Revista >> Septembrie 2021 [Nr. 237] >> Cercetare & Invatamant superior

ICPE-CA: 20 de ani de cercetări avansate în inginerie electrică

Alexandru Batali

23 Septembrie 2021

În urmă cu 20 de ani se înființa SC ICPE-CA Cercetări Avansate SA, astăzi unul dintre cele mai performante institute naționale de cercetare-dezvoltare din țară, care s-a remarcat în special prin relația deosebită pe care a construit-o cu mediul economic, în sprijinul căruia a venit cu aplicații și soluții dedicate. Dr. ing Sergiu Nicolaie, directorul general ICPE-CA, ne-a prezentat principalele momente de inflexiune din existența institutului, dezvoltările cheie și proiectele reprezentative care au condus la consacrarea sa.

Cum a luat fiinţă ICPE-CA, în urmă cu 20 de ani? Au existat niște condiții favorabile, care v-au încurajat să puneţi bazele unui institut nou și să credeți în capacitatea sa de a reuși?
Centrul de Cercetări Avansate (C.A.) din cadrul Institutului de Cercetări şi Proiectări Electrotehnice (ICPE), condus la acea vreme de prof. dr. fiz. Wilhelm Kappel, se distingea prin cercetări teoretice şi uşor aplicative, având o infrastructură de cercetare învechită, dar resurse umane bine pregătite, care gândeau diferit modul în care trebuie să fie orientată activitatea ştiinţifică. În condițiile unei viitoare privatizări a ICPE, s-a decis în Consiliul de Administrați al ICPE crearea unui nou institut pe structura Centrului de Cercetări Avansate, institut ce urma să fie acreditat ca INCD. La data desprinderii (aprilie 2001), alături de structura Centrului de Cercetări Avansate s-au mai alăturat acestei inițiative de formare a noului institut, laboratoarele secţiei de Materiale Electrotehnice, ce aveau un istoric bogat, de circa 50 de ani, în cercetarea şi microproducţia de materiale, precum şi alte două laboratoare (Laboratorul de Coroziune şi Laboratorul de Vibraţii şi Echilibrări Dinamice), cu înclinaţii către cercetarea aplicativă și microproducție. A rezultat un mixt între cercetarea teoretică şi aplicativă care s-a completat armonios şi care a definit un institut ce reunea aproximativ 100 de cercetători şi personal auxiliar. Din punct de vedere cantitativ, după 20 de ani structura de personal aproape s-a dublat, ajungând la circa 190 de persoane, iar din punct de vedere calitativ, în anul 2020 am avut 67 de doctori în științe, față de 30 de doctori în știință în anul 2004.

Aţi reuşit să aveţi un start bun? Cum v-aţi construit identitatea şi bunul renume? Care au fost primele confirmări, reuşite?
Am avut un start reuşit la competiţiile de proiecte din anii 2001-2004, care împreună cu fondurile directe atrase din economie ne-au ajutat să parcurgem cu bine perioada de până la acreditarea noastră ca INCD, în 2004. Până în anul 2004 am funcţionat ca Societate Comercială în proprietatea statului, contractele de microproducţie și servicii de cercetare ajutându-ne să ne completăm veniturile pentru a merge mai departe.
În acești ani de început a existat o mare emulaţie în rândul cercetătorilor noştri, fiecare dorind să demonstreze că institutul se poate ridica la prestigiul şi valoarea rezultatelor obţinute de cercetarea românească în industria electrotehnică din trecut.
În primii ani după înfiinţarea ICPE-CA, identitatea institutului s-a bazat pe valorificarea experienţei vaste a cercetătorilor din domeniul materialelor electrotehnice (magnetice, conductoare, carbonice, ceramice și polimerice), în vederea dezvoltării echipamentelor specifice ingineriei electrice. La acea vreme am dorit să dăm viaţa ideii marelul institut care avea o autoritate ştiinţifică şi tehnologică în domeniile în care a performat înainte de anul 1990. Astfel, au reapărut în cadrul ICPE-CA și au fost revitalizate laboratoare cu cercetări specifice în valorificarea surselor regenerabile de energie (în prezent având cele mai bune capabilităţi în aceast domeniu şi echipamente unice în România), cercetări în supraconductibilitate, cercetări în mecatronică, dezvoltări tehnologice privind electromagneţi normali şi supraconductori pentru două infrastructuri europene de cercetare: Facility for Antiproton and Ion Research (FAIR) din Darmstadt (Germania) și United Nuclear Research Institute (UNRI) din Dubna (Rusia).

De asemenea, s-a valorificat expertiza electrochimistilor şi biochimiştilor noştri privind cercetări pentru dezvoltarea de materiale stocatoare de H2, pile de combustie, precum şi în direcţia proiectării unor reactoare de fermentare anaerobă, cu scopul valorificării biogazului.
Rezultatele deosebite au fost obținute și datorită infrastructurii de cercetare mult îmbunătățite, grație finanțării din perioada 2009–2015 de cca. 14 milioane euro, asigurată prin intermediul a două proiecte majore în care s-a reușit dotarea cu echipamente moderne a tuturor laboratoarelor din cadrul celor două direcții majore de cercetare ale institutului: materiale și echipamente pentru inginerie electrică.

