduce decat beneficii, dincolo de dedublarea schizoid teoretica a ipostazelor.
Sunt de fapt un hibrid interdependent, un “cluster” cum ar spune tehnologii. A partizana cu una dintre parti nu are nici o relevanta.
Parerea ta conteaza: 
Tableta de management. Cine ne-a furat profesiile?! (III)
