Eugeniu Coșeriu – lingvistul român de talie mondială care și-a depășit epoca
Eugeniu Coşeriu (1921–2002) a fost unul dintre cei mai importanţi lingvişti din secolul trecut. A dezvoltat o concepţie lingvistică originală, cunoscută sub denumirea de lingvistică integrală. A publicat numeroase studii şi volume fundamentale. A întemeiat şcoli de lingvistică la Montevideo, în Uruguay, unde a activat din 1950 până în 1963, şi la Tübingen, în Germania, unde şi-a desfăşurat activitatea din 1963. Coşeriu a beneficiat, încă din şcoală, de o pregătire excepţională, în cele mai diverse domenii ale ştiinţelor umaniste şi, în mod special, de solide cunoştinţe de filosofie, care s-au reflectat în modul cel mai fructuos în lucrările elaborate şi în teoria dezvoltată de el. De-a lungul carierei sale universitare a format mulţi elevi, deveniţi specialişti valoroşi, recunoscuţi în domeniu. Este originar din satul Mihăileni, de lângă oraşul Bălţi, din actuala Republică Moldova.
Cu ocazia împlinirii unui centenar de la naşterea lui Eugeniu Coşeriu, în zilele de 24–25 septembrie 2021 a avut loc la Chişinău, la Universitatea de Stat din Moldova, un eveniment ştiinţific de amploare: Colocviul internaţional de ştiinţe ale limbajului „Eugeniu Coşeriu” (CISL), ediţia a XVI-a, având drept moto: Limbă, creativitate, cultură – structuri de rezistenţă ale fiinţei umane. Pe lista organizatorilor figurează și Universitatea Naţională „Yurii Fedkovici”, Cernăuţi, Ucraina; Universitatea „Ştefan cel Mare”, Suceava, România; Muzeul Naţional de Literatură „Mihail Kogălniceanu”, Chişinău, Republica Moldova. Organizatorii colocviului au fost sprijiniţi de Departamentul pentru Relaţia cu Republica Moldova din cadrul Guvernului României şi de Institutul Cultural Român.
Câteva idei din doctrina coşeriană
Savantul Eugeniu Coşeriu a insistat pe legătura dintre limbaj şi dimensiunea culturală constitutivă a omului („Limbajul are această proprietate că este, pe de o parte, baza culturii şi, pe de altă parte, este şi o formă a culturii”. „Limbajul [...] nu acceptă lumea aşa cum i se dă, ca o serie infinită de impresii totdeauna fugare şi provizorii, ci organizează lumea în semnificaţii. Pune pe toată această lume o reţea de semnificaţii, ca să poată vorbi despre ea şi să poată opera cu ea, în minte”). A propus distincţii esenţiale prin care a reîntemeiat lingvistica contemporană, constituită prin contribuţia lingvistului elveţian Ferdinand de Saussure, la începutul secolului 20. De exemplu, a regândit şi a fundamentat într-un mod foarte coerent raporturile dintre sincronie şi diacronie („Limba se constituie în diacronie şi funcţionează în sincronie”), dar şi dintre limba ca sistem abstract (sau sistem de opoziţii funcţionale), limba ca instituţie socială (norma lingvistică, determinată social, cultural şi istoric) şi vorbirea sau activitatea discursivă (individuală şi mai mult sau mai puţin creatoare); a teoretizat în modul cel mai temeinic problema variaţiei şi a schimbării lingvistice şi a introdus conceptele de limbă istorică şi limbă funcţională. În fine, Coşeriu a fost preocupat constant de problema învăţării limbilor (atât învăţarea limbii materne, în primii ani de viaţă, cât şi învăţământul limbilor străine), vorbind din nou despre dimensiunea creativă. Când se învaţă o limbă, spune Coşeriu, esenţialul nu este să se înmagazineze în memorie inventarul de cuvinte şi de reguli gramaticale, ci să fie dezvoltată capacitatea de a crea în acea limbă. Activitatea lingvistică implică în mod necesar capacitatea de a crea, în diferite moduri, modul cel mai elementar de creaţie lingvistică fiind alcătuirea de enunţuri noi (enunţuri care nu au fost auzite de subiect, de la alţi vorbitori) din materialul lexical şi gramatical aflat la dispoziţie. Când vorbim, în general, nu doar repetăm ceea ce s-a mai spus. Măcar din când în când, creăm enunţuri (discursuri) ce nu au mai fost emise de nimeni, până în acel moment.