Până în 2008 aţi crescut mult, în acel an ICPE-CA câştigând premiul pentru „cea mai eficientă promovare a rezultatelor cercetării”, acordat în cadrul Topului Excelenţei în Cercetare. Aveaţi deci rezultate şi ştiaţi cum să le puneţi în valoare.
În plus, am mai avut și alte rezultate de excepţie, în 2007 câştigând cu unul dintre proiectele noastre de cercetare premiul I pentru cele mai bune rezultate ale cercetării în domeniul energiei.

Era suficient? În acea perioadă, prof. dr. fiz. Wilhelm Kappel, directorul care a condus eficient institutul până în 2016, căuta un produs propriu „locomotivă”, care urma să fie automat asociat cu numele institutului. Aţi atins acest deziderat sau aţi identificat alte modalități menite să vă asigure recunoaşterea?
O realizare tehnologică deosebită, obtinută pe parcursul mai multor ani, şi care s-a bucurat şi de apreciere şi recunoaştere internaţională a fost reprezentată de electromagneţii dezvoltaţi pentru facilitatea europeană FAIR din Darmstadt, Germania. Nu ştiu dacă domnul Kappel a dorit să promoveze doar un singur produs fanion, pentru că în momentul în care nu mai există piață pentru acesta, riscul este ca activitatea institutului să se micșoreze.
La fel ca în trecut, în prezent se doreşte dezvoltarea echilibrată a tuturor domeniilor institutului, ingineria electrică fiind un sector vast, care se poate implica în majoritatea domeniilor industriale. În ultimii 5 ani s-a trecut la o consolidare a tuturor domeniilor noastre reprezentative, tradiţionale sau dezvoltate în ultima perioadă, acestea fiind structurate pe două mari direcţii de dezvoltare: Materiale avansate pentru inginerie electrică şi Echipamente pentru inginerie electrică, inegale la debutul activității institutului în anul 2001, dar aflate acum într-un echilibru în ceea ce priveşte forţa și capacitatea de cercetare.
În cadrul acestor direcţii s-a stabilit ca obiectiv principal colaborarea cu mediul economic, astfel încât cercetările şi ideile provenite din institut să parcurgă toate etapele până la transferul de produs/tehnologie, iar colaborarea cu mediul economic să reprezinte emblema noastră.

Un aspect nevralgic, recunoscut de cercetarea românească, este cel al transferului scăzut al rezultatelor către mediul economic. ICPE-CA a anticipat corect necesitatea creşterii caracterului aplicativ al cercetărilor şi a venit în întâmpinarea industriei cu idei şi soluţii, cu mult înainte ca această direcţie să se regăsească în strategia şi programele naţionale de CDI. De ce aţi mizat prioritar pe dezvoltarea acestei componente?
Cercetătorii care au o vechime considerabilă în institut au lucrat mult în anii ‘70-‘80-‘90 pentru economie şi industrie, transferând produse şi tehnologii. Managementul institutului a intuit că aici se va ajunge. În ultimii ani, dar mai ales după criza epidemiologică, Europa a conştientizat și ea necesitatea reindustrializării şi a accelerat în direcţia creşterii caracterului aplicativ al activităţilor de cercetare și direcţionarea acestora cât mai rapid către societate.
Într-adevăr, o ţintă majoră pentru
ICPE-CA a fost aceea de a deveni un suport important pentru economia românească. Sperăm ca cel puţin parţial am reușit și ne dorim acest lucru în continuare. Considerăm că o Românie fără o economie puternică, dezvoltată pe baza resurselor naturale autohtone, cu ajutorul resurselor umane locale, nu poate să aibă un cuvânt greu de spus în cadrul UE.
Fondurile naţionale, precum şi fondurile structurale europene pot conta dacă se apelează la ele pentru dezvoltarea unei economii autohtone, capabilă să producă mărfuri şi servicii în direcţia echilibrării balanţei comerciale a României.
Pentru aceasta sectorul CDI trebuie să aibă o contribuţie majoră în creşterea firmelor din ţară. În acest sens, am profitat de fondurile structurale din Programul Operaţional de Competitivitate pentru a colabora cu firmele româneşti, contractând atât vechi colaboratori, tradiţionali, către care am făcut de-a lungul timpului transferuri tehnologice și de know-how (Electroaparataj București, MGM București, Electromecanica Ploiești, AMPLO, Ploiești, REMARUL 16 Februarie Cluj Napoca, Griviţa Roșie, s.a.m.d) cât şi noi firme, reprezentative în economia românească, ca: Electroargeș Curtea de Argeș, Prime Motors Cernica, Societatea de Transport Bucureşti, Renault Roumanie – DACIA, UZUC Ploiești. Perspectivele sunt bune, dar un INCD care nu beneficiază și de o parţială susţinere din partea bugetului de stat pentru acoperirea unor costuri administrative, costuri pentru susţinerea tinerilor cercetători sau îmbunătăţirea infrastructurii de cercetare, nu poate supravieţui doar prin activităţi de cercetare-dezvoltare, într-o economie care mai are de parcurs etape până la maturitate.

