.jpg)
Academia Română a fost creată în 1866 pentru a cristaliza cele mai înalte valori intelectuale din provinciile românești într-o societate erudită menită să consolideze identitatea națională pe baza a patru componente esențiale: limbă și literatură, istorie, etnografie și cultură. La...
Surse regenerabile īn mixul energiei electrice
Odată cu demersurile pentru aderarea României la Uniunea Europeană (începând cu anul 2005), la capitolul energie s-a observat un anumit atu privind sursele de energiei regenerabilă: sistemul energetic național folosea aproximativ 40% energie electrică provenită de la hidrocentrale, ceea ce ne dădea un avantaj teribil. Problema este ca în anii următori, bazându-se prea mult pe acel avantaj, România a făcut foarte puține eforturi (investiții, strategii, politici) pentru a adaugă la mixul energetic și alte forme de energie regenerabilă. Mai mult, hidrocentralele mari au început să fie văzute tot mai rău de către responsabilii europeni (și de către activiștii ecologiști) din cauza impactului masiv asupra biodiversității. (Plus că dotarea noastră se cam învechise, iar eforturile de întreținere și modernizare se arătau tot mai problematice.)
Totuși, pentru ameliorarea situației (și pentru acomodarea cu legislația tot mai fermă a Uniunii Europene) în perioada 2010-2017 înregistrăm în România o dezvoltare ceva mai semnificativă a tehnologiilor eoliană și solară. (Vedeți graficul cu evoluția consumului final brut și al producției de energie electrică din surse regenerabile între 2005 și 2017, pe tipuri de surse.)
Starea actuală (2021)
În anul trecut s-a înregistrat o premieră în sistemul energetic din România: cărbunele a cedat prima poziție în topul surselor de producere a energiei (cu 16,5%), iar gazul a intrat în topul primelor trei surse (cu o pondere de 18,17%). De asemenea, conform raportului anual al Autorității Naționale de Reglementare în domeniul Energiei (ANRE), energia ‘verde’ a avut o contribuție de 15,4% în mixul energetic național, cea mai mare parte fiind asigurată de instalațiile eoliene.
Pentru anul 2021 este probabilă aceeași tendință de scădere a consumului de cărbune, precum și menținerea surselor deja clasice (hidro-electrică cu 29%, și nuclearo-electrică la peste 20%).
Perspective, previzuni, planuri
Ne așteptăm ca în deceniul următor ponderea energiilor regenerabile în mixul energetic național să crească, în special prin apariția de noi instalații eoliene și fotovoltaice, atât prin proiecte ale operatorilor energetici majori (motivați prin constrângeri normative), cât și prin proiecte private mici (stimulate mai departe prin facilitări financiare). Pentru anul 2030 se prevede o creștere a capacităților eoliene până la o putere de 4300 MW și a celor fotovoltaice de până la 3100 MW (vedeți ilustrația):
(Sursă: Ministerul Economiei,
Energiei și Mediului de Afaceri)
Desigur, trebuie să nu uităm că energiile regenerabile nu sunt totuși ideale (deși diferă mult de cele convenționale în această privință, ele au propria amprentă asupra mediului, fie prin materialele speciale pe care le necesită, fie prin energia, eforturile și costurile implicate), și că un viitor sustenabil trebuie să se bazeze și pe aspectele adiacente/complementare, precum economisirea, creșterea eficienței proceselor/consumurilor, refolosirea produselor/materiilor, ș.a., chestiunea privindu-ne nu doar la nivel de societate (politici, strategii, norme, directive), ci și la nivel de individ (comportament de consum; atitudine personală; parcimonie).
SmartGrid, o premisă necesară
Trebuie să menționăm aici și paradigma ‘SmartGrids’, inițiată în 2005, care avea să polarizeze guverne și operatori energetici din toată lumea. Și Uniunea Europeană a definit un plan destul de concret pentru reformarea unificată a rețelelor electroenergetice europene, având ca țintă-jalon anul 2020 (dar privind obligatoriu și dincolo de aceasta). SmartGrids constituie totodată și un mecanism de a determina consumatorii să fie sensibili la prețul electricității în orele de vârf și în afara acestora, precum și la avantajele consumului de energie produsă din surse regenerabile, verzi.
De altfel, în Europa se prevedea atunci că până în anul 2020 se va trece integral pe contorizare inteligentă. Ca efect al strategiei smart-grid s-au înființat câteva organisme europene având ca obiectiv contorizarea inteligentă (importante atât pentru producătorii, transporatorii și distribuitorii de energie, pentru producătorii de echipamente electroenergetice, cât și pentru organismele de reglementare și pentru guverne/administrații): ERGEG (European Regulators’ Group for Electricity and Gas), ESMA (European Smart Metering Alliance), ESMIG (European Smart Metering Industry Group). Un pic stânjenitor este faptul că pe grilele acestor organisme România este codașă în privința proiectelor, acțiunilor și demersurilor, dar probabil că ne vom alinia curând celorlalte state europene.
În privința tehnologiilor, smart-metering-ul presupune în esență contoare de energie care, pe de o parte, transmit în timp-real furnizorului date privind consumul de electricitate, iar pe de altă parte recepționează de la acela date privind energia injectată și le afișează consumatorului. În practică, aceasta înseamnă constituirea unor rețele de telecomunicații digitale între furnizor și clienți, rețele LAN/WAN având fie suport radio (GPRS, EDGE, UMTS, LTE), fie suport public IP (via Internet, însă suplimentat cu facilități de siguranță – VPN) sau chiar PLC (deși, oarecum suprinzător, Power-Line Carrier – comunicația multiplexată chiar pe linia electrică – nu se pretează grozav la smart-metering). Această contorizare digitală presupune implicarea mai multor tehnologii de vârf, inclusiv SCADA, IoT și EMS (integrând eventual și aplicații informatice specifice: ERP, OMS, GIS, AM/FM, WFM, CIS).
Parerea ta conteaza: 
Memoriile drive pentru calculatoare