Limbajul, ca obiect de cercetare, este, fără îndoială, o realitate complexă, desfăşurată, prin diversele sale ipostaze, pe trei dimensiuni esenţiale: universal, istoric şi individual. Aceste trei dimensiuni sunt „reunite” în definiţia pe care a lăsat-o Coşeriu: „Limbajul este o activitate umană universală care se realizează în mod individual, dar totdeauna conform unor tehnici istoric determinate («limbi»)”. Limbajul este o facultate umană universală pentru că nu există societăţi omeneşti care să nu cunoască şi să nu folosească limbajul. Exersarea sau punerea în practică a acestei facultăţi se face întotdeauna ca activitate individuală – în mod tipic, un vorbitor se adresează unui ascultător (sau unui auditoriu), prin intermediul unui discurs sau text (în sens larg – oral sau scris). Când vorbim, vorbim tot timpul într-o limbă istorică dată (română, franceză, engleză etc.) – aceasta este tehnica istoric determinată. Nu e posibil să se vorbească „în general”, adică fără a întrebuinţa o limbă oarecare sau alta.
Coşeriu a argumentat cu toată convingerea că lingvistul trebuie să fie şi un om al cetăţii, implicat şi atent la toate aspectele care îi preocupă pe vorbitori şi care agită uneori societatea, aspecte având legătură, într-un fel sau altul, cu limba şi cu funcţionarea ei.
Lingvistica integrală coşeriană: „a spune lucrurile aşa cum sunt”
De-a lungul secolului 20 au apărut şi au „câştigat un loc sub soare” numeroase orientări, teorii, şcoli de lingvistică. S-a creat o vastă paletă de metode, concepţii şi teorii, însoţite de o diversificare pe măsură în ceea ce priveşte terminologiile cu care se operează. Aceasta a condus la apariţia unei percepţii, la nivelul unei părţi a publicului larg, că lingvistica actuală ar avea un caracter abscons şi greu accesibil. Numai că, aşa cum susţine marele lingvist de origine română, e vorba uneori de inadecvări sau adecvări parţiale ale terminologiilor la „obiectul de studiu” abordat (cu alte cuvinte, e vorba de simple „perdele de fum” terminologice care ascund, mai mult sau mai puţin, realitatea limbajului, în loc să o dezvăluie).
Pentru mine, lingvistica integrală dezvoltată de Coşeriu înseamnă în primul rând preocuparea constantă de a înţelege şi a descrie „lucrurile aşa cum sunt”, adică a distinge şi a sesiza corect ipostazele variate ale limbajului, ipostaze care, de regulă, se realizează concomitent sau prezintă o oarecare contingenţă. Realitatea, în general, este foarte complexă, multiformă, pare adesea greu sesizabilă, derutantă, uneori chiar paradoxală, haotică şi incoerentă. Am învăţat de la Coşeriu că o putem înţelege în măsura în care reuşim să folosim logica şi raţiunea cu care suntem înzestraţi şi în măsura în care reuşim să operăm cu distincţiile corecte, adică distincţiile impuse de „lucruri”. Ştiinţa şi cunoaşterea nu poate exista fără distincţii, deoarece, cum spunea Coşeriu, „a cunoaşte înseamnă a distinge” (citat după filosoful italian Benedetto Croce) şi „ori de câte ori întâlnim o dificultate raţională, trebuie să facem o distincţie” (citat după Gilbert de la Porrée, cărturar şi filosof scolastic medieval).
Am mai încercat să învăţ de la Coşeriu o lecţie a curajului intelectual: nu trebuie să cedăm unei tentaţii primare de a escamota şi „a ascunde sub preş” realităţile paradoxale şi incoerente (sau doar aparent paradoxale şi incoerente) pe care le întâlnim în cadrul cercetărilor noastre. Dimpotrivă, trebuie să le abordăm cu imaginaţie, dar fără a ne îndepărta de realitate, pentru a trece de aparenţe şi accede la esenţe.
Avem nevoie de Coşeriu
Johannes Kabatek, profesor la Universitatea din Zürich, Elveţia, s-a referit la faptul că organizatorii au trecut în program, în dreptul numelui său, precizarea: „discipolul lui Eugeniu Coșeriu”, punctând comicul creat involuntar de alcătuitorii programului. Acest detaliu l-a făcut pe Kabatek să expună succint teza (1.) şi antiteza (2.) următoare (cele două citate sunt redate din memorie):
(1.) „Coşeriu este imens, suntem de acord cu toţii; figurat vorbind, el domină lumea lingvisticii mondiale ca un Everest şi străluceşte ca un diamant uriaş. Deci el nu ar mai avea nevoie de mine, ca discipol, şi nici de oricine altcineva...”