În cei 20 de a ani care au trecut, cât de mults-a micşorat prăpastia care despartecercetarea de mediul economic şi drumulproduselor inovative dinspre laborator spre piaţă?
În ultimii ani am constatat că firmele au început să se întoarcă către mediul de cercetare, ajungând la concluzia că fără produse inovative nu pot rezista în piaţă. În relaţia dintre cercetare şi economie au fost întotdeauna suişuri şi coborâşuri. În anii 2000-2005 încă mai exista un interes pentru a apela la institute și universități cu scopul unor cercetări comune aplicative privind dezvoltarea de produse şi tehnologii, sau pentru retehnologizări. A urmat perioada 2005-2012, când INCD-urile au fost oarecum direcţionate în activitatea lor în primul rând în direcţia cercetărilor teoretice şi cercetărilor la frontiera cunoaşterii, prin intermediul criteriilor de acreditare şi indicatorilor de performanţă, astfel stabilite. Mulţi dintre vechii ingineri tehnologi au ieşit la pensie, iar noii ingineri și cercetători se creşteau foarte greu în absența unei relaţii directe cu mediul economic. După 2010-2012, când economia a început să-şi revină, a crescut constant interesul firmelor de a apela la expertiza cercetătorilor, stimulat şi de finanţările specifice din fondurile structurale, care au încurajat cooperarea dintre cele două medii. Au apărut şi competiţii dedicate, de tip top-down, lansate de către Ministerul Cercetării pentru rezolvarea unor probleme şi provocări societale, iar noua strategie naţională de cercetare și specializare inteligentă (SNCISI 2021-2027), aflată în curs de finalizare, încearcă să armonizeze şi să coreleze şi mai mult domeniile şi direcţiile majore de cercetare cu nevoile economice şi societale. Diversificarea şi multiplicarea instrumentelor de finanţare în vederea creşterii colaborării dintre organizaţiile de cercetare (publice şi private) și mediul de afaceri poate reduce prăpastia dintre acestea şi poate creşte competitivitatea ţării noastre pe termen lung.
Guvernanţii ar trebui să înţeleagă că institutele naţionale şi universităţile trebuie să lucreze pentru un mediu social și economic, iar specialiştii formaţi trebuie păstraţi, pe cât posibil, în ţară pentru a susţine o creştere sănătoasă a economiei naţionale. În acest sens, trebuie să vină cât mai rapid cu instrumente menite să reducă ecartul dintre cercetare şi economie, mai ales că va veni o vreme când nu vom mai primi de la UE fonduri de susţinere şi va trebui să ne descurcăm singuri, cu resursele proprii, într-o piaţă concurenţială.

Vă invit să ne prezentaţi cele mai relevante exemple de bună practică şi acele poveşti de succes care au consacrat institutul pe linia inovării şi al transferului reuşit de cunoaştere şi tehnologie.
Caracterul aplicativ al cercetărilor noastre, precum și activitățile de transfer de cunoștințe/produse/tehnologii a fost susținut în ultimii ani (2017-2022) de către trei proiecte majore derulate de institut în cadrul Programului Operațional Competitivitate (POC G - Parteneriate pentru transfer de cunoștințe, dedicate colaborării dintre organizațiile de cercetare și întreprinderi), unde au fost demarate cercetări în domenii de mare actualitate, obținându-se o serie de rezultate cu care ne mândrim. Exemple reprezentative cu impact economic se regăsesc în cadrul fiecăruia dintre cele 3 proiecte, care s-au pliat pe aproape toate domeniile esențiale ale institutului - materiale, energie şi compatibilitate electromagnetică - și voi enumera doar câteva dintre ele.
Astfel, în cadrul contractului POC 126/2016 ce a conținut proiecte subsidiare din domeniul energiei, menționăm următoarele rezultate notabile transferate la beneficiar: program original de calcul pentru strângerea controlată a elementelor de asamblare ale echipamentelor sub presiune (partener SC UZUC SA Ploiești), sisteme de stocare termică integrate în sursele rezidențiale de energie regenerabilă utilizând materiale cu schimbare de fază (SC Q SRL Iași), stand pentru testare motoare Diesel de locomotivă, cu recuperarea energiei în rețeaua electrică (SC REMARUL 16 FEBRUARIE SA Cluj Napoca), sistem de testare și măsurare a regimului termic de lucru în domeniul – 100...+180 °C pentru determinarea caracteristicilor motoarele electrice utilizate în aplicații aerospațiale (SC ICPE SA), precum și solutii de „RePowering” pentru parcuri solare (SC Capidava Prodcom SRL Târgu Mureș).