Revista si suplimente
MarketWatch
Inapoi Inainte

Între alb și negru sunt 300 de miliarde de nuanțe de gri

18 Iunie 2021



Evident, afirmația din titlu nu este adevărată! În schimb, într-o partidă de șah există 300 de miliarde de moduri posibile de a juca primele patru mutări. Un jucător minim experimentat va elimina 95% din aceste variante, în schimb, folosindu-se de forță brută, un computer le va verifica pe toate pentru a se asigura că face mutarea corectă.


Deep Thinking, Garry Kasparov, John Murray Publishing House, 2018

Poate vă gândiți că Gambitul Damei m-a îndemnat să iau această carte și să o parcurg. De fapt, realitatea este că am cumpărat volumul cu câțiva ani în urmă, curioasă să pătrund un pic în una din cele mai cele mai sclipitoare minți, să încerc să înțeleg un fragment din modul în care gândește probabil cel mai grozav jucător de șah al tuturor timpurilor. Și tot adevărat este că am început cartea și, după nici patruzeci de pagini, am abandonat-o. Mi s-a părut interesantă, dar grea, densă și prea plină de informații, concepte, nume și date istorice, iar scrisul mic și rândurile înghesuite nu m-au ajutat. La un an distanță, cu puțin peste 4 dolari mi-am luat și versiunea Kindle și lectura a mers șnur.

O minte strălucită

Garry Kasparov este cunoscut, în general, ca fiind cel mai puternic jucător de șah al timpurilor moderne și totodată campionul mondial care a fost învins de o mașină, Deep Blue, iar restul - implicările sale în viața politică, separarea de FIDE – este zgomot de fundal. Prezent, pentru cei amatori, cu un curs popular pe MasterClass, Kasparov își asociază astăzi numele cu turnee de top din lumea șahului și acțiuni de promovare a șahului în rândul juniorilor.

Structură simetrică
Cum piesele de șah se așează simetric pe tabla de joc, în mod similar Kasparov își construiește povestea în oglindă. Tema tehnologiei este firul care leagă întreaga narațiune. În prima parte, Kasparov aduce o serie de exemple care susțin faptul că umanitatea a căutat mereu să își pună creativitatea la bătaie pentru a dezvolta tehnologii. Tehnologii care astăzi ne permit să avem un nivel de trai mai bun decât oricând. Continuă apoi – miezul consistent al volumului său – cu diversele sale experiențe competiționale cu diverse modele de calculatoare, culminând cu Deep Thought și Deep Blue. Închide cercul cu un elogiu al tehnologiei și un îndemn nevoalat de a ne exploata pozitiv propriile creații.
„The more that people believe in a positive future for technology, the greater chance there is of having one.”

Tehnologia, un soi de adrenalină: o abordăm cu teamă, dar și nerăbdare
Tehnologie versus umanitate – este, probabil, una din temele cele mai curtate din literatura SF. Iar în multe dintre finaluri oamenii nu sunt tocmai câștigători... Dar, cu toate riscurile de rigoare, am putea să refuzăm oferta tehnologiei și în schimb să trăim anacron și cel mai probabil solitari? Garry Kasparov este de părere că nu ar fi o opțiune firească, pentru că astăzi aproape orice acțiune implică utilizarea tehnologiei fie și numai ca instrument, iar o opoziție deliberată nu ar fi altceva decât o rezistență forțată și neproductivă la evoluție. În plus, oamenii dictează direcția tehnologiei și nu vice-versa.

„Our technology is not concerned about good or evil. It is agnostic. [...]. The ethics are in how we humans use it, not whether or not we should build it.”
Reținem din prima parte a cărții lui Kasparov două idei interesante. Prima se referă la faptul că în procesul de adopție la scară largă a tehnologiei, mai întotdeauna există rețineri generate de rezistența la schimbare, care determină apariția unui decalaj între momentul real în care o tehnologie este disponibilă și cel în care intră efectiv în exploatare. Temerile își au rădăcina în diverse surse, de natură psihologică, economică sau socială. Tehnologia de automatizare a lifturilor exista încă de la începutul secolului 20, menționează Kasparov ca exemplu, dar a durat 45 de ani până când această să fie pe deplin exploatată. Oamenii se simțeau mai în siguranță ca liftul să fie operat de un om și nu de un buton. Pe de altă parte, sindicatele își puneau problema pierderii locurilor de muncă. Istoria a dovedit că utilizarea tehnologiei nu a afectat siguranța, iar reconversia a funcționat, oamenii putându-se îndrepta către domenii mai creative.

„Romanticizing the loss of jobs to technology is little better than complaining that antibiotics put too many grave diggers out of work.”
Cealaltă idee interesantă se referă la curba așteptărilor noastre în relație cu tehnologia. Exemplul, în acest caz, îl constituie chiar dezvoltarea unui computer suficient de puternic – hardware și software – pentru a putea juca șah și pentru a învinge în cele din urmă cel mai bun sportiv al timpului respectiv. Avem o proiecție, spune autorul, a unei dezvoltări liniare a tehnlogiei, dar în realitate curba de evoluție nu este constantă: deși inițial poate lua mai mult timp decât ne-am aștepta până când o nouă tehnologie ajunge la maturitate, odată ce a ajuns funcțională respectiva tehnologie explodează și se propagă cu o viteză mult mai mare decât am crede. A durat zeci de ani să se construiască primul calculator care a replicat jocul de șah în mod decent, iar apoi în doar câtiva ani, ajutate de machine learning, calculatoarele au ajuns la un nivel de performanță la care cu greu puteau face față chiar și cei mai experimentați jucători de șah.
We see progress as linear, a straight line of improvement. In reality, this is only true with mature technologies that have already been developed and deployed.”

Kasparov vs. Deep

Kasparov dedică cea mai consistentă parte a acestui volum bătăliilor sale cu Deep. Astăzi, cu toții știm de faimosul meci cu Deep Blue, însă prea puțini cunosc întreaga istorie și mai rețin detalii legate de înfrangerea fratelui său mai mic, Deep Thought. Experimentul Kasparov – Deep Thought a avut loc în 1996 și s-a încheiat cu scorul 4-2 în favoarea campionului.
Kasparov nu se ferește să intre în detalii și descrie cu amănunte meciul său cu Deep Blue din 1997, dar reușește să găsească o formulă extrem de atractivă de a prezenta toate implicațiile acelui meci. Combină mutările decisive din fiecare meci, cu detalii de PR și factori psihologi, creând suspans cu fiecare pagină, în stilul romanelor polițiste. Intrăm în joc și - fără a fi nevoie să fim jucători avansați de șah - stăm cu sufletul la gură când, în cea de-a doua partidă, Deep Blue colapsează și necesită repornire, iar după o pauză de 15 minute face o mutare atipică, care ridică semne de întrebare asupra unei posibile intervenții (umane). Da, evident, nu uităm cine este autorul și, conștienți că este doar o versiune a poveștii, păstrăm însă câteva fapte: IBM a înregistrat o creștere a valorii acțiunilor sale la bursă de 3.3 miliarde USD în 1996 după înfrângerea lui Deep Thought și respectiv de 11.4 miliarde USD în 1997 după victoria lui Deep Blue, în ambele cazuri în mai puțin de o săptămână de la eveniment. Scripturile programelor rulate de computer nu au fost prezentate comisiei, iar un pic mai târziu Deep Blue a fost dezasamblat și donat muzeelor americane, ceea ce a suspendat orice posibilă investigație. Un veritabil roman polițist cu final deschis!
„Keeping Deep Blue completely hidden was the strongest move of the match, but it was made by IBM, not by either of the players.”

Când unul pierde, toți câștigă
Kasparov pare să nu se fi împăcat niciodată cu înfrângerea și găsește o multitudine de semne de întrebare și explicații care să îi ofere circumstanțe atenuante: după cea de-a doua partidă, jocul său a avut mult de suferit și nu a mai putut performa la valoarea sa reală. Înaintea meciului – deși a solicitat - nu a primit nicio partidă jucată de Deep Blue și, ca atare, nu s-a putut pregăti corespunzător împotriva adversarului; IBM se afla în acel eveniment ca participant, sponsor și organizator și ar fi angajat în corpul de pază persoane vorbitoare de rusă care să îl spioneze etc.

Totodată, pare să accepte că la un moment dat, inevitabil, tehnologia avea să ajungă imbatabilă. Asta nu l-a oprit să solicite IBM-ului un al treilea meci (practic, scorul era 1-1, după evenimentele Deep Thought și Deep Blue) care însă nu s-a produs niciodată. Semn că în ADN-ul unui campion stă înscrisă permanenta nevoie de a câștiga.

Dar, în cele din urmă, pe termen lung, câștigători suntem noi, oamenii, nu o tehnologie sau o persoană anume. O notă extrem de optimistă, care acoperă un pic din amărăciunea nedisimulată a lui Kasparov în relație cu experiența Deep Blue.
„Humans can, and we will need our intelligent machines in order to turn our grandest dreams into reality. If we stop dreaming big dreams, if we stop looking for a greater purpose, then we may as well be machines ourselves.”



Parerea ta conteaza:

(0/5, 0 voturi)

Lasa un comentariu



trimite