(2.) „Totuşi nu, nu este deloc aşa. Coşeriu are nevoie şi de mine, ca şi de fiecare dintre dumneavoastră, de toţi cei care încearcă să se apropie de lingvistica integrală pentru a înţelege mai bine fenomenul lingvistic! Coşeriu are nevoie să-i citim lucrările, să-i înţelegem teoria şi apoi să contribuim, fiecare cum poate, la avansarea cunoaşterii din domeniul nostru!”.
Mi s-a înfăţişat în minte următoarea analogie: învăţătura lăsată de Coşeriu a devenit ca sistemul limbii! Să explic: discutând despre raportul dintre vorbire ca activitate (mai mult sau mai puţin creatoare) şi limbă ca sistem abstract de opoziţii, Coşeriu a ajuns la concluzia că vorbirea, activitatea lingvistică, este primordială (inversând astfel raportul susţinut de Saussure, pentru care limba ca sistem era fundamentală şi primordială). Coşeriu spune undeva: „Imaginaţi-vă că, la un moment dat, toţi vorbitorii unei limbi (sau ai unui dialect), dorm. Unde este atunci sistemul limbii? Nu există, sau există numai virtual. Limba începe să funcţioneze odată cu trezirea vorbitorilor şi cu reluarea activităţii verbale!” M-am gândit: aşadar, Coşeriu, chiar dacă este atât mare şi de recunoscut pe plan mondial, are nevoie de noi, toţi cei care îi citim şi încercăm să înţelegem lucrările. Învăţătura coşeriană nu poate „funcţiona” dacă noi „dormim”!
Principiile lingvisticii ca ştiinţă a culturii
Coşeriu a formulat cinci principii ale lingvisticii ca ştiinţă a culturii şi a pledat cu tărie pentru respectarea lor:
1. Principiul realismului (sau al obiectivităţii absolute – „să spui lucrurile aşa cum sunt”).
2. Principiul umanismului (sau al cunoaşterii originare).
3. Principiul tradiţiei.
4. Principiul antidogmatismului.
5. Principiul responsabilităţii sociale (sau al binelui public).
Voi detalia principiul antidogmatismului, care mai poate fi numit principiul generozităţii intelectuale faţă de teoriile şi opiniile altora. Când avem în faţă contribuţii sau teorii ale altor specialişti, cu care nu suntem de acord, pentru că ni se pare că nu corespund cu realitatea, cel mai uşor (şi omenesc) lucru este să le respingem din start, declarând că nu au valoare şi că nu merită să facem efortul de a zăbovi în dreptul lor. Această tendinţă spontană denotă însă un „egotism intelectual” deloc onorant. Cerinţa care se impune merge în sens opus şi ea izvorăşte din principiul pus de Coşeriu pe primul loc: principiul realismului şi al obiectivităţii. Ceilalţi specialişti (înaintaşi sau contemporani), chiar dacă au realizat contribuţii şi teorii nu întru totul adecvate realităţilor studiate şi descrise de ei, trebui priviţi drept cercetători şi colegi de bună credinţă, însufleţiţi de aceeaşi sinceră dorinţă de cunoaştere care ne animă şi pe noi. Cum spunea însuşi Coşeriu, nicio doctrină lingvistică nu este greşită în întregime! De aceea trebuie să facem efortul de a înţelege teoriile şi contribuţiile celorlalţi din interior, trebuie să începem prin a le acorda credit şi a le da dreptate, şi numai după aceea, din interior, trebuie căutate intuiţiile şi rezultatele corecte şi valabile, care pot fi preluate şi duse mai departe. Nu e uşor, pentru că e necesară o provizorie renunţare la propriile noastre convingeri şi teorii (o „trădare” provizorie), dar, în fond, e mai mult decât benefic, pentru că astfel ne vom întoarce la teoriile noastre mai „bogaţi”, așa cum s-a întâmplat în cazul meu după participarea la lucrările Colocviului din Chișinău.
- Ţin să-i mulţumesc colegei Cristina Bleorţu (Universitatea din Zürich, Elveţia) pentru citirea unei versiuni anterioare a acestui text şi pentru observaţiile şi propunerile de ameliorare comunicate.
- Pentru informaţii suplimentare privind biografia savantului, lista lucrărilor publicare şi alte detalii, a se vedea site-ul „Eugenio Coseriu – Archiv”, aflat sub egida Universităţii „Eberhard Karls” din Tübingen, Germania, la adresa <http://www.coseriu.de/>.
- Participarea mea la acest colocviu a fost asigurată de Institutul Cultural Român. Pentru sprijinul acordat ţin să mulţumesc ICR şi, în mod special, domnului academician Valeriu Matei, directorul ICR „Mihai Eminescu” din Chişinău.
Parerea ta conteaza:
(0/5, 0 voturi